Prima mea lecţie de schi

În vârful dâmbului de lângă tereasa cabanei, băieţelul în vârstă de șase ani pare foarte mândru că, în sfârşit, e mare: are bocancii bine cremuiți, daţi cu slănină şi lustruiţi, cu şireturile legate zdravăn. Monitorul lui personal de schi, Ștefan F., salvamontistul, i-a fixat bocancii de schiuri. Schiuri roşii, din lemn, fără canturi, uşoare. Tata stă deoparte, la fel de emoţionat precum fiul.

Ștefan F. mai explică o dată care e poziţia corectă: cât de îndoiţi să fie genunchii, cum să ţină viitorul sportiv beţele în mâini, uşor înclinate, cu pumnii strânşi în faţă, cât de apropiate să fie vârfurile schiurilor. Controlează că totul e aşa cum trebuie, apoi zice: „Gata!”.

Băieţelul împinge uşor beţele în zăpadă şi începe să alunece. Un metru, doi, trei. Uimit de minunea care i se întâmplă şi înspăimântat, deopotrivă, uită tot ce a învăţat la teorie. Se dezechilibrează şi cade grămadă. Încearcă să se ridice, sprijinit în pumnii, care se înfundă în zăpadă, dar schiurile blocate sub el îl împiedică. Nu-şi poate mişca picioarele, decât foarte puţin.

Când, în sfârşit, reuşeşte să clintească piciorul drept, schiurile o iau la vale, unul într-o parte, unul în alta. Copilul cade din nou, pe spate, chinuit. Din zăpadă, priveşte rugător spre taică-său, care s-a oprit undeva între dâmb şi terasă. „Lăsaţi-l să se descurce singur, aşa cum l-am învăţat!”, îndeamnă Ștefan F., apoi soarbe din cana cu vin fiert. Tatăl rămâne cu picioarele înfipte în zăpadă. Ştie.

Copilul începe să lăcrimeze, tot privind spre tată. L-ar striga să-i spună că nu-i place la schi, că a făcut această excursie doar ca să nu-l supere pe el, că ar fi vrut, de o mie de ori, să fie acasă, să-şi imagineze lupte cu indienii, să citească „Poveşti nemuritoare” şi să mănânce cremă de zahăr ars. Iar dacă l-ar striga, ştie că tata ar veni. Dar tace și se muncește.

Au trecut deja aproape zece minute de când băieţelul e prăvălit în zăpada, undeva, spre mijlocul dâmbului. Are zăpadă în mănuși și în mâneci, i-au curs mucii (imediat după lacrimi), dar a reuşit să-şi aducă schiurile unul lângă altul, perpendicular pe linia pantei. Îşi amintise.

Când a reuşit să se ridice în picioare, a uitat de frig. Următoarea căzătură, cea de la baza dâmbului, a fost din cauză că-i tremurau picioarele. De data asta s-a ridicat destul de repede (şi de corect). Abia atunci a venit la el taică-său (peste care ninsese). L-a luat în braţe, i-a şters nasul, i-a scuturat mânecile. Apoi totul a devenit mai ușor, din ce în ce mai ușor și mai plăcut. După mulți ani și destule bețe luate peste picioare de la Ștefan F., care i-a devenit prieten drag,, ajungea să câștige concursuri de schi.

Copilul nu şi-a dat seama atunci, în acea zi la Cabana Pietrele, dar, după foarte mulţi ani, când îşi aminteşte la detaliu întâmplarea, o are în faţa ochilor, ca pe un film vechi, ştie că tatăl lui avea lacrimi în ochi.

 

Cea mai mare oră de sport

Mărturisesc că lecția de schi a fost prima amintire care mi-a venit în minte atunci când am fost provocat să fac o incursiune în vremea copilăriei, pentru o poveste despre a face mișcare. Cu toate acestea, prima poveste pe care am scris-o aici a fost una despre un meci de fotbal din vremea gimnaziului. Mai precis, o fază din acel meci.

Totul, pentru a vă face poftă de mișcare și, de ce nu?, pentru a vă sugera să mergeți sâmbătă, 11 iulie, la Brașov, pentru a lua parte la o campanie inteligentă, Cea mai mare oră de sport se numește. A ajuns la a cincea ediție, ajunge în Piața Sfatului și înseamnă 12 ore de mișcare în aer liber, împreună cu antrenori de fitness români și străini. De la 9 dimineața la 9 seara.

Practic, în fiecare oră se va întâmpla ceva, astfel: Miscarea-Face-Bine-Brasov-2015-POSTER-v6

  • Zumba warm-up (9.00 – 9.50)
  • Functional Training cu echipa WePlay (10.00-10.50)
  •  Kangoo Jumps cu Ildiko Dosa (11.00-11.50)
  • Kombat Jump cu Dana Boros – trambuline Rebound (12.00-12.50)
  • Functional Training cu echipa WePlay (13.00-13.30)
  • Zumba (13.30-14.00)
  • Kangoo Dance cu Gabriel Ghita (14.00-14.50)
  • Khai Bo cu Adrian Borozan si Laurentiu Cical – Fitness Scandinavia (15.00-15.45 )
  • Functional Training cu Cristina Androne si Ana Maria Guther – Fitness Scandinavia (15.45-16.30)
  • Super Jump cu Dana Boros – trambuline Rebound (16.30-17.30)
  • Steel Combat cu Fernando Gorini (17.30-18.15)
  • Steel Tonic cu Fernando Gorini (18.15-19.00)
  • Onekor cu Mihaela si Marius (19.00-19.30)
  • Zumba cu Marius Grancea si Mihaela Opria (19.30-20.00)
  • Zumba cu echipa Zumba Romania (20.00-20.50)

În paralel, vor exista patru zone de sport, pe toată durata zilei:

Real Rider

Real Rider

  • Boot Camp Romania (Ultimate Workout)- exercitii inspirate din antrenamentele de tip militar
  • Real Ryder (20 de biciclete stationare)- inscrieri la Marius Grancea
  • Gravity (5 posturi de lucru): antrenamente pentru toate grupele musculare folosind aparate cu scripeti
  • TRX: antrenament suspendat, cu greutatea corpului (20 de posturi de lucru)

De asemenea, se va desfășura și a doua ediție a Crosului de seară, Mișcarea face bine, cu două probe, cu obstacole!, ambele de câte 4 km. Plecarea și sosirea: în Piața Sfatului.

Am găsit informații aici. Există și o pagină de Facebook.

Vă invit, dacă aveți drum prin Brașov în acest weekend, să participați. Ca sportivi amatori sau ca spectatori. Va fi o sărbătoare. Iar dacă nu, nu disperați! Următoarea ediție a Celei mai mari ore de sport va avea loc la Mamaia (1 august).

Anunțuri

2 comentarii to “Prima mea lecţie de schi”

  1. 🙂 si eu tot pe la vârsta de sase ani am învatat sa întrebuintez schiurile :)) Diferenta a fost ca instructorul era tatal meu (care este profesor de educatie fizica si detinea la vremea respectiva 4 brevete de instructor – schi, handbal, judo si parasutism) si ca am avut un coleg de suferita – pe fratele mai mic, caruia am avut în plus obligatia sa-i fiu exemplu pozitiv! Tot asa echipament aveam si noi – bocanci din piele, unsi cu slanina ☺, schiuri din lemn cu talpile ceruite, pantaloni pana din material supraelastic si sfetăr si fes în aceeasi culoare, tricotate de mama 🙂 Nimic nu mi s-a parut mai chinuitor si mai greu, decât urcarea per pedes spre pista, cu schiurile în spate! Fiind sibieni, Paltinisul a fost al nostru si primele piste încercate au fost Oncesti, Gaujoara si Schit.
    Tata nu a fost un instructor dur, însa fetele mele l-au avut insructor pe Joe- omul muntilor ☺ cel mai vechi salvamontist din Paltinis, cel care de când cadea prima ninsoare si pâna disparea ultima pata de zapada nu se mai bărbierea si nici pe la frizer nu mai dadea 🙂 Urla ca un descreierat, însa orice copil care ajungea pe mâna lui, dupa trei zile stia sa schieze!
    Îl cunoscusem pe Joe prin tatal meu, înca pe vremea când eram la liceu. Atunci l-am vazut pentru o clipa pe marele Noica, caruia Joe îi facea aprovizionarea cu alimente… O amintire pe care nu am sa o uit niciodata!…

    Apreciază

    • Mă bucur mult că rândurile mele ți-au trezit aceste amintiri fabuloase, Carmen. Și mă bucur cp știi ce spun când vorbesc despre prima lecție de schi. La mine, în Retezat, la Pietrele. La tine, la Păltiniș.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: