Raport despre blogosferă. Azi, despredemnitate şi despreoperă

Blogul despreopera.wordpress.com

Blogul despreopera.wordpress.com

Regăsesc bucuria de a citi bloguri, descoperind unele scrieri minunate în locuri de care nu aveam habar. Ceea ce mă ambiţionează şi mai mult să rămân în această lume, în care îmi doresc să-i regăsesc pe mulţi dintre vechii prieteni* de blog, inclusiv pe cei care s-au lăsat.

Încep aşadar să fac o dare de samă. Voi încerca să vă atrag atenţia atât de des pe cât îmi va sta în putinţă (poate chiar zilnic) asupra unor bloguri care îmi plac.

Prima supriză plăcută pe care am avut-o în ultima vreme este tandemul de bloguri despredemnitate.wordpress.com / despreopera.wordpress.ro. Ce le leagă este fireşte autorul**, care semnează despredemnitate, un domn serios, talentat, cu gusturi bune şi principii sănătoase, ale cărui scrieri le-am descoperit întrucât a avut amabilitatea să comenteze câteva articole publicate aici în timpul Festivalului George Enescu (a avut puncte de vedere pertinente, exprimate elegant).

A şasea fază. Creaţia

Astăzi am citit un articol foarte bun, pe care îl recomand cu căldură, aşa cum recomand întregul blog care-l găzduieşte: Scrisoare către Jean-Jacques Rousseau.

Timbru emis în Italia în onoarea lui Pergolesi

Timbru emis în Italia în onoarea lui Pergolesi

Un text citit cu plăcere şi curiozitate, curiozitate şi plăcere. E despre creaţia accesibilă oamenilor. Despre arderea interioară şi ceea ce vede, din exterior, cineva care încearcă să priceapă. Un text, în cuvinte, despre muzică. Un omagiu adus atât muzicii cât şi cuvintelor. Articolul respectă, în acelaşi timp, teoriile Kubler-Ross despre cele cinci faze prin care trece un om înainte de a muri (negare, furie, încercarea de „negociere”, depresie şi acceptare), peste care o suprapune pe cea de a şasea, una care poate fi întâlnită în cazul creatorilor pe care îi mai ţine în viaţă doar nevoia de a termina ceva important. Ceea ce pare să i se fi întâmplat lui Pergolesi cu a sa celebră Stabat Mater scrisă în timpul agoniei de la mănăstirea din Pozzuoli.

Dincolo de înţelesuri, mesaj, erudţie şi scriitură, am remarcat trei secvenţe minunate, trei detalii care jalonează o demonstraţie aleasă.

  1. Prima secvenţă faină. Felul în care e prevestită Apocalipsa de personajul anilor 1700: un călugăr franciscan care vorbeşte despre bani şi modă.
  2. A doua secvenţă faină e o propoziţie („În ziua aceea am tăiat lemnele pentru foc abia spre seară”), care vorbeşte despre măreţia actului de creaţie reflectată printr-o răsturnare a rutinei zilnice.
  3. A treia secvenţă o transcriu mai jos: 

„Ultimele foi au căzut pe jos și când le-am adunat lângă celelalte am văzut că muzica ultimei strofe avea încă cerneala umedă. Quando corpus morietur, fac, ut animæ donetur paradisi gloria. Nu știu sigur nici azi cine a putut scrie o muzică atât de perfectă. Că a fost fratele Giovanni trezit brusc din somnul de moarte, cât să scrie ultimele note, că le-a scris însuși Dumnezeu în timp ce noi dormeam în somnuri atât de diferite, deși alături unul de celălalt, nu pot spune cu certitudine nimic, pentru că nu am văzut decât rezultatul.”

Recomand aşadar cu căldură!

NOTĂ. Îl rog pe fiecare autor al blogurilor despre care voi vorbi aici să propună, la rândul lui, un blog. Nu e o leapşă. Cred însă că astfel am putea realcătui  un fel de hartă.

Premiu pentru cei care au ajuns aici: Stabat Mater cu Concertgebouw, înregistrare din anul 2012.

_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

* Adela, Angela, Cristian Lisandru, Cristian Dima, LePetitPrince, Gabi, Laurean, g1b2i3, A. Dama, dAImon, daurel, Flavius, Geanina, Geminis, Lady A, Laura, LeeDee, Nea Costache, Serafim, Lucian, Alex, Zamo, Costin, Razvan, Bogdan, Deea, Dan, Roxana, Injineru, Gabriela, Anamaria, Claudia, Mikael, Paul, Geocer, Cristian, Teo, Anca, Yigru.

 

** Şi încă ceva, pentru că autorul e stilul – unul foarte bine documentat, aşa cum poate face numai cineva foarte pasionat. Vă recomand un articol publicat pe despredemnitate, în care referinţele muzicale se împletesc original şi fermecător cu cele istorice. O istorie aparte, a rezisteneţei anitcomuniste din România, insuficient cunoscută într-o ţară care, chipurile, a condamnat regimul comunist…

Iată-l: Liga femeilor extraordinare

22 Responses to “Raport despre blogosferă. Azi, despredemnitate şi despreoperă”

  1. Mulțumesc pentru această reacție călduroasă.

    Pentru „Raportul blogosferei” – recomand „Cutia cu vechituri a lu’ Potra” – un blog vintage, o abordare personală și deloc prețioasă.

    http://cutiacuvechituri.wordpress.com

    Sigur, îmi place și blogul Alinei Ceușan 😀 😀 😀
    Dacă cineva intră pe topul 100 al blogurilor românești de pe WordPress, se va mira de succesul disproporționat al unor bloguri religioase. Numai titlul lor îți poate da fiori („Creștin total”, „Ortodoxie sau moarte”, etc.). Ideea că un blog despre poșete și șosete se bate de la egal la egal cu ele îmi place la nebunie. Hannah Montana vs. Bigotism 😀

    Apreciază

  2. M-a atras blogul tău pentru că ai scris despre concertele văzute la Festivalul Enescu.
    Deși în presă s-a creat impresia că blogosfera a abundat de cronici muzicale, în realitate nu am găsit mare lucru. Au fost câteva articole răzlețe dar mai degrabă din seria „E un eveniment, hai să scriu și eu ceva”. Am fost foarte plăcut surprins să descopăr că ai scris consistent despre ce ai văzut. Am numărat vreo 10 postări, ceea ce este semnificativ, to say the least, mai ales în condițiile în care blogul tău este unul destul de eclectic, un veritabil jurnal intelectual.

    P.S. Am glumit cu Alina Ceușan 😀

    Apreciază

  3. îmi place ideea,
    îi felicit cu oarecarre ”invidie” pe cei care vor aduce spre cunoașterea sau recunoaștera altora/ a noastră bloguri noi, valoroase,
    însă eu nu sunt în stare să o fac – aș crede că sunt nedreaptă

    dar cînd voi trece pe aici, le voi citi
    🙂
    sservus, Călin!

    Apreciază

  4. Citesc Despre Demnitate de aproape un an. E o doza de adevar despre cine suntem ca neam, deloc usor de primit, dar cu atat mai mult necesara. Am luat trimiterile la muzica clasica ca pe un ”pansament gastric” daca e sa consider adevarul ca pe un antibiotic.
    Cu ocazia asta transmit multumirile mele omului din spatele acestui blog.

    Despre alte bloguri… lumea se tot schimba si perinda, si-mi place sa cred ca unii dintre noi raman acolo, bine infipti, ca un copac din campie pe care il vezi de fiecare data cand faci drumul ala cu masina. A fost o vreme cand descopeream usor alte bloguri, acum n-o mai fac. Nu ma intreba de ce, poate si pentru ca ideea de blog ca industrie transpira tot mai des de peste tot. Eu de pilda nu mai pot urmari bloguri unde din vreme in vreme apar advertoriale. Cand citesti bloguri o faci nu doar pentru informatie, ci pentru atmosfera de pe blogul ala (este si cazul pentru care vin si revin pe blogul tau).

    Nu-mi vine in minte nici un blog pe care sa ti-l recomand, dar am sa ma inspir din lungul tau blogroll, cine stie, poate un click norocos imi va spori recolta de toamna 🙂

    Apreciază

    • Mă bucur să ştiu că prieteni ai mei citesc deja despredemnitate. Vezi, lumea e mică, iar atunci când aplici criteriile bune dai peste prieteni 🙂
      Ai dreptate, am un blogroll uriaş. Cu această ocazie voi privi şi eu la el cu ceva mai multe pretenţii.

      Apreciază

  5. La ambele bloguri se vede o serioasa documentare si multa sensibilitate. Mi le-am trecut in blogroll.
    Multumesc de pomenire si indrumare.

    Apreciază

  6. Multumesc pentru invitatie!Cred ca bloggerii pasionati si talentati au nevoie de astfel de rapoarte despre blogosfera intocmite de specialisti!
    Recomand si eu un blog deosebit, blogul Mirelei Pete, artist plastic, ilustratoare si scriitoare:
    http://mirelapete.dexign.ro

    Apreciază

  7. Mulțumesc pentru aprecierile voastre, mă simt măgulit.
    Un proiect colateral, unde a fost publicat inițial articolul „Scrisoare către Jean-Jacques Rousseau” este un blog dedicat în întregime lui „Stabat Mater”. Nu știu cum va evolua, deocamdată. Sunt trei direcții: Stabat Mater de Pergolesi, Stabat mater generic (a propos, va fi un Stabat Mater de Rossini, curând, la Ateneu) sau… surpriză poate va fi atașat unui proiect artistic despre care încă nu se poate vorbi prea mult.
    În orice caz, pe acel blog scriu deocamdată doar eu, în general sunt materiale republicate de pe Despre Opera. Sper însă că vor mai fi și alte contribuții.
    Blogul se numește „Stabat MateRomania” și se găsește aici:

    http://stabatmateromania.wordpress.com

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: