Archive for iulie, 2015

31/07/2015

Inscripții unice în lemn de stejar la Biserica Grămești

Biserica Grămești, Vâlcea. Clopotul din pridvor. Foto cu telefonul: Călin Hera

Biserica Grămești, Vâlcea. Clopotul din pridvor. Foto cu telefonul: Călin Hera

Descopăr an de an lucruri pentru care nu aveam ochi în copilărie, când eram preocupat, firește, de joacă, șotii, pescuit, cățărat în copaci, prins șerpi și alte năzdrăvănii. La vacanțele de la Horezu mă refer. Printre descoperiri se află mulțimea de biserici vechi, cu picturi unice, care amestecă imaginile cu sfinți și scene biblice cu imagini păgâne și inscripții ciudate – cel puțin atunci când te gândești la o biserică. Au început a fi renovate, dar timid. Multe sunt căzute, teamă mi-e că definitiv dacă nu intervine vreun Prinț Charles. Și-i păcat, pentru că locurile și ansamblul acestor biserici și mănăstiri rivalizează cu cele din Bucovina. Și cum turismul ecumenic e la mare modă (iar prin zonă sunt o droaie frumoasă de turiști încă din vremea vacanțelor copilăriei mele), lucrurile sunt ca și puse pe tavă. Azi vă arăt câte ceva lucruri despre Biserica Grămești.

read more »

Reclame
30/07/2015

A scrie la umbra trovanților

Trovanți care fac și umbră. Foto cu telefonul: Călin Hera

Trovanți care fac și umbră. Foto cu telefonul: Călin Hera

Din capul locului trebuie să mărturisesc faptul că pentru mine a scrie pe blog e o chestie relativ nouă. Am blog abia de șase ani jumate. Înainte de asta am scris te miri pe unde, fără să bănuiesc măcar ce suprize mă vor aștepta. Dar să nu anticipăm.

read more »

30/07/2015

Cum era să rămână dl. Lică fără bunică

Domnul Lică are, ca toți oamenii, o bunică. A lui e mai aparte. E încă prea voinică. Și, uneori, se poartă ca o fetiță mică. Se cațără. Și cade. Și iarăși se ridică. De-o vreme însă, biata, e tristă. Se oftică. De vină e caisul. „Nu-l vezi ce se usucă? Acum-acuma pică”, se plânge și suspină năstrușnica bunică.

Ce-i drept, caisul moare de ți se face frică. Plin mai demult de roade, acum pare să zică: „Mă duc, mă fac surcele, mă faceți foc, adică”.

Chemat ca să rezolve, vecinul Nea Costică, cu degetul cel teafăr se scarpină la chică. Și râde dup-aceea, și spune: „Domnu’ Lică, caisul lu’ matale este, la o adică, ca un panou electric. Că cablu’ care merge în fund de curticică, s-a cam zdrelit aicea. Și treaba se complică. Un pom de se uscă nu-i bai, la o adică. Dar dacă vine p-ormă, duioasa ta bunică, cu un topor într-însul, devine floricică.”

Etichete:
29/07/2015

Cât costă să treci Dunărea cu bacul la Călărași

Veste bună pe bac. Foto cu telefonul: Călin Hera

Veste bună pe bac. Foto cu telefonul: Călin Hera

… depinde de cine întreabă. Depinde de oră, zi, cotele apelor Dunării. OK, prețul e afișat, acceptat de autoritatea care trebuie să accepte, dar asta nu înseamnă nimic. Cel puțin asta am pățit eu. Să vă povestesc.

read more »

29/07/2015

Cer și om, cu soare ghicit

image

28/07/2015

Jogging printre amintiri la Castelul Corvinilor din Hunedoara

Vedere din Hunedoara. Castelul Corvinilor văzut noaptea. Pe vremea când făceam popas la poalele lui, la mijlocul turelor de jogging, nu era luminat. Dar lună plină am prins. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din Hunedoara. Castelul Corvinilor văzut noaptea. Pe vremea când făceam popas la poalele lui, la mijlocul turelor de jogging, nu era luminat. Dar lună plină am prins. Foto: Călin Hera

… pe vremea aia nu se inventase joggingul, ca sport de masă. Cel puțin, nu în România. În orice caz, nu la Hunedoara. Nu l-am inventat nici eu sau prietenii mei, iar ceea ce făceam noi atunci nu era jogging, era altceva. Oricum, ceva cu care am rămas.

read more »

28/07/2015

Despre tați în ochii copiilor

Tatăl, văzut de copiii lui. Sursa: InfoNaiv / arhiva personală

Tatăl, văzut de copiii lui. Sursa: InfoNaiv / arhiva personală

Am descoperit din întâmplare două portrete pe care copiii mei mi le-au făcut în urmă cu mulți ani. Fiul meu observase pe capul meu mai mult păr decât îmi dăduse fiică-mea – sau poate era el mai generos de felul lui. Mi-a văzut și sprâncenele, care sunt greu de neluat în seamă, s-o recunoaștem.

read more »

Etichete:
28/07/2015

Dl. Lică a intrat într-o relație cu Safecap investments LTD (P)

– Cum ai spus?

– Am spus Safecap Investments Limited.

– Sună ciudat. La început sună ciudat, apoi te dumirești un pic, e ceva cu investiții, apoi e chestia aia cu „limited”. Asta înseamnă că e un fel de SRL?

– E ceva mai mult decât atât. Și, da, se ocupă de investiții.

– Și cum ai ajuns tu la ăștia?

– Din aproape în aproape am ajuns. Știi că aveam eu un fix cu tranzacționările Forex, cu piețe de capital, bursă, nebunii din astea. De când cu moștenirea de la Tanti. La un moment dat, dându-mă eu pe internet, am aflat de Safecap Investmens LTD. Știi ce m-a atras la ei?

– Ce te-a atras la ei? Dar mai întâi, ce înseamnă că „te-a atras”? Aveți o relație, ca să zic așa?

read more »

27/07/2015

Tanti Ani se strecoară fără sutien în patul domnului Lică

Să vezi, fată, avea o garnitură de pat incredibil de frumoasă, îi zice Tanti Ani doamnei Protopopescu. Dacă ar trebui să respectăm adevărul până și într-o ficțiune, ne-ar fi greu să considerăm că doamnei Protopopescu, bunică respectabilă, i-ar putea spune cineva „fată”. Uite însă că Tanti Ani poate. Se știu de când erau amândouă aproape fete, adică proaspăt căsătorite și abia mutate în blocul de opt etaje pitit îndărătul blocurilor de zece. Așa că Tanti Ani își permite să îi spună doamnei Protopopescu „fată”; în felul ăsta, se simte și ea mai tânără.

read more »

27/07/2015

Mircea Cărtărescu, Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană

Mircea Cărtărescu a primit Premiul. Sursa: facebook

Mircea Cărtărescu a primit Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană. Sursa: facebook

Mircea Cărtărescu, am aflat adineauri via ICR Viena, a primit luni, 27 iulie, Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană. Ceremonia a avut loc la Haus für Mozart din Salzburg. Distincţia oferită de dr. Josef Ostermayer, Ministrul Federal al Artelor, Culturii, Constituţiei şi Mass-mediei, a fost acordată pentru întreaga operă şi recunoaşterea internaţională de care se bucură.

„Niciun moment nu mi-am abandonat convingerile artistice şi ataşamentul faţă de rădăcinile mele – arta europeană“, a spus Mircea Cărtărescu.

 

25/07/2015

Drumul cel mai scurt al domnului Lică spre cea mai mare piață mondială

Dl. Lică s-a trezit la ora 4.23 dimineața în sunetul strident al telefonului. „A murit Tanti”, atât a reținut. Nici după ce s-a dezmeticit nu și-a dat seama de care tanti era vorba și nici vocea care îl anunțase nu dibuise a cui era – deși nu credea s-o uite vreodată. Abia spre prânz, la al doilea telefon, a realizat că o mătușă a Fostei, pe care n-o văzuse de ani buni, trecuse la Domnul. A spus o rugăciune în gând, pios fiind, apoi și-a văzut de treabă. După-amiază, i-a telefonat din nou Fosta. „Trebuie să mergem la înmormântare. Tanti a ținut foarte mult la tine”. Testamentul scris de mâna sigură a lui Tanti demonstra asta: bătrâna îi lăsa domnului Lică o sumă frumușică (cash) și mulțumiri pentru lungile discuții și clipele minunate petrecute în casa de la țară (unde îi plăcea să meargă împreună cu Fosta și să se bucure de găzduire aleasă, simplitate, bun gust și liniște. Ciudat, nimeni nu a contestat prezența generoasă a domnului Lică în testamentul lui Tanti. Se întâmpla fix în urmă cu un an, dar abia de două săptămâni dl. Lică a putut avea acces efectiv la bani. Inițial, a vrut să-i dea puținelor rude rămase în viață, dar își primise fiecare partea. A vrut să-i dea Fostei. „Sunt pentru tine. Tanti a vrut anume să faci cu ei ceva ce n-ai mai făcut niciodată, pentru că uneori ești prea prudent, prea calculat, prea cumsecade”, i-a spus Fosta. Ilarion l-a convins să facă ce a dorit răposata. Așa a ajuns dl. Lică să se intereseze de tranzacțiile Forex (o chestie care i s-a părut întotdeauna a fi păsărească pură). Doar două cuvinte legate printr-un punct îți spun, trade.com – a fost comentariul ușor amuzat al Inginerului, bucuros că dl. Lică i-a cerut sfatul.

read more »

25/07/2015

Septimiu mută mobilă la Viena, cu gândul la Liliana (P)

Septimiu numără banii, apoi îi bagă în portofel. Își face câteva calcule în gând. Cu ceea ce îi rămâne după tura asta, poate să-și cumpere costum de ginere. Din tura precedentă, a pus bani deoparte pentru rochia Lilianei. Îi e dor de Liliana, ar vrea să o aibă acum cu el, în cabină, să-i povestească despre locurile prin care trec, să claxoneze de bucurie că sunt împreună. Liliana îl așteaptă acasă. Ar fi fost o prostie să îl însoțească acum. Medicul a spus că trebuie să stea cuminte, să nu facă prostii. E în luna a șaptea, gata cu gluma. Se vor căsători anul viitor pe vremea asta. Până atunci, va mai face ture cu firma la care lucrează. Se înțelege bine cu șefii, clienții sunt OK, oameni cu bani, firme decente, care își permit să facă mutări internaționale. Are o mașină bună, încăpătoare. E bine.

read more »

16/07/2015

Vedere din România… Bâlciul de la Polovragi

image

Vechituri-gunoaie de vanzare la Bâlciul Polovragi. Foto: Calin Hera

Sunt destui oameni cu nostalgia bâlciurilor de la țară. Eu însumi am amintiri. Am memoria unei atmosfere. Unui aer de sărbătoare, comerț și distracție. Mici chilipiruri și mari acadele. Mingi de floricele date prin sirop de zahăr roz, dulci, delicioase. Vată de zahăr. Limonadă. Carusel din lemn. Bunica. Verișorii. Drumul până acolo, plin de nerăbdare, peste dealuri. Drumul înapoi. Fără niciun fel de dezamăgire. Dimpotrivă. Trăgând bucuroși din acadele, rostogolind ceea ce va fi rămas din mingea dulce. Mă țin să nu ling creasta cocoșului de zahăr până pe culmea dealului, când facem popas. Etc.

read more »

15/07/2015

Avertismentul administratorului de bloc

Vedere din București. Probleme cu vecini care fumează pe balcon. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Probleme cu vecini care fumează pe balcon. Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)

 

Administratorul de bloc

14/07/2015

O zi pe plaiul românesc

brazi

Vedere cu brazi. Foto cu telefonul: Călin Hera

Se uitau la mine ca proastele. Erau patru  și cea mai curioasă avea ceva straniu în privire. Ochi sticloși, negri, ficși, fără nuanțe. Ca să vadă mai bine ce și cum, întorsese capul și mă privea așa, dintr-o parte. Eram Intrusul și trebuia să afle rapid cum să reacționeze. Am mai făcut un pas spre ele, cu cele mai bune intenții. Pe toate patru-n brațe v-aș ține, la o adică, dar ceva mă reține – am încercat eu o rimă. Dar mințeam și ele și-au dat seama. Curcile, de ele zic. Au început să curcăiască până când a apărut, amenințător, Curcanul.

read more »

12/07/2015

Parcul mireselor

Vedere din București. Mireasa IOR face poze cu Mickey Mouse. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Mireasa IOR face poze cu Mickey Mouse. Foto cu telefonul: Călin Hera

O mireasă care se respectă trebuie să-și facă poze în Parcul IOR: la intrare, la fântâni, la păuni, lângă lac, printre boscheți, pe alei, alături de Mickey Mouse sau strumfi. Asta pare a fi moda zilei.

read more »

10/07/2015

Prima mea lecţie de schi

În vârful dâmbului de lângă tereasa cabanei, băieţelul în vârstă de șase ani pare foarte mândru că, în sfârşit, e mare: are bocancii bine cremuiți, daţi cu slănină şi lustruiţi, cu şireturile legate zdravăn. Monitorul lui personal de schi, Ștefan F., salvamontistul, i-a fixat bocancii de schiuri. Schiuri roşii, din lemn, fără canturi, uşoare. Tata stă deoparte, la fel de emoţionat precum fiul.

read more »

09/07/2015

Bucuria de a face sport

Profu’ de sport spunea că are o singură pretenție de la noi: atunci când ne va vedea pe stradă, peste ani, să-i placă mersul nostru. „Pieptul sus, spatele drept!”, era refrenul orelor de Educație fizică, asezonat cu ture de școală, mersul piticului pe terenul de handbal, sărituri de tot felul, iar ture, plus mult fotbal. Așteptam cu nesaț ultimul sfert de oră, în care jucam fotbal pe grăbite, cu poftă, partide ce se duceau târziu, în pauze, când marginile terenului se umpleau de spectatori. Ne plăcea. Azi, după mulți ani, merg OK pe stradă și, dacă e de alergat, nu mi-e rușine cu „ținuta de alergare”. Atât că nu l-am mai întâlnit pe profu’ de sport, să văd ce părere are. Ultima oară când ne-am văzut a fost într-un context mai aparte, despre care voi povesti cândva. Era cu pac! pac!.

read more »

08/07/2015

Parc. Bancă. Coș de gunoi

Vedere din București. Mobilier urban în Parcul IOR. Parc. Bancă.  Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din București. Mobilier urban în Parcul IOR. Parc. Bancă. Foto cu telefonul: Călin Hera

read more »

%d blogeri au apreciat asta: