Vedere din Bucureşti. Cum au devenit mărţişoarele „brend” naţional

Vedere din Bucureşti. Tarabă cu mărţişoare în  Piaţa Romană, de unde aflăm că avem de a face cu un "brend" naţional. Foto cu telefonul Călin Hera

Vedere din Bucureşti. Tarabă cu mărţişoare în Piaţa Romană, de unde aflăm că avem de a face cu un „brend” naţional. Foto cu telefonul Călin Hera

Îmi amintesc vremurile străvechi (dinainte de 1989) când cumpăratul şi oferitul mărţişoarelor era o datorie de onoare, un ritual, o bucurie chiar.

Vedere din Bucureşti. O echipă Realitatea TV intervievează oameni care cumpără mărţişoare în Piaţa Romană. Foto cu telefonul Călin Hera

Vedere din Bucureşti. O echipă Realitatea TV intervievează oameni care cumpără mărţişoare în Piaţa Romană. Foto cu telefonul Călin Hera

Au urmat vremurile vechi, când la tarabele din Piaţa Romană sau Universitate îşi făceau loc artiştii (în general, studenţi) care inventau, an de an, câte un giumbuşluc în ton cu moda/figurile politice la modă, de prins în pieptul doamnelor şi domnişoarelor.

În fine, au urmat vremurile în care mărţişoarele au pătruns masiv în malluri, dar au început să dispară de pe piepturile mai sus pomenite, apoi a părut că nu se mai poate inventa nimic (în afară de brăţările-mărţişor) şi au revenit pe tarabe coşarii, trifoii cu patru foi şi potcoavele.

Acum străbatem perioada în care se poate circula lejer pe trotuarele altădată ticsite de tarabe cu mărţişoare.

Căci mărţişorul nu mai e o afacere, deci devine treptat o tradiţie pe cale de dispariţie. Aţi constatat-o cu toţii, se vede cu ochiul liber.

E un regret în aceste rânduri? Probabil. Şi o chemare întru a gândi cumva reinventarea obiceiului mărţişorului, căruia ştiu din surse sigure că românii plecaţi în străinătăţuri îi duc dorul. În curând, şi cei rămaşi acasă. Cum ar trebui să arate o politică culturală de reintrarea mărţişorului în drepturile sale fireşti?

Anunțuri

4 comentarii to “Vedere din Bucureşti. Cum au devenit mărţişoarele „brend” naţional”

  1. Bună seara. Da, se simte regretul, aşa cum îl simt şi eu de la an la an. Nu mai e aceeaşi emoţie, nu mai are acelaşi farmec plecat dintr-un simbol, nu mai deschide porţi spre alte suflete. În colectivităţi, cel puţin, a devenit o modalitate de comparaţie sau mai rău, o oportunitate de a se manifesta până şi aici opulenţa, ostentaţia.
    O politică? Hm, nu ştiu, dar aş susţine oricând o idee care ar readuce puterea simbolică a mărţişorului înapoi, la ce era odată.

    Apreciază

    • Dacă e de speriat cuvântul „politică”, Irina, atunci îl putem înlocui cu „idee”. Ar fi frumos să pornească şi de jos în sus, dar la un moment dat problema trebuie să capete umbrelă oficială, să fie susţinută şi să capete amploare. E de reţinut.
      P.S. Mulţumesc pentru sprijin.

      Apreciază

  2. Am constatat că mulți dintre trecători strâmbă din nas atunci când, cu o săptămână mai devreme, trotuarele sunt pline de tarabele acestor negustori. Sincer, unii dintre ei nu par a avea ceva în comun cu confecționarea unor simboluri drăguțe, așa cum ar trebui să fie mărțișoarele ….

    Apreciază

  3. În curând, se va spune: „Pe vremea mea se vindeau mărţişoare la colţul străzii”…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: