Despre ipocrizia codului vestimentar la teatru şi/sau operă

Codul vestimentar, văzut de englezi

Codul vestimentar, văzut de englezi

Alexandru, pe care eu îl apreciez foarte mult pentru ceea ce face din hobby (v-am mai recomandat cele două bloguri ale lui, Despre operă şi Despre demnitate), scrie un articol cu care sunt întru totul de acord. Cu detaşarea pe care i-o oferă realitatea că nu e un jurnalist profesionist (dar face jurnalism mai bine decât mulţi oameni care lucrează în redacţii şi îşi dau aere de mari somităţi) şi deopotrivă cu implicarea pe care o dă pasiunea, Alexandru abordează un subiect la ordinea zilei: ipocrizia la români.

Studiul de caz i-a fost oferit pe tavă de două interviuri din România liberă, acordate de doi directori ai unor instituţii fundamentale pentru viaţa culturală a României: Filarmonica şi Opera Naţională. Cei doi se referă la importanţa unui cod vestimentar al spectatorului român. Andrei Dimitriu (Filarmonica) zice că trebuie musai, Răzvan Dincă (ONB) spune, cu umor, că e suficient ca spectatorii să vină îmbrăcaţi.

Alexandru spune că, „așa cum nu haina îl face pe om, totuși îl reprezintă. Dar nu-l face nici să înțeleagă mai bine muzica„. Cum să nu fiu de acord cu aşa ceva?

Vă recomand să-i citiţi articolul, merită (inclusiv punctul de vedere al lui George Bernard Shaw)!

 

Anunțuri

7 comentarii to “Despre ipocrizia codului vestimentar la teatru şi/sau operă”

  1. tu obisnuiești să mergi la Concertele Filarmonicii și te întreb în glumă, firește:
    mergi în trening și cu addidași? – nu cred
    ginșii netăiați sunt acceptați acum și la Ateneu
    🙂

    Apreciază

    • Aşa e, nu îmi pun niciodată treningul când merg la spectacol – nici la stadion nu merg cu trening, dacă nu trebuie să dau ture, dar asta e altă poveste :). Eu cred că nu ar trebui să deranjeze sau să fie interzis accesul cuiva care merge la Filarmonică în blugi şi adidaşi.

      Apreciat de 1 persoană

  2. „Te salut tineret in adidasi
    Te salut generatie-n blugi x2
    Exista niste oameni pe care ii iubesc
    Au varsta constiintei si-a partenentei mele
    Se invartesc in jurul a 20 de ani
    Se dau golani si smecheri si vor sa fie stele
    Sunt uneori teribili si alte ori vulgari
    Parintii spun adesea ca nu mai stiu sa-i creasca…”

    Aceasta este generatia! Cu bune si rele precum generatiile anterioare si cele viitoare!. Societatea poate evolua sau involua… Depinde din ce punct de vedere privim…

    Apreciază

  3. Ca sa fac o comparatie poate un pic deplasata, pe vremea cand Manet a expus celebrele „Olympia” si „Dejun pe iarba”, stateau gardienii sa le pazeasca de furia oamenilor: „Vai, cum a indraznit Dl Manet asemenea afront?”
    Si uite asa s-a nascut impresionismul! Cu un imens scandal! Daca acum se poate in blugi si adidasi, de ce generatiile viitoare n-ar fi acceptate in pantaloni de trening sau pantaloni scurti si tricouri de mariner sa vizioneze Nabucco de Verdi? Ce atata ipocrizie?!?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: