Solidar cu cel mai bun prieten al omului

Art. 1.375
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale
Proprietarul unui animal sau cel care se serveste de el raspunde, independent de orice culpa, de prejudiciul cauzat de animal, chiar daca acesta a scapat de sub paza sa.

Deadline, duminică, 12.00. Baftă!

Calul moralist MeetTheSun

Marcel e calul educat
Nu prea frumos, dar ţesălat
Mereu stăpânului loial
Şi doar un pic cam pasional

Se anunţă paradă mare
Cai invitaţi la defilare
Şi numai el deoparte dat
Că are-un look cam demodat

De supărare şi de ciudă
Munci cu şi mai multă trudă
Că nu-i vedetă cabalină
De hamul nu ştie să-l ţină!

Principiu-i cam nesănătos
De vrei să fii şi arătos
O piele fină nu-i muncită
Potcoava nouă, netocită

Şi cum trecea în toi parada
Marcel privea din curte strada
Să evadeze? Nici un gând!
El nu-i un animal de rând!

Nevinovatul LePetitPrince
– Rostogol, recunosti fapta ?
– Nu sunt eu faptasul, onorata instanta! Cand mi se deschide usa, ma rostogolesc pe scari ca o minge, direct afara, in fata blocului. De altfel, sunt educat, n-as face asa ceva!
Rostogol, alb si pufos, cu o expresie de nedumerire pe chip, cu ochii umezi, era intruchiparea nevinovatiei. A fost achitat si lasat sa iasa. Indata, a tasnit pe scari si a coborat 4 etaje fuga-fuguta. Doar la etajul intai, in dreptul unei usi, pana sa porneasca mai departe, a avut o ezitare.

Bubico Ion Toma Ionescu
Craiul de Bubico într-un moment de neatenţie, scăpă pe sub gard la Zambilica. Bag seama că se vorbiseră. Se iubiră teribil sub ochii îngăduitori ai lui Bismark, dulăul de curte al ofiţerului care şade cu chirie la Papadopolina. Când începu zavera, în ţipetele disperate ale Papadopolinei solicitând daune pentru onoarea vai stricată şi ruşinea caţeluşei, gata-gata să se-ncaiere cu mamitica ce venise să-şi ia baiatul interveni ofiţerul în solidar. Vă repar onoarea la amândouă. Galant ca el mai rar!

Mutații genetice Mariana
Pe uliţa mea e plin de vagabozi, de lăţoşi cu verigi atârnate de limbă. Îşi bagă coada peste tot şi mârâie la trecători cu ochi sticloşi. Dincolo de garduri, sunt ei, credincioşii, cei care au învăţat să se joace cu pisicile şi să facă troc de oase şi lapte. Uneori se uită după fluturii albi desprinşi din priviri. Alteori citesc poemele lunii scrise în balta din curte. Nu se mai uită la capra vecinului, nici la câinele lui.
Doar stăpânul şi-a pus iar veriga în limbă şi latră, şi muşcă, pe uliţi.

Reclame

13 Responses to “Solidar cu cel mai bun prieten al omului”

  1. Ah, Calin, ce mi-ai facut! Cum de maine plec din „online” si ma mai intorc abia luni, trebuie sa scriu de pe-acum PA-ul 😀
    De fapt, nu trebuie, dar nu pot sa ma abtin…

    Apreciază

  2. Iaca şi PA-ul. De data asta e în versuri si are si o fotografie draguta atasata 🙂

    Calul moralist

    Marcel e calul educat
    Nu prea frumos, dar ţesălat
    Mereu stăpânului loial
    Şi doar un pic cam pasional

    Se anunţă paradă mare
    Cai invitaţi la defilare
    Şi numai el deoparte dat
    Că are-un look cam demodat

    De supărare şi de ciudă
    Munci cu şi mai multă trudă
    Că nu-i vedetă cabalină
    De hamul nu ştie să-l ţină!

    Principiu-i cam nesănătos
    De vrei să fii şi arătos
    O piele fină nu-i muncită
    Potcoava nouă, netocită

    Şi cum trecea în toi parada
    Marcel privea din curte strada
    Să evadeze? Nici un gând!
    El nu-i un animal de rând!

    Apreciază

  3. Nevinovatul

    – Rostogol, recunosti fapta ?
    – Nu sunt eu faptasul, onorata instanta! Cand mi se deschide usa, ma rostogolesc pe scari ca o minge, direct afara, in fata blocului. De altfel, sunt educat, n-as face asa ceva!
    Rostogol, alb si pufos, cu o expresie de nedumerire pe chip, cu ochii umezi, era intruchiparea nevinovatiei. A fost achitat si lasat sa iasa. Indata, a tasnit pe scari si a coborat 4 etaje fuga-fuguta. Doar la etajul intai, in dreptul unei usi, pana sa porneasca mai departe, a avut o ezitare.

    Apreciază

  4. o privire a la Rostogol si un PA de mai mult de 500 caractere, aici:
    http://zbateri.blogspot.com/2011/10/nevinovatul-proza-arhiscurta-scrisa.html

    Apreciază

  5. Mutaţii genetice

    Pe uliţa mea e plin de vagabozi, de lăţoşi cu verigi atârnate de limbă. Îşi bagă coada peste tot şi mârâie la trecători cu ochi sticloşi. Dincolo de garduri, sunt ei, credincioşii, cei care au învăţat să se joace cu pisicile şi să facă troc de oase şi lapte. Uneori se uită după fluturii albi desprinşi din priviri. Alteori citesc poemele lunii scrise în balta din curte. Nu se mai uită la capra vecinului, nici la câinele lui.
    Doar stăpânul şi-a pus iar veriga în limbă şi latră, şi muşcă, pe uliţi.

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: