Archive for iulie, 2013

31/07/2013

Cu voie faci iertabile greşeli. Sonet XLI, Shakespeare (tradus de Laurean)

William Shakespeare, desen luat de aici.

William Shakespeare, desen luat de aici.

„E poate, zic eu, cea mai curajoasa traducere de pana acum, ce muta rostul geloziei naturale de pe frumusete, catre gratia feminina”, mi-a spus bunul meu prieten Laurean. Vă las să decideţi dacă e aşa.

 

SHAKESPEARE – Sonet XLI

Cu voie faci iertabile greşeli,

Când îţi lipsesc din suflet uneori,

Cum anii fragezi se cuvin rebeli,

Tentaţia ţi-e sfetnic deseori.

Eşti cavaler, astfel de cucerit,

Tu eşti plăcută, demnă de curtat;

Când o femeie-ncearcă, ce tâmpit

Renunţă fără a fi profitat?

Însă puteai să nu te-atingi de ea,

Strunind juneţe şi tumult hoinar,

El către desfrânare te forţa

Şi dublul legământ călcându-l iar:

Tentat de al ei farmec fecioresc,

De frumuseţea ta-am să mă feresc.

Those pretty wrongs that liberty commits,
When I am sometime absent from thy heart,
Thy beauty, and thy years full well befits,
For still temptation follows where thou art.

 

Gentle thou art, and therefore to be won,
Beauteous thou art, therefore to be assailed;
And when a woman woos, what woman’s son
Will sourly leave her till he have prevailed?

 

Ay me! but yet thou mightst my seat forbear,
And chide thy beauty and thy straying youth,
Who lead thee in their riot even there
Where thou art forced to break a twofold truth:

 

       Hers by thy beauty tempting her to thee,
   Thine by thy beauty being false to me.

Reclame
31/07/2013

Cum să transporţi o capră cu Dacia „Papuc”

Capră în portbagajul unei Dacii "Papuc" - contribuţie la MFR. FOTO: Călin Hera

Capră în portbagajul unei Dacii „Papuc” cu număr de Bucureşti – contribuţie la MFR. FOTO: Călin Hera

Etichete: , , ,
25/07/2013

Cu ursul pe pereţii bisericii

Dansul ursului pe biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea. FOTO: Călin Hera

Dansul ursului pe biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea. FOTO: Călin Hera

Până când afli un lucru, acel lucru nu există pentru tine. Dacă-l afli mai târziu, e mai bine decât dacă nu-l afli niciodată, deşi e un timp potrivit pentru toate.

Am auzit prima oară despre Biserica „Sfinţii Voievozi” şi „Sfântul Vasile” din satul Olari, Horezu, dintr-o poveste despre o tânără din Bucureşti care şi-a petrecut o parte din vacanţă în celebrul sat al meşterilor olari. Nu insist acum pe detaliile poveştii. Spun doar că atunci când am trecut cu maşina pe lângă bisericuţă am simţit un nod în gât. Avea o frumuseţe care aducea cu vechea casă a bunicii mele, aceea din amintire.

Biserica din satul Olari, Horezu, judeţul Vâlcea. FOTO: Călin Hera

Biserica din satul Olari, Horezu, judeţul Vâlcea. FOTO: Călin Hera

Biserica din satul Olari, Horezu, judeţul Vâlcea - vedere laterală (sud)

Biserica din satul Olari, Horezu, judeţul Vâlcea – vedere laterală (sud). FOTO: Călin Hera

Biserica din satul Olari, Horezu, judeţul Vâlcea – vedere laterală (nord). FOTO: Călin Hera

Biserica din satul Olari, Horezu, judeţul Vâlcea - vedere laterală (nord), cu dansul ursului. FOTO: Călin Hera

Biserica din satul Olari, Horezu, judeţul Vâlcea – vedere laterală (nord), cu dansul ursului. FOTO: Călin Hera

Stând să cadă, bisericuţa din Olari rămâne încă în picioare (parcă numai şi numai) graţie celor câteva desene de pe exterior vizibile încă. Nu bag mâna în foc că sub varul alb al pereţilor, proaspăt şi curat (nu-i aşa?), nu s-ar ascunde alte şi alte desene minunate. Cel al ursarilor mi-a căzut cu tronc. Mi s-a părut atât de neaşteptat, atât de altfel, încât am stat mult să-l privesc. Elementul principal e ursul, cu un fund bombat, stând ciuci, într-un dans chinuit, între doi flăcăi în port popular, cu căciuli a la Tudor Vladimirescu, mustăcioşi, probabil ţigani, cântându-i ursului, enervândul, provocându-l să ţopăie, spre mirarea & bucuria privitorilor (în care ne-am transformat toţi, inclusiv voi, cei care priviţi acum fotografia), în mijlocul unor dealuri rotunde, sub un cer destul de încărcat, cu aer în care se ghiceşte, cumva, muntele.

Nu trebuie să căutaţi creştinism în această imagine. Desenele de pe bisericile din această zonă a ţării sunt mult diferite de cele din Bucovina (mult mai elaborate), dar au păstrat ceva important din autenticul, candoarea şi înţelesurile oamenilor de aici. Nu e cazul unor comparaţii calitativ-valorice, dar vorbim aici despre un patrimoniu, despre ceva mult mai însemnat decât obişnuitele circuri politico-prosteşti din Capitală.

Biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea e monument istoric. FOTO: Călin Hera

Biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea e monument istoric. FOTO: Călin Hera

Biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea. Partea din perete cu dansul urşilor. FOTO: Călin Hera

Pictură exterioară pe biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea.

Pictură exterioară pe biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea. FOTO: Călin Hera

Picturi exterioare pe biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea.

Picturi exterioare pe biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea (biserica dansului ursului). FOTO: Călin Hera

Dansul ursului pe biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea, din alt unghi

Dansul ursului pe biserica din Olari, Horezu, judeţul Vâlcea, din alt unghi. FOTO: Călin Hera

Desene precum cele de pe bisericuţa din Olari veţi întâlni frecvent în judeţul Vâlcea (dar şi prin Gorj şi Argeş), aflate, toate, într-o stare avansată de degradare (găsiţi aici şi aici câteva descrieri inspirate). Apostolii frunzei de la Ministerul Turismului, care cred că promovarea României şi turism pe plaiul carpato-dunăreao-pontic înseamnă doar turul bisericilor pictate din Bucovina (minunate, de altfel), ar trebui să ia în calcul (ca să mă exprim pretenţios), bisericile olteneşti. Care încă mai sunt, cât mai sunt, până nu le văruieşte vreun popă milos sau le dărâmă vreun vânticel mai serios (scuze pentru rimă).

24/07/2013

Garduri şi coclauri (miercurea fără cuvinte)

Gard, tufişuri, munţi. FOTO: Călin Hera

Gard, tufişuri, munţi. FOTO: Călin Hera

GEDSC DIGITAL CAMERA

Drum de ţară. FOTO: Călin Hera

Gard, căpiţă, copaci. FOTO: Călin Hera

Gard, căpiţă, copaci. FOTO: Călin Hera

GEDSC DIGITAL CAMERA

Gard şi ce-o fi mai departe. FOTO: Călin Hera

GEDSC DIGITAL CAMERA

Loc de joacă pe vârful dealului. FOTO: Călin Hera

GEDSC DIGITAL CAMERA

Fluture pe o ulucă. FOTO: Călin Hera

Gard căzut, dar nu de tot. FOTO: Călin Hera

Gard căzut, dar nu de tot. FOTO: Călin Hera

Pentru MFV.

11/07/2013

Coffee to go

Cană de cafea într-o ceaşcă normală, aşezată pe-o carte. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

Coffee to go. Cană de cafea într-o ceaşcă normală, aşezată pe-o carte. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

Blasfemie mai mare n-am întâlnit, cel puţin nu de curând. Trecută de 50 de ani şi încă femeie bine, pare să fi văzut multe. Acum soarbe o cafea şi gustă o ţigară. E clar că-i place. Rotocolul de fum aruncat peste măsuţă parcă ar vrea să mai stea un pic să prindă continuarea (înainte de a se risipi). Pot înţelege un McDrive, n-ai cum să mănânci înăuntru dacă eşti atent ce-i, dar “coffee to go”?? Cine a inventat asta e un nemernic. Nu-mi cere să beau o cafea în cinci minute, dintr-un pahar de plastic. Înjură-mă, e tot aia.

10/07/2013

Unde s-a dus luna plină răsărită în miercurea fără cuvinte

Copac flămând din Bucureşti, care a înghiţit luna plină, ca un piton scorţos. FOTO: Călin Hera

Copac flămând din Bucureşti, care a înghiţit luna plină, ca un piton scorţos. FOTO: Călin Hera

09/07/2013

Mihăiţă îşi ia avânt

Mihăiţă îşi ia avânt în timp ce vede, cu coada ochiului stâng, cum Luca îşi muşcă buzele. Ştie că Luca n-ar fi îndrăznit aşa ceva şi că e invidios. Mihăiţă nu ştie nici pe el ce l-a apucat, de unde a adunat aşa mult curaj. Nici măcar nu ştie ce vrea să demonstreze. Dar astea sunt întrebări de oameni mari.

– Te dai azi?, îl aude pe Luca, zeflemitor.
Nu-şi dă seama ce s-a întâmplat, cât timp a trecut, unde se află. În schimb, Mihăiţă îl recunoaşte pe Luca, dar i se pare că acesta a mai crescut.

06/07/2013

Fotografia nereuşită a unei femei elegante

Fotografia înşelătoare a unei femei elegante. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

Fotografia înşelătoare a unei femei elegante. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

Avea o pălărioară fermă, cu boruri mici. Fustă neagră, din lână, urmărind coapsele. O cămaşă albă, cu ultimii trei nasturi descheiaţi, cu gulerul revărsat într-o dantelă discretă. Deasupra, un sacou scurt, urmând subtil linia subţire a taliei, respirând larg, apoi. Sandale negre, din piele, cu talpă din cauciuc, ciorapi albi, până la genunchi. Mănuşi albe. Ţinută sport, de o eleganţă aristocratică.

Era pe bicicletă, un model clasic. Deasupra roţii din faţă, un coşuleţ retro, foarte adecvat. Repet: avea o ţinută elegantă.

Am văzut-o atunci când am intrat pe strada Mihai Eminescu, dinspre Calea Moşilor. Am depăşit-o de câteva ori. La fiecare semafor, mă depăşea ea (str. Mihai Eminescu e foarte aglomerată mai mereu, în timpul săptămânii). La un moment dat, mi-am zis că trebuie s-o fotografiez. Dar telefonul meu nu e aparat de fotografiat, iar bicicleta ei, pare-se, mergea suficient de repede încât a rezultat doar dâra de mai sus.

Aşa că trebuie să mă credeţi pe cuvânt: zilele trecute, pe strada Mihai Eminescu din Bucureşti a trecut, pe bicicletă, o femeie foarte elegantă.

05/07/2013

Micul dejun al porumbeilor. Vedere din Bucureşti

Micul dejun al porumbeilor. Se înţelege de ce nu trebuie parcat acolo. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

Micul dejun al porumbeilor. Se înţelege de ce nu trebuie parcat acolo. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

Fix din curtea casei cu grădina aparent neîngrijită, aflată în centrul Bucureştiului, a apărut o femeie. Evenimentul nu mi-ar fi atras atenţia dacă nu s-ar fi năpustit asupra ei un stol întreg de porumbei. Am crezut că voi asista la o secvenţă demnă de The Birds, Păsările lui Hitchcock. Dar scena a devenit de-a dreptul domestică atunci când femeia a aruncat pe trotuar, ca într-un ritual îndelung exersat, boabe de grâu. N-am avut ce face decât să fotografiez. Femeia nu apare în cadru, pentru că a plecat la fel de brusc precum a venit.

Fotografia s-a bucurat de un număr măricel de like-uri pe pagina mea de Facebook.

03/07/2013

Miercurea fără cuvinte a administratorului de bloc

Anunţ veritabil de la avizierul unui bloc din Bucureşti. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

Anunţ veritabil de la avizierul unui bloc din Bucureşti. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

Pentru colecţia de vară lansată de Carmen.

03/07/2013

Ultima modă în materie de spam

Câteva comentarii oprite   de programul anti-spam

Câteva comentarii oprite de programul anti-spam

Spun din capul locului că nu vreau să vând castraveţi grădinarilor bulgari şi nici că mi-ar trece prin cap că voi fi descoperit cum se dă gaura la vreo macaroană de tip nou. Dar, ca om care se uită zilnic prin admin-uri de site-uri, protejate sau nu de programe anti-spam, constat că, de-o vreme, spam-urile sunt din ce în ce mai simpatice.

Au trecut timpurile în care ni se propuneau, pe şleau, bijuterii, fotografii deşcheate, viagra sau alte descoperiri ale ştiinţei şi tehnicii. Acum, textele care însoţesc mesajele spam purtătoare de linkuri şi alte coduri HTML meşteşugite, au o oarecare noimă. Maşinile care le creează adaptează mesajele la limba în care e scris textul de pe blog/site şi, să vezi minune, la conţinutul articolului spamat. Este posibil, chiar probabil, ca în acest fel să fie păcălite unele programe anti-spam. E mai complicat deocamdată atunci când vin pe site-uri .ro (sau pe wordpress-uri ale unor români) mesaje de la adrese/nume belgiene, englezeşti, luxemburgheze şamd. Dar meseriaşii care se ocupă de această nobilă activitate, spamul, vor găsi în curând leac şi la acest neajuns.

Una peste alta, salut Maşinăria şi consemnez unele dintre ultimele spam-uri încasate, o colecţie pe care vă invit s-o îmbunătăţiţi – din propria voastră experienţă.

  • Ştiu că a trebuit să mă minţi, ştiu că a trebuit să înşeli, să pari fierbinte şi rafinată sub voalul purei înşelăciuni, aristocratul porno perfect, atât de elegant şi ieftin, sunt bătrân, dar încă îmi mai place asta, O mie de săruturi adâncime. (de la Truman Delgado – la acelaşi articol. Notă – e o traducere a A Tousend Kisses Deep – Leonard Cohen)
  • În Revoluția Franceză drojdia Franței a cedat poftei de sînge şi a deschis uşa către rău. În zilele noastre, în plin proces de tîmpire electronică, este absolut sigur că, la 200 de ani mai tîrziu, această monstruozitate va fi punctul central al unor festivități orgiastice. Omul mediu se agață întotdeauna în mod disperat de clișee. Dacă i le-ar lua cineva, ar fi nevoit să cerceteze singur, să gîndească singur și să decidă și atunci ar trebui să înceapă din nou, altfel. Nu ne putem aștepta la un astfel de comportament elitist de la aceşti bieţi oameni. Celor pe care zeii vor să-i distrugă, întîi le iau minţile. (de la Silver Price – la articolul Falset şi la Sarh Brightman…)
  • puterea gandului În „ţara mămicuţelor”, a „ţigăncilor împuţite” care pot, spre deosebire de românce, „să ţină cinci-şase copii”, în ţara ochiului vânăt al Alexandrei Stan, Traian Băsescu a vorbit despre prezidenţiabila „la modă” Elena Udrea şi despre „misiunea fundamentală a femeii”. (de la Ruby T. Heath, la articolul Zambezia, Cu cine seamănă Varanul)
  • RL, ziarul care m-a sprijinit şi mi-a dat aripi pentru a face cele mai bune articole ale mele, este de asemenea complice în această horă de sexualizare a presei. Astfel, mai nou, pe site-ul romanialibera.ro vedem sexy-ştiri preluate din site-ul puişor al trustului, modista.ro. O vedem uitată pe site de câteva luni pe biata Marilyn Monroe nud (cu patru luni înainte de a muri). La cât de geroasă a fost iarna asta, dacă n-ar fi fost moartă deja, sigur ar fi decedat cât timp a stat topless sub privirile necruţătoare ale masculilor români cititori de presă quality. (de la Claudette Galloway la acelaşi articol)
  • În toiul nopţii, Bulă, cu vînătăi pe faţă şi cu două valize în mîini, sună la uşa casei lui taică-său. – Ce-i cu tine, Bulă, la ora asta şi în halul ăsta? – M-am certat cu nevastă-mea. – Şi a îndrăznit curva aia să dea în tine? Eu, în locul tău, o făceam bucăţi! Bula, rînjind: – Dar ce credeai că am în valize? (de la Anemarie D. Hewitt la articolul De la Angela Gheorghiu şi Sarah Brightman la…)
  • slinoşi, pe care, dacă ar avea ocazia, i-ar sfîşia/măcelări/sfîrteca/tranşa (vă ajung sinonimele?) cu prima ocazie?! (Jeanne Parrish la acelasi articol – citat împrumutat de Maşinărie de pe un blog 🙂 )
  • Un coleg de serviciu al barbatului spunea ca acesta avea datorii la banci, iar in ultima perioada parea foarte obosit pentru ca lucra si ca taximetrist pentru a-si completa veniturile. De asemenea, el sustinea ca barbatul a fost testat psihologic in fiecare an si ca a trecut testele. El afirma ca masina barbatului a fost gasita, luni, de catre colegi, in apropierea lacului Tarnita, cheile fiind in autoturism. (de la Ahmed J. Atkins la articolul Portbagajul omului bun– citat regăsit în sumedenie de ştiri din data 1-2 martie 2012, despre taximetristul găsit mort, împreună cu copiii, în lacul Tarniţa – interesant aici e faptul că multe site-uri cu pretenţii lucrează din greu cu copy/paste!)

Mă opresc aici cu citatele, aştept, cum am zis, exemplele voastre şi o interesantă discuţie. Eventual.

Etichete: , ,
01/07/2013

Afacerea „Surpriza din portbagaj”

Venise în Italia, la fiică-sa, care muncea din greu. S-a bucurat, a râs şi a murit. S-o-ngroape acolo ar fi costat 7.000 de euro, s-o transporte acasă, 10.000. 

– V-o duc eu, nu întrebaţi cum, a zis Gioni.
A pus femeia într-un portbagaj cocoţat pe maşină şi a ajuns cu ea în ţară, ştie el cum. Într-o parcare de pe Dealu Negru a mâncat nişte mici şi, când s-a întors la maşină, portbagajul ioc.
– Ce naiba mă fac?!, şi-a zis Gioni.
– Ce naiba ne facem?!, şi-au zis hoţii când au descoperit prada.

NOTĂ. Am tot încercat să reduc povestea „Portbagajului” la dimensiuni de proză arhiscurtă. Textul de mai sus e ceea ce a rezultat. 

%d blogeri au apreciat asta: