Cât sunt de bătrân

Există mai multe teorii despre bătrâneţe, ca de altfel despre orice. În urmă cu mulţi ani, pe vremea când editam primele ştiri ale ProTV, un reporter scria despre „o bătrână de 50 de ani”. Eram tinerel atunci, dar tot m-a zgâriat la urechi şi am corectat. Adevărul e că povestea cu bătrâneţea e foarte relativă. La 5-6 ani, când spui că vrei să te faci mare, te gândeşti la vreo 11-12 ani. Nici nu-ţi imaginezi că părinţii tăi au mai mult de 18, hai 20. Etc.

Mai e şi vorba aceea, că bătrân eşti dacă te simţi bătrân, nu dacă te uiţi în buletin. Etc.

După ce m-am minunat vreo doi-trei ani la rând că am studenţi care nici nu se născuseră la revoluţie,m-am întrebat zilele trecute cât de bătrân sunt, totuşi.

Am găsit câteva posibile răspunsuri (îi rog pe cei mai slabi de fire să citească rândurile de mai jos aşezaţi pe scaun, cu un pahar cu apă rece la îndemână):

  • Am zburat cu avionul fără să se gândească cineva să mă descalţe, iar pe locurile din spate se fuma în draci (fumătorii nu trebuia să aştepte aterizarea ca să-şi aprindă o nouă ţigară)
  • L-am votat pe Ion Raţiu
  • La revoluţia din decembrie 1989 (să-i zicem aşa) am primit o puşcă ZB şi misiunea de a apăra postul de Miliţie.
  • Am mestecat Gumela, aşa-zisă gumă de mestecat – tare, care se sfărâma în gură de munceai serios s-o înmoi, n-avea niciun gust (doar o urmă vagă de E-uri) şi se păstra în zahăr, pentru remestecare
  • Am băut Frucola
  • Am mâncat savarine cu 1,85 lei
  • Am fost pionier (am şi foto)
  • Am avut un televizor Miraj; am invidiat un vecin care s-a lăudat că are TV color, apoi am râs de el când am văzut minunea: plasase un geam colorat în faţa ecranului (pe vremea aceea în România nu erau transmisiuni TV color)
  • Am avut acelaşi ghizodan din clasa întâi până într-a patra
  • Băncile de la şcoala primară aveau locaşuri pentru toc şi călimară 🙂
  • M-am bucurat live pentru expediţia în Himalaya a lui Pif şi Marius
  • Am văzut în direct primul 10 al Nadiei Comăneci la Montreal
  • Am avut un telefon celular Eriksson
  • Am avut un computer Felix
  • La un examen de informatică a trebuit să prezint o cartelă perforată
  • Am mers la câteva spectacole ale Cenaclului Flacăra (nu, nu i-am prins pe cei de la Phoenix)
  • Mă uitam la Dallas şi încercam să-mi imaginez cum ar fi să poţi avea telefon fără fir
  • Am avut părul lung 🙂 (cu foto!)
  • Am apucat vremurile în care Nokia avea de departe cele mai bune telefoane mobile; am trăit vremurile în care cel mai cool era să ai un telefon cât mai mic
  • Primul meu telefon mobil se numea Motorola, avea antenă şi era tip cărămidă
  • Îmi amintesc vremurile în care aşteptai uneori câte un an sau chiar mai mult ca să ţi se instaleze în casă un telefon fix…
  • Am băut Jim Beam cot la cot cu Bob, în 1993
  • Am urcat pe munte cu bidonaşe de tablă, fără să-mi imagez că aş putea avea o sticlă de plastic, şi cu conserve de carne de vită, pate de ficat, fasole boabe şi pâine prăjită în cuptor şi ambalată în pungi de hârtie. Cu lanterne cu baterie pătrată, pe care o încercai cu limba, apoi cu lanterne metalice, chinezeşti. Purtam rucsaci pe cadru, de care eram foarte mândri.
  • Am citit Cireşarii cu nesaţ şi nu mi se părea că întâmplările vin din altă lume
  • Am apucat să fiu reporter de modă veche, fără google, iscoditor şi, desigur, inspirat
  • Am făcut ştiri despre oamenii care stăteau la coadă pentru a prinde gratuităţile de la deschiderea primului McDonald’s din România (cel din Piaţa Unirii)

– lista poate şi trebuie să fie continuată

N-aş folosi termenul leapşă, dar mi-ar plăcea să aflu ce au de spus următorii*: Alin, Adi Dobre, Mihnea, Ovidiu, Naivul, Adela, ajnanina, Cristian Dima,  Cristian Lisandru, LePetitPrince, Iulian, Oana, Laura, Ovidiu Eftimie, Flavius, Serafim, Lee Dee, Daurel, Laurean, Nea Costache, A.Dama, Lucia Verona, MeetSun, Shayna, Roxana, Geocer, Yigru, fosile, cartim

NOTĂ. Nu e un concurs de amintiri, ci un prilej de a ne da un pas deoparte şi a privi spre tot felul de puncte de inflexiune. Fiecare are aşa ceva, şi cei care abia au împlinit 8, 9 sau 10 ani.

* Fără ca, Doamne fereşte, să-i consider bătrâni. Doar talentaţi, cu imaginaţie şi gata să se prindă într-un joc (cel puţin câteodată).

Anunțuri
Etichete: , ,

20 Responses to “Cât sunt de bătrân”

  1. Ce dragut ca ai completat sirul de „Doar talentaţi, cu imaginaţie şi gata să se prindă într-un joc (cel puţin câteodată).” si m-ai adaugat si pe mine! 😀
    Diseara iti povestesc si eu cum e cu batranetea din punctul meu de vedere, drag si tanar prieten! De abia astept!

    Apreciază

  2. Eheheee…. Calin… 😉 Ce as mai putea adauga? Ca faceam poze cu Smena si ca aveam o valiza de casete si benzi pentru un casetofon Sanyo si pentru un „mag” Kashtan?… In fine, dar „batrani” nu suntem, nici vorba! Avem ceva mai multa experienta 🙂 Si niste experiente, iata, pentru care multi mor de invidie! 😉
    Toate cele bune!

    Apreciază

  3. Păi, să vedem:
    – am crescut cu cheia de gât;
    – am fost pionier, U.T.C. – ist, am făcut P.T.A.P.,
    – am cumpărat pâine (câte-o jumătate/membru de fam.) şi lapte pe cartelă/abonament. Pentru lapte, chiar cu abonament, stăteam la coadă de la 3 dimineaţa (de pe la 11 ani). Smântâna la borcănel şi sana erau victoriile supreme, când „apucam”. Laptele era la sticlă de sticlă, untul o delicatesă.
    – fericire maximă când, după cozi interminabile, reuşeam să cumpăr banane verzi, pe care le puneam la copt, între ziare, pe şifonier şi le pândeam zilnic,
    – mestecam gumă TURBO, ţigaretă Tipi-tip, „ban de 5”, în staniol auriu,
    – pufarinele şi bomboanele Cip erau dulciuri rarisime,
    – am băut Brifcor, de portocale şi muguri de brad,
    – era sărbătoare când părinţii ne cumpărau profiterol – cea mai scumpă prăjitură – 9 lei,
    – în loc de bomboane de pom, împodobeam bradul cu nuci în staniol,
    – mă uitam la desenele cu Mihaela
    – am citit tot ce se putea citi, din biblioteci. La librării, cărţile de dădeau „pe sub mână”.
    – culegerile de referinţă, la matematică erau Gheba, Gh. Ţiţeica, iar la română, Gramatica Academiei şi Ştefania Popescu,
    – filmele văzute cu sufletul la gură (atât cât îmi amintesc, acum): Dumbrava Minunată, Fram, ursul polar, Cireşarii (am citit şi cartea, evident), Toate pânzele sus!, Pistruiatul, Lumini şi Umbre, Bulevardul Paulişta, Omul din Atlantis, Dallas, etc.
    – pantofii Gubana erau „la creme de la creme”
    – mâncam corăbioare şi langoşi cu dulceaţă pe drumul de întoarcere de la şcoală
    – marmelada – la mare căutare.
    – aveam clasoare de timbre. Făceam schimb între noi, sau le „pierdeam/câştigam”, jucându-ne cu un plumb.
    – am jucat „Ţară, ţară, vrem ostaşi”, „Raţele şi vănătorii”, „Ţările”, „Flori, fete, filme sau băieţi”, „Telefonul fără fir”,
    – Revoluţia m-a „prins” bătând covoare la bară,
    – am făcut ştire despre prima liberalizare a preţului pâinii (transmisă în străinătate).

    Şi cred că aş tot putea continua, nu? 🙂

    Apreciază

  4. Sunt oare bătrân dacă la terminarea liceului am luat toţi bacul, apoi am candidat la facultăţi între 10 şi 30 pe un loc, iar în toamnă am plecat în armată fiecare în alt colţ de ţară, câte 20 în compartiment ?

    Apreciază

    • Aşa cum zicea cineva, e vorba doar de experienţă şi înţelepciune.
      Apropo, sunt atât de bătrân încât am văzut „Ani de liceu” în timpul armatei. Nu mai ţin minte cine juca în filmul ăla, parcă Bănică junior şi Oana Sârbu 🙂

      Apreciază

  5. ….atât de bătrân, că mă pot revedea în câteva secvenţe ale filmului, eram clasa a XI-a. PS
    Se numeşte „Liceenii”

    Apreciază

  6. Cred că pot să bifez cele mai multe dintre liniuțele tale – nepersonalizate, desigur. Ba chiar aș putea să subliniez că eu chiar am avut plete, de-adevăratele, nu simulacrul din poza ta 😛

    Dar am început să mă gândesc serios cât sunt de bătrân doar după ce s-a născut fii-mea. Mi-am calculat că atunci când ea va avea 18 ani, eu voi fi peste 50. Bătrân, nu glumă.

    Apreciază

    • Voi căuta, special pentru tine, fotografii cu păr bogat. Nu mai spun „plete”. Iar până tu, până la 70 de ani tot tânăr vei fi, ştim cu toţii că Tramvaiul 1 se mai numeşte „Tinereţe fără bătrâneţe”, habar n-am de ce 🙂

      Apreciază

  7. Sa adaug si eu cateva:
    – comunicam prin scrisori, trimiteam felicitari adevarate (tiparite) de anul nou, de ziua de nastere si vederi din vacantele la munte, la mare, sau prin alte orase minunate ale patriei, lol
    – faceam colectie de servetele
    – visam la o sticla de pepsi cola
    – devoram teancul de carti imprumutate de la biblioteca

    Apreciază

  8. In mod cert, cei din leatul meu ne-am simtit, vreo 10 ani din viata, mai instruiti, mai scoliti; apartin primei promotii cu 8 clase obligatorii, respectiv cu 12 clase. Inclusiv in facultate, ni s-a spus ca suntem bine pregatiti.
    Cand am ajuns „in productie” am avut un mare soc: cei care erau cu un an mai in varsta decat noi, aveau cu doi ani mai multa vechime in munca, deci ocupau automat posturile rentabile…
    Povestea inca nu s-a terminat: leatul meu mai are inca vreo doi ani pana la varsta standard de pensionare stabilita de trepadusul Boc; cei cu un an mai in varsta sunt deja pensionari.
    Asadar, cei cu un an mai in varsta decat mine sunt cu 2-3 ani mai batrani !

    Apreciază

  9. Sunt suficient de „bătrână” sa fi suflat doar in 3 lumânărele la revoluție. Si-am prins live primele zile ale ProTv-ului, am adorat Cartoon Network-ul, MTv-ul și televizorul color, am avut uniformă școlară și manuale care nu aveau alternative. Am fost primii copii crescuți in „democrație”, aceeași pe care o tot reinventăm de atâția ani.
    Am prins colecțiile de gumă Turbo, adevăratele ouă Kinder și glucoza! (vai, ce dor îmi e de glucoză!). Semințe neambalate (dar tot cu neaplicabilitate!), străzi întregi pictate cu cretă, mâini murdare de la dude și burți stricate de la corcodușe! Dar cine ne-ar fi putut opri?
    Am avut examene „pe bune”, lecturi obligatorii nu opționale, teme pentru acasă.
    Am prins primele computere, primele telefoane mobile. Destul de târziu însă am avut unul personal. Prin anul 2 de facultate.
    Am prins scrisorile pe hârtie și conversațiile telefonice ce puneau la cale întâlniri amoroase, pe fix. Pe un fix d-ala clasic, cu disc.
    Nu-s suficient de „bătrână” să știu ce știau părintii mei la vârsta mea de exemplu, dar am reținut din ceea ce știu până acum o singură concluzie: cifra aia din buletin nu trebuie să fie niciodată ceva negativ. Nici când ești suficient de tânăr să crezi că le știi pe toate, nici când ești cu mult mai înțelept!
    Omul e suma experiențelor ce-l preced și eu una de abia aștept „bătrânețea” aia din cărți, în care să am pentru nepoții mei adevărate povești de viață. Aia de după 80 de ani, când trăiești cu, pentru și din amintiri…
    Mi-a plăcut leapșa asta Călin! Mulțumesc!

    Apreciază

  10. Chiar ma intrebasem cum de m-ai uitat pe mine, doar si eu sunt destul de „batran”. Aproape la fel de batran ca acea babuta de 50 de ani. O sa scriu si eu ceva, e clar!

    Apreciază

  11. Preiau „leapsa” ta sa vedem ce iese 😛 O scriu azi….

    Apreciază

  12. Si eu am senzatia de batranete cateodata datorita celor doua epoci opuse in care am trait. Si datorita secolelor diferite…Apoi insa sunt recunoscatoare ca am vazut atatea in viata asta. Dar parintii nostri care, unii dintre ei, au prins si razboiul sau perioada interbelica, ei cum se simt oare?

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: