Debut spectaculos: un pahar făcut ţăndări. Ilarion, care n-a fost niciodată un tip foarte subtil, i-a plăcut mereu să fie direct, ce-i în guşă-i şi-n căpuşă, n-a dat incidentului decât o atenţie practică: trebuie strânse toate cioburile înainte ca ăia mici să vină acasă. Zis şi făcut!
După ce a culcat copiii, şi-a turnat un deget de coniac în pahar, a aruncat trei cuburi de gheaţă şi a completat cu coca-cola. Apoi a scrutat noaptea din cartier. Lipseau două lucruri: paharul spart şi nevastă-sa.
Noaptea de sânziene a lui Ilarion
9 Responses to “Noaptea de sânziene a lui Ilarion”
-
Ilarion pare a fi un „mitocain”, sau mi se pare mie? Dar la bautura vad ca se pricepe…la femei mai putin…
ApreciazăApreciază
-
-
-
E genial PA-ul! E subtil, fin, Ilarion culmea! simpatic. O crima aproape… perfecta 🙂
ApreciazăApreciază
-
-
-
este, nevoie, totusi, de o anume subtilitate, pt a trece astfel peste asemenea incident
… cu ‘concluzii’ subtile–––––––-
🙂 – este pt tine, nu pt subiectul povestirii, care de altefel mi-a placut, (tot nu am gustat vara-primavara asta cirese amare adevarate)ApreciazăApreciază
-
