Drepturile copilului conceput

Stimaţi participanţi la concursul de proză arhiscurtă Codul Bunelor Mamifere (CBM), iată mai jos tema etapei a cincea:

Art. 36
Drepturile copilului conceput
Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu. Dispoziţiile art. 412 referitoare la timpul legal al concepţiunii sunt aplicabile.

Deadline: 12 oct 2011. Baftă!

iată şi PA-urile:

Copilul era viu, dar… LePetitPrince
Cand a realizat ca fi-su e pitic, Separache care avea aproape doi metri inaltime, a inceput sa se indoiasca ca ii e tata, mai ales ca stia de legaturile Imaculatei, mama copilului, cu niste barbati mici de statura, si nu cu unul sau doi, ci cu sapte. Copilul se nascuse viu, deci dobandise drepturi, inclusiv in calitatea lui de fiu al lui Separache, doar ca acesta considera acum ca articolul ar trebui completat astfel incat un copil nascut viu sa beneficieze de drepturi doar daca se naste intreg.

Acord final Mariana
Prea multe griji
înaintea somnului
se lasă purtate
în voalul nunţii
printre preziceri de grindini
şi întunecimi de peşteră

După un ultim gând
pe o piatră caldă
îmi hrănesc pruncul
devenit mire
Îl întâlnesc pe tata copil
cu mingea de cârpe în sân
Mă ia de mână şi-mi cântă :
„Du-mă la locul răscrucii
de acolo ştiu drumul acasă”

În zori
prima imagine în obiectiv
pantofi de lac pe clape albe
şi nodul de la cravată
sub nodul din gât

Simt cum
firul acela invizibil
dintre noi
se rupe definitiv

Partaj Ion Toma Ionescu
Se judecau pentru partaj Adam şi Eva. Divorţaseră. Cui se cuvine grădina raiului. Justiţia dădea dreptate primului născut. N-au avut curaj să-l întrebe pe Dumnezeu. Au mers la Spencer Wels , marele genetician. Confruntând ADN-ul, a decis ingratul:
– Eva este primatul mitocondrial. Ea s-a născut, comform datelor, cu 80000 de ani înaintea cromozomului Y, al bărbatului.
– Nu se poate! Tin minte coasta cum m-a durut…
– Stiu eu, măi Adam, când şi cum a conceput Dumnezeu!? Că mintea lui n-are geam!!!

Luat de suflet MeetTheSun
Adiţă e un copil adoptat. Ştie asta că doar avea patru ani când a venit la casa de copii cea mai blândă dintre tantile pe care le cunoscuse vreodată. Îi spune mami-Ana şi e pricepută la toate, inclusiv la jocuri şi cartofi prăjiţi. El e mai mereu cuminte şi se ruşinează teribil dacă o supără cu ceva. Când e trist, mami-Ana îi ghiceşte imediat gândurile şi-l ţine în braţe. Atunci se bucură că l-au părăsit adevăraţii părinţi şi că are dreptul la fericire cum a auzit el într-o reclamă despre copii.

Ce ți-e și cu evoluția… Carmen Negoită
– Oi fi eu femeie bătrână de la ţară, dar una ştiu: băiatul meu e mort de mai bine de un an şi nu poate fi el tatăl unui copil de o lună.
– Acum trei ani, când am aflat că Mihai este bolnav, am luat decizia să facem pasul. Ne doream mult un copil. Speram să se facă bine şi atunci l-am fi crescut împreună pe Sergiu. Medicina a evoluat, mamă-soacră, iar acum embrionii pot fi crioconservaţi în azot lichid pentru 5 – 7 ani.
– Să fie cum? În ce? Adică eu am nepot de trei ani şi tu abia acum îmi spui?

Copiii nimănui MeetTheSun
– Atenţie, se închid uşile! Urmează staţia…
Caut un loc, mă aşez. O văd cum se pregăteşte de ritual. E mărunţică, o mână de om. Are o rochie strâmptă sub care a îndesat o bluză şi de sub care ies nişte pantaloni de trening.
– Două la un leu! strigă, pe când scoate dintr-o sacoşă verde, eco, două pachete de şerveţele. Vagonul e scurt, doar trei uşi, doar trei strigări. Nu vrea nimeni.
Se sprijină de uşă şi scoate o carte din sacoşă. Cartea se deschide aproape singură la colţul îndoit al unei file.

“Scrisoare de intenție” LeeDeeP.
Să știți că sunt un mare luptător: i-am învins pe toți fârtații mei – și vă asigur că suntem nenumărați, când am dat tare din coadă și m-am lipit de bila cea frumoasă. Am aflat de curând, că în împărăția oamenilor, toți au drepturi: copiii, bolnavii, minoritățile, până și animalele. Există dreptul de a visa, de a fi liber, de a călători în toată lumea, de a fi respectat, de a iubi și a fi iubit… Ăsta din urmă m-a convins, iar acum mă lupt să ies teafăr la lumină, ca să am și eu drepturile mele.

 

fix500
Copilul era viu, dar… (LePetitPrince)
Partaj (Ion Toma Ionescu)

NOTĂ. Iată cum arată art. 412:
Timpul legal al concepţiunii

(1) Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi.

(2) Prin mijloace de probă ştiinţifice se poate face dovada concepţiunii copilului într-o anumită perioadă din intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau chiar în afara acestui interval.

22 Responses to “Drepturile copilului conceput”

  1. Ma intreb , ce se va alege de Codul Bunelor Mamifere (CBM), in momentul cand „Fecioara Maria ” cu ajutorul oamenilor de stiinta( si al experimentului de la Geneva) va demonstra cum sunt copiii conceputi din starea de androgin, ei fiind rodul unui cumul de informatie aflata in mai multe creiere(minti) la un moment si intr-un anumit context?!
    In plus , o sa-i strig si io domnului Mihai Gadea, cat ma tine gura: AL CUI ESTE COPILUL ?

    Apreciază

  2. Copilul era viu, dar…
    Cand a realizat ca fiul lui e pitic, Separache care avea aproape doi metri inaltime, a inceput sa se indoiasca ca el e tatal, mai ales ca stia de legaturile Imaculatei, mama copilului, cu niste barbati mici de statura, si nu cu unul sau doi, ci cu sapte. Copilul se nascuse viu, deci dobandise drepturi, inclusiv in calitate de fiu al lui Separache care acum considera ca articolul din C.C.ar trebui completat si ca ar trebui sa prevada drepturi copilului doar daca acesta se naste viu si… intreg.

    Apreciază

  3. Lipseste un spatiu dupa CC… revin cu alta varianta, n-o „urca”.

    Apreciază

  4. Copilul era viu, dar…
    Cand a realizat ca fi-su e pitic, Separache care avea aproape doi metri inaltime, a inceput sa se indoiasca ca ii e tata, mai ales ca stia de legaturile Imaculatei, mama copilului, cu niste barbati mici de statura, si nu cu unul sau doi, ci cu sapte. Copilul se nascuse viu, deci dobandise drepturi, inclusiv in calitatea lui de fiu al lui Separache, doar ca acesta considera acum ca articolul ar trebui completat astfel incat un copil nascut viu sa beneficieze de drepturi doar daca se naste intreg.

    Apreciază

  5. Acord final

    Prea multe griji
    înaintea somnului
    se lasă purtate
    în voalul nunţii
    printre preziceri de grindini
    şi întunecimi de peşteră

    După un ultim gând
    pe o piatră caldă
    îmi hrănesc pruncul
    devenit mire
    Îl întâlnesc pe tata copil
    cu mingea de cârpe în sân
    Mă ia de mână şi-mi cântă :
    ,,Du-mă la locul răscrucii
    de acolo ştiu drumul acasă”

    În zori
    prima imagine în obiectiv
    pantofi de lac pe clape albe
    şi nodul de la cravată
    sub nodul din gât

    Simt cum
    firul acela invizibil
    dintre noi
    se rupe definitiv

    Apreciază

  6. Partaj

    Se judecau pentru partaj Adam şi Eva. Divorţaseră. Cui se cuvine grădina raiului. Justiţia dădea dreptate primului născut. N-au avut curaj să-l întrebe pe Dumnezeu. Au mers la Spencer Wels , marele genetician. Confruntând ADN-ul, a decis ingratul:
    – Eva este primatul mitocondrial. Ea s-a născut, comform datelor, cu 80000 de ani înaintea cromozomului Y, al bărbatului.
    – Nu se poate! Tin minte coasta cum m-a durut…
    – Stiu eu, măi Adam, când şi cum a conceput Dumnezeu!? Că mintea lui n-are geam!!!

    Daca nici asta nu are fix 500 imi dau demisia.

    Apreciază

    • Cum sa-ti dai demisia??! Pa-urile cu dialoguri si puncte puncte sunt incerte tare cand vine vorba de 500 de semne cu tot cu spatii. Eu mereu renunt in favoarea pa-ului daca e musai sa fie cu aste semne de punctuatie.

      Faina ideea ta de PA mai ales ca sigur ingratul de genetician avea dreptate. Eva a fost prima 😛

      Apreciază

    • Oare ți-am răspuns dacă are sau n-are? 😛

      Apreciază

  7. Bine te-am regăsit, Călin! Mă bucur că am reuşit să mai prind încă o etapă din acest concurs, aşa că mă prezint la apel cu un nou PA. 🙂 După calculele mele ar fi de fix 500.

    CE-ŢI ESTE ŞI CU EVOLUŢIA…

    – Oi fi eu femeie bătrână de la ţară, dar una ştiu: băiatul meu e mort de mai bine de un an şi nu poate fi el tatăl unui copil de o lună.
    – Acum trei ani, când am aflat că Mihai este bolnav, am luat decizia să facem pasul. Ne doream mult un copil. Speram să se facă bine şi atunci l-am fi crescut împreună pe Sergiu. Medicina a evoluat, mamă-soacră, iar acum embrionii pot fi crioconservaţi în azot lichid pentru 5 – 7 ani.
    – Să fie cum? În ce? Adică eu am nepot de trei ani şi tu abia acum îmi spui?

    Apreciază

  8. M-am cam luptat cu tema etapei, una destul de sensibilă…

    Luat de suflet

    Adiţă e un copil adoptat. Ştie asta că doar avea patru ani când a venit la casa de copii cea mai blândă dintre tantile pe care le cunoscuse vreodată. Îi spune mami-Ana şi e pricepută la toate, inclusiv la jocuri şi cartofi prăjiţi. El e mai mereu cuminte şi se ruşinează teribil dacă o supără cu ceva. Când e trist, mami-Ana îi ghiceşte imediat gândurile şi-l ţine în braţe. Atunci se bucură că l-au părăsit adevăraţii părinţi şi că are dreptul la fericire cum a auzit el într-o reclamă despre copii.

    Apreciază

  9. Am dat peste un PA vechi de care uitasem si pe care nu pot sa nu-l adaug etapei:

    Copiii nimănui

    – Atenţie, se închid uşile! Urmează staţia…
    Caut un loc, mă aşez. O văd cum se pregăteşte de ritual. E mărunţică, o mână de om. Are o rochie strâmptă sub care a îndesat o bluză şi de sub care ies nişte pantaloni de trening.
    – Două la un leu! strigă, pe când scoate dintr-o sacoşă verde, eco, două pachete de şerveţele. Vagonul e scurt, doar trei uşi, doar trei strigări. Nu vrea nimeni.
    Se sprijină de uşă şi scoate o carte din sacoşă. Cartea se deschide aproape singură la colţul îndoit al unei file.

    Se gaseste la adresa: http://www.meetsun.ro/proza/pa-proza-arhiscurta/3-pa-uri-urbane/

    Apreciază

  10. M-am incurcat in variante. Aceasta e cea corecta:

    Prea multe griji
    înaintea somnului
    se lasă purtate
    în voalul nunţii
    printre preziceri de grindini
    şi întunecimi de peşteră

    După un ultim gând
    pe o piatră caldă
    îmi hrănesc pruncul
    devenit mire
    Îl întâlnesc pe tata copil
    cu mingea de cârpe în sân
    Mă ia de mână şi-mi cântă :
    “Du-mă la locul răscrucii!
    De acolo ştiu drumul acasă”

    În zori
    prima imagine în obiectiv:
    pantofii de lac pe clapele albe
    şi nodul de la cravată
    sub nodul din gât

    Simt intens cum
    firul acela invizibil
    dintre noi
    se rupe definitiv

    Apreciază

  11. Am venit și eu, cu drepturile mele 😉 :

    „Scrisoare de intenție”

    Să știți că sunt un mare luptător: i-am învins pe toți fârtații mei – și vă asigur că suntem nenumărați, când am dat tare din coadă și m-am lipit de bila cea frumoasă. Am aflat de curând, că în împărăția oamenilor, toți au drepturi: copiii, bolnavii, minoritățile, până și animalele. Există dreptul de a visa, de a fi liber, de a călători în toată lumea, de a fi respectat, de a iubi și a fi iubit… Ăsta din urmă m-a convins, iar acum mă lupt să ies teafăr la lumină, ca să am și eu drepturile mele.

    Apreciază

  12. Calin, am postat o alta varianta. Se accepta? 🙂 De fapt, asta era cea buna : )

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: