Cum i-am cunsocut pe Alexandros Avranas şi Eleni Roussinou (Miss Violence)

Alexandros Avrans şi Eleni Roussinou în timpul discuţiei cu publicul de la Cinema Studio

Alexandros Avrans şi Eleni Roussinou în timpul discuţiei cu publicul de la Cinema Studio

Atunci când Roxana Călinescu mi-a spus că vrea să-mi prezinte pe cineva cercetam cu atenţie nişte liste. Am ridicat ochii şi prima oară l-am văzut pe tip. N-am înţeles cum îl cheamă, dar îmi era clar că e un artist. Părul rebel, pe care nu oricui îi dă mâna să-l ţină aşa, jovialitatea aparte, hainele negre, espadrilele, toate acestea îi dădeau un aer tipic. Mi-a strâns mâna cu putere. Abia când am întins mâna sprea ea (strângere puternică şi delicată), m-am prins. Când şi-a spus numele, am confruntat cu pronunţia învăţată de la Claudiu: Eleni, cu accent pe ultima vocală. Una dintre cele mai frumoase grecoaice pe care le-am văzut. Da, tocmai făcusem cunoştinţă cu Alexandros Avranas şi Eleni Roussinou, regizorul şi actriţa principală din filmul Miss Violence, proiectat la Gala de deschidere a Festivalului Filmului European. 

Imagine din timpul discuţiilor

Imagine din timpul discuţiilor

A fost multă lume, incredibil de civilizată şi de avizată. Dacă speech-urile de la deschidere au fost OK (te aşteptai la discursuri sforăitoare şi plicticoase, că aşa ştiu românii că se face; când colo, oamenii au vorbit la obiect, chiar şi atunci când au apelat la corason – de exemplu Manuela Cernat – au făcut-o cu stil; au mai vorbit actriţa Ioana Flora – amfitrionul Galei, Liviu Jicman – vicepreşedintele ICR, Nikolaos Karalekas – ataşat cultural al Ambasadei Greciei), discuţiile de după film, moderate de Andrei Rus, au întrecut orice aşteptări. S-a vorbit în limba engleză şi nimeni nu s-a plâns că  nu înţelege (adevărul e că-i o încântare să vorbeşti engleză cu un est-european!), iar calitatea replicilor din sală a fost una foarte bună. Publicul a înţeles un film n-aş spune neapărat greu, dar foarte dur. Un film bun. Iar Alexandros şi Eleni au fost cu adevărat simpatici, au umplut scena, au fost ca un cuplu care s-a completat şi s-a bucurat împreună cu publicul de acest moment.

Imagine de după discuţii (vin d'honeur)

Imagine de după discuţii (vin d’honeur)

Regizorul grec a avut astfel ocazia de a vorbi despre arta sa, de a-şi provoca spectatorii nu doar prin filmul care tocmai fusese proiectat, ci şi printr-un dialog deschis şi sprinten. Avranas a mărturisit că a lucrat aproape un an la scenariu, deşi primul draft fusese scris în trei zile, şi că povestea a fost inspirată dintr-o întâmplare reală, care avusese loc în spaţiul public german. El a spus făţiş că filmul său este unul politic, că personajul principal, tatăl, reprezintă o clasă conducătoare nedreaptă, dură, care a instaurat un regim de teroare în care oamenii-victime se complac pactizând incredibil cu călăul lor (îl “votează” atunci când au ocazia să aleagă altfel). Până la un punct.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: