Buturuga mică. A fost tăiat un copac nu foarte bătrân

Vedere din București. Imaginea fără cuvinte a unui fost copac din fața UEFS. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Imaginea fără cuvinte a unui fost copac din fața UEFS. Foto cu telefonul: Călin Hera

„A fost taiat un brad batrân
Fiindcă făcea prea multa umbră…*” (Nicolae Iorga)

O melodie destul de celebră pe vremea lui Ceaușescu, interpretată de o voce care ar fi meritat o soartă mai bună, cea a lui Cornel Constantiniu, se tânguia pentru tăierea unui brad bătrân. Iorga folosea imaginea bradului bătrân pentru a-și personifica soarta. Mi-am adus aminte vocea lui Constantiniu (mai jos puteți asculta o înregistrare postdecembristă) când m-am confruntat cu ceva ce m-a revoltat. 

 

Vedere din București. Imagine de la intrarea în UEFS realizată pe vremea când copacul dintre benzile de circulație era în picioare, fain-frumos și deloc uscat. Sursa: Google Street View

Vedere din București. Imagine de la intrarea în UEFS realizată pe vremea când copacul dintre benzile de circulație era în picioare, fain-frumos și deloc uscat. Sursa: Google Street View

… Nu l-am văzut, mai precis nu l-am băgat în seamă deși am trecut multe zile pe lângă el. L-am observat abia atunci când nu a mai fost. Așa se întâmplă cu mulți și cu multe lucruri care ne înconjoară. Ne obișnuim cu ele, fac parte din viețile noastre, dar ajungem să le simțim abia lipsa. Noroc că există semeni pragmatici, care observă oportunități. Copacul din fața UEFS (Universitatea de Educație Fizică și Sport), de pe zona verde dintre benzile de mers ale străzii Ștefan Furtună Constantin Noica – foarte aproape de Podul Cotroceni -, avea vreo 30-40 de ani, estimez. Cu siguranță, era acolo și pe vremea când student fiind, veneam pe jos din centru spre căminele din Regie, noaptea târziu. Probabil că fusese plantat pe vremea când acolo, la fostele grajduri regale, erau cămine stundețești.

Vedere din București. Alb-negru cu un fost copac din fața UEFS. Foto cu telefonul: Căliln Hera

Vedere din București. Alb-negru cu un fost copac din fața UEFS. Foto cu telefonul: Căliln Hera

Dar astea sunt speculații. Cert, dureros de cert, este faptul că într-o zi de iunie o echipă de meseriași în ale drujbăritului au executat o lucrare pe strada Ștefan Furtună Constantin Noica. N-a durat foarte mult. Copacul s-a cutremurat ușor în sunetul drujbei, ultima muzică pe care a auzit-o (obișnuit fiind cu claxoane răzlețe și mormăit de motoare), apoi s-a lăsat într-o parte. Înainte de asta, fusese curățat, metodic. Mai întâi crengile cele lungi, apoi vârful, apoi partea superioară a trunchiului. A fost îmbucățit și transportat nemțește de la fața locului, cu camionul. În câteva ore, totul era gata, curățat, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Până și rumegușul a fost adunat frumos, de oameni gospodari. Crimă perfectă.

Vedere din București. Semnul sens interzis și ceea ce a mai rămas dintr-un copac destul de falnic, în fața UEFS. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Semnul sens interzis și ceea ce a mai rămas dintr-un copac destul de falnic, în fața UEFS. Foto cu telefonul: Călin Hera

„Oricum, era pe jumătate uscat”, zice o femeie. „E, la câți copaci sunt pe aici, nu contează”, face alta. „Au mai tăiat câțiva mai mici tot pe linia asta, nu e singurul”, completează sec altă femeie, cu spirit de observație. Bărbații pe care i-am văzut tac. Nu știu de ce. Unul e nemulțumit de faptul că „ăia de la firma care a executat lucrarea”, deși au promis că o vor face, nu au venit încă să scoată și rădăcinile. „Copacii ăștia au rădăcini adânci, ramificate, e mult de muncă…”, zice omul și amenință că, dacă echipa nu apare în câteva săptămâni, face reclamație. „Au promis că scot rădăcinile și plantează în loc copaci tineri”, îl completează o femeie.

Vedere din București. Fotografie cu copac retezat și panou publicitar în loc, la UEFS. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Fotografie cu copac retezat și panou publicitar în loc, la UEFS. Foto cu telefonul: Călin Hera

 

Femeile sunt mai guralive. Este adevărat, nicio femeie și niciun bărbat nu știu să fi telefonat la 112 sau la Garda de Mediu. Până la urmă, e cool să protestezi împotriva defrișărilor masive din munții patriei, dar la fel de eficient precum ai protesta față de tăierea unui copac aflat undeva în București.

Vedere din București. Panou publicitar instalat în locul copacului proaspăt tăiat din fața UEFS. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Panou publicitar instalat în locul copacului proaspăt tăiat din fața UEFS. Foto cu telefonul: Călin Hera

Partea cea mai interesantă vine abia după „igienizarea locului”. N-au trecut 24 de ore, nici nu s-au răcit inelele vârstei din trunchiul netezit de drujbe, că în locul eliberat de umbra copacului retezat au apărut schelele unei viitoare prisme publicitare. Ca un făcut! Iar după câteva zile, la următoarea mea vizită în zonă, am putut admira un temeinic panou publicitar, falnic – deși nu la fel de înalt precum copacul retezat. Legătura cauză-efect a fost servită pe tavă.

Două diferențe între fotografiile din acest infograf: în a doua, copacul a lăsat locul unor panouri publicitare. Sursa: InfoNaiv

Două diferențe între fotografiile din acest infograf: în a doua, copacul a lăsat locul unor panouri publicitare. Sursa: InfoNaiv

De-a lungul activității mele profesionale am fost mai interesat de panourile publicitare decât de copaci. A trebuit să mă preocupe mai degrabă cât costă închirierea spațiului respectiv, vizibilitatea, traficul din zonă, mesajul de transmis etc. Copacii m-au preocupat doar așa, partea mea lăuntrică, amatorul de drumeții, ochiul meu în căutare de mirări, trupul meu căutător de umbră în zile caniculare. Etc. Povestea copacului de la UEFS și înlocuirea lui grabnică cu un panou publicitar mă revoltă. Nu e un mare tun ăsta, știu. Nu sunt milioane de euro furate. E un tun mic. Care vorbește însă despre mitocănie la nivel mediu.

Se spune că buturuga mică răstoarnă carul mare. Buturuga de la UEFS nu e nici foarte mică, nici carul cu care se plimbă primarul nu mai este atât de mare. Dar vreau să strig din răsputeri despre această obrăznicie și, mărturisesc, aș vrea ca strigătul meu să fie însoțit de strigătele voastre.

* Am găsit imediat versurile lui Nicolae Iorga pe poezie.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: