Primul meu 1 Mai la mare (P)

Captură de pe site-ul aerolines.ro

Captură de pe site-ul aerolines.ro

De la prima mea ieșire de 1 Mai au trecut 25 de ani. Nu-mi spuneți că sunt bătrân, întrebați-mă cum a fost, cum era pe vremea ta, tataie? Aveam vreo douăzeci-și-un-pic de ani, tocmai terminasem Școala de ghizi și am zis s-o facem lată. Pe vremea aceea, a o face lată însemna cam tot ca azi: țuști la mare! Oricum, nu se punea problema să ai acces la bilete de avion Aerolines, nu era cazul. Așa că ne-am dus la mare, toată lumea din jurul nostru mergea.

Cred că am călătorit cu Dacia lui Marco. Eram patru. Nu exista nici măcar speranța de autostradă. Altfel, camioane, Dacii, primele hârburi second hand din Europa, câteva mașini mai acătări, căruțe, inclusiv cele trase de măgăruși, imediat ce am trecut podul de la Cernavodă. Polițiști șpăgari și foarte multă lume. Primul 1 Mai în libertate, nu-i așa? Încă nu venise Duminica Orbului, deci încă mai speram. Făcusem o pauză de Piața Universității.

Am tras la un hotel în Jupiter, unul bun. Câțiva colegi de la Școala de Ghizi făcuseră rost. Ulterior, au fondat și dus sus agenții de turism foarte cool în anii ’90. Nu-mi aduc foarte bine aminte care au fost condițiile de cazare. Cred că decente. Nu m-am plans atunci, nu mă plâng nici acum. Oricum, cine merge la mare de 1 Mai ca să stea în camera?

Am mers pe jos destul de mult în zilele acelea, pentru că îmi plăcea să merg pe jos, să respir. Se putea respire. Erau fripturi la grătar, era bere (încă se găsea bere la litru la sticlă de sticlă), era pepsi. Încă era epoca ness și aveam la noi o cutie Amigo. Mie îmi plăcea să amestec cu pepsi. Nu-mi amintesc dacă mai era și cico, dar oricum nu ar fi avut căutare.

În ceea ce mă privește, n-am căutat numaidecât chefurile BSG (beții, strigăte, gagici). Mă aflam în perioada romantic și gândeam la plimbări pe dig, spuma mării, hai și-un blues două la vreo discotecă mai liniștită. Altfel spus, m-am simțit nițel cam extraterestru. Însă foarte puțin. Pentru că eram împreună cu prieteni oarecum aidoma mie. Ne-am retras destul de rapid (pe la miezul nopții) în holul hotelului și am improvizat o discotecă folosind un casetofon bun (era Sony, știu sigur). Tocmai era pe val o melodie Sinead O’Connor, Nothing Compares to You, deci am avut parte și de blues. Am și cumpărat ulterior discul, pe vinil, l-am învățat pe de rost J.

Prin urmare, eram tineri, eram în gașcă, o gașcă studențească aparte, și ne-am distrat fără să vomăm după aceea. Acum nu știu cum e. Știu doar că, după câțiva ani, la fiecare 1 Mai lucram din redacția în care mă aflam reportaje (în scris sau video) făcute de reporter mai inventive sau mai expeditivi. Firul roșu era BSG (vezi mai sus).

Poate și de aceea, poate fiindcă lumea s-a mai sofisticat, 1 Mai e, astăzi, prilej de mici sau mari excursii afară, cu avionul. Dacă în urmă cu 25 de ani miza era să depășești coloane de mașini cât mai în siguranță și să fentezi radarele poliției, în prezent există specialiști în a identifica ziua cea mai potrivită pentru a achiziționa cele mai ieftine bilete. Deci, e bine.

Cele mai bune oferte de pe aerolines.ro

Cele mai bune oferte de bilete de avion de pe aerolines.ro

NOTĂ. Acest articol face parte dintr-o serie de texte din categoria „Pauza de publicitate”, marcate cu (P).

Anunțuri

8 Trackbacks to “Primul meu 1 Mai la mare (P)”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: