Poemul femeii cu violoncelul

femeia cu violoncelul iese din mulţime
sare în ochi
se evidenţiază

habar n-am cum arată dar mersul ei dansează
chiar şi atunci
când stă

când e înghesuită de gloată
când oamenii se-ndeasă
se contorsionează

mai pe tăcute unii ori alţii
mai răcnind (ei socializează)
cu sârg

şi se miros (o, da!) ca o planetă
de nări
ce dă în pârg

de obicei la curbe ori pe la semafoare,
când scârţâie subtil
ferestrele murdare

atunci violoncelul se mişcă
unduios
femeia care-l poartă înjură (se dă jos)

 

NOTĂ. Prima oară am scris acest text sub formă de PA (aici). Mă fascinează faptul că acelaşi text poate arăta diferit şi, eventual, poate transmite lucruri, sentimente, trăiri diferite în funcţie de forma în care e prezentat. Sau mă înşel eu?

Etichete: ,

9 Responses to “Poemul femeii cu violoncelul”

  1. In permanenta, realitatea noastra interioara isi spune cuvantul!?

    Apreciază

  2. Un poem deosebit.

    Apreciază

  3. initial (cand am citit titlul) mi-am zis…” si Calin a trecut pe la Festival” (George Enescu)…
    cand am terminat de citit n-am mai zis asa

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: