A venit PArza

Noua temă: scrieţi povestea sugerată de fotografiile* de mai jos până sâmbătă 4 iunie, 23.59 duminică, 5 iunie, 21.00 în 500 de semne (max. 550). Baftă!

Această prezentare necesită JavaScript.

P.S. Am dat spre jurizat PA-urile etapei 1, voi deschide şi un poll, pt premiul de popularitate.

*Nu ştiu de ce, dar nu mai pot încărca fotografii, clasic, ci doar slideshow… De-aia-s două (mea culpa).

Mai jos, PA-urile dumneavoastră:

Barza din balcon LePetitPrince
Atat de mult a dorit un copil, incat a capturat o barza. Gandea ca o va imblanzi, apoi ii va spune : “Uite, barza mea, n-am copil, n-ai putea sa-mi aduci tu unul ?”. A tinut barza in baie. Dupa un timp, captiva a devenit blanda si a inceput sa dea semne ca e demna de incredere. Omul a socotit ca e timpul s-o elibereze, sa plece si sa se intoarca cu copilul in cioc. A dus-o pe balcon ca sa-si ia zborul. A doua zi barza era tot acolo. Incepuse sa-i placa la bloc si sa-si uite obiceiurile de barza.

Du-te-n PArza zamo
Morel si Bastiana faceau dragoste de 1.5 ori pe zi si se-njurau de 2.5, uneori metaforic, ca orice cuplu care se respecta. Bastiana a citit despre Secret, sau cum daca vrei ceva neaparat se-ndeplineste si i-a zis si lui, fiindca ei n-aveau d-astea – pana si dusul din coltul dormitorului avea pereti din sticla. La urmatoarea sesiune, cand a bagat-o la origini, ea s-a facut barza iar el broscoi. Credincioasa pasiunii pentru arta, ea prefera balcoanele deschise, cu imitatie de iedera. El – baltile.

Barza si reforma Ion Toma Ionescu
Chestia aia rotundă ca un abajur uriaş din sufragerie nu doar seamănă, e o farfurie zburătoare. În ea transportase copilul. Se terminase modernizarea şi reforma statului, parlamentul votase noua constituţie. În sfârşit Sănătatea, Educaţia, Cultura şi Serviciul Barza la domiciliu deveniseră priorităţi naţionale. Se derulau ultimele teste de acomodare a populatiei cu fericirea şi belşugul. Numai că în mintea berzei s-a produs un scurt circuit. Beneficiarul nu era acasă. Tocmai se mutase in Spania.

Vise înaripate Anca V
Crina deschise geamurile larg, incat lumina invada, hulpav incaperea. O barza pribeaga se aseza pe marginea balustradei balconului. E primavara. Inceputul tuturor viselor. Incapatanarea aparitiei unei sarcini ii creau vise selene. Nu-i venea sa creada, ca barza venita din inalte departari si sperante, salasluise in caminul ei. Se simtea intre vis si realitate. Vru sa atinga aripile berzei, dar se opri. Stia ca realitatea e visul neimplinit, iar visul implinit e realitatea implinirii unei minuni.

Ultima livrare Lady A
Privea nedumerit. Avea o sarcina de dus la bun sfârşit! Dar cum? Toate semănau atât de bine! Balcon lângă balcon, adăpostit sau nu, culori cenuşii, rufe atârnate. Groaznic! Îşi rotea capul, iar ciocul clămpănea fără să-l mai poată controla. Ar fi făcut un pas sau doi mai spre dreapta, dar trebuia să supravegheze şi ghemul ţipător. Unde sunt coşurile de altadată? Pomii? Îmbătrânise în meseria asta. Era timpul să se retragă! Ultima livrare înainte de lăsarea la vatră. Urletul de foame îl trezi.

Bărzoiul încurcat A.Dama
Prima misiune pe teren. Mama-barză îi învățase cum se face inspecția ca la carte. „Te așezi lângă geam, te uiți dacă femeia e tristă. Vezi dacă e vreun copil prin casă. Când vine bărbatul, te uiți dacă femeii îi trece tristețea. Dacă nu, are nevoie de noi.” Tatăl-barză ajunse la sfârșitul lecției. Le dădu puilor adresele, iar ei porniră în direcții diferite.
După două ceasuri pe balconul familiei T, bărzoiul nedescurcăreț se căi, nevoie-mare:
– Aici sunt cinci copii, cum să mai aibă nevoie de noi?

“Cercul se închide” LeeDee P.
Zăcea în pat de luni de zile. Începuse cu niște analize de rutină și ajunsese la chimioterapie, la cărucior, iar acum… Orizontul i se îngustase și se reducea la chipul iubitor al soției și al copiilor care îl vizitau săptămânal și, mai nou, la barza aciuită în balcon, pe care o zărea prin colțul de geam de lângă pat. Privind-o, își recăpăta simțul umorului și speranța și se gândea cum se închide cercul: barza l-a însoțit la venire, barza îl însoțește la plecare… nu înseamnă asta, un nou început?
 

Pistă falsă Victor
Aia e o barză?! întrebă Igor.
Încercam să țin omnifonul deteriorat de luptă cât mai ferm. Mă îndoiam însă că feed-ul video e de calitate. Luna era pe linia orizontului deci semnalul avea cale lungă de parcurs.
Credeam c-au dispărut de secole. Deci “infecții” nu au mâncat chiar tot ce mișcă pe planeta aia… Bine că ai găsit omnifonul Anei.
– Vestea proastă e că nu sunt pe drumul cel bun. Ana a pierdut aparatul aici apoi a luat-o spre munți. Trebuie să mă întorc la cabina albastră. Mai bine. Bucureștiul distrus de “infecți” mă deprimă.


Repetabila poveste
Sictireli
Pamantul inghetat vibra sub lovituri de cazma. Injurau porcos. Ii priveam dusmanos de pe balcon.
– Gata, ma, revenim maine, spune Manole. Scuipa subtire printre dinti. Scoate casca de pe cap si o tine in balans. Priveste taios stalpul din lemn infasurat in sarme ca in iedera. Arunca scarbit chistocul de tigara. Si-au luat uneltele la spinare si au plecat calcand apasat. Am iesit din casa si am astupat cu mainile groapa din jurul stalpului in varful caruia de multi ani doua berze si-au facut cuib.

Bate o barză la geam eftimie
Bonk, bonk!
Trezeşte-te Căline, bate o barză la geam.
Neaţa…
Salut Călin, am venit, aşa cum am promis.
Of, azi? Ziua mea liberă…(Călin se împiedică prin dormitor în căutarea aparatului de fotografiat)
Mai ai mult? Ai zis că azi nu lucrezi!
E pentru blog. (către barză) Ok, fii atentă, zboară până pe balconul ăla.
E bine aşa?
(czack!)E bine. Stai să mai trag una. (czack!) Să văd cum le urc pe blog. Fac un slideshow?
Cum vrei. Căline, tre să plec. Acum suntem chit da?
Da, PA, merci frumos…

Concluzie starsgates
Tocmai învăţase să zboare. Era plăcut să vezi lumea de sus.
Era primul ei zbor puţin mai departe de cuib. Şi curiozitatea o împinsese spre acele cuiburi uriaşe, cenuşii ale fiinţelor ciudate care mişunau pe jos. Aripile nu şi le foloseau la zbor ci le bălăngăneau caraghios pe lângă corp. ,,Bietele fiinţe legate de pământ!”, le compătimi barza. Lin se aşeză pe marginea unuia dintre cuiburile acelea cenuşii. ,,A venit barza!” se auzi un glas vesel.
Barza îşi luă zborul! E mai frumos cuibul de crenguţe decât cel cenuşiu…

Mea culpa Carmen Negoiţă
M-am bucurat că am ajuns din nou în zonă. Pe stradă era multă forfotă. De obicei oamenii mă bagă în seamă, nu însă şi de data asta. M-am aşezat pe gardul ultimei case şi am început să mă gândesc unde greşisem drumul. În grădină nu era nimeni, aşa că am studiat casa. Pe o plăcuţă atârnată de perete scria „Casa de Copii”. Uşa se deschise şi o femeie agitată ieşi în goană. Urcă în maşină şi plecă cu scârţâit de roţi.
– Nu-l poţi abandona. Este copilul tău, se auzi vocea unei alte femei ce alerga în urma ei.
Uneori şi berzele mai dau greş.

Ceva putred la mijloc LeeDee P.
În fiecare primăvară, barza Mathilda își începea periplul. Trebuia să ducă bebelușii vii și nevătămați la destinație, după un program riguros, bine pus la punct. Fiind organizată și conștiincioasă, treaba îi mergea ca unsă!… Până zilele trecute, când a transportat un bebeluș frumos, într-un apartament sărăcăcios, din București, unde mai erau trei copii, iar părinții l-au îmbrățișat fericiți… Mathilda era sigură că-i ceva putred la mijloc, cine se mai bucură astăzi, că are încă o gură de hrănit?…

Mersul lucrurilor MeetTheSun

În balconul lui Mărin
toate păsările vin.

Porumbei şi guguştiuci
îşi fac cuiburi în papuci.
Graurii se-adună când
vin furtunile cu vânt.
Pe la ceas târziu de seară
croncăne-a pustiu o cioară.

Rândunicile-s nebune
plănuiesc rebeliune –
şapte cuiburi au la geam
şi tot şi-ar întinde neam.

Până într-o dimineaţă
când ateriză o Barză,
tristă şi cam fără chef
o şi instalară şef –
după ordin de mărime
şi-a piciorului ‘nălţime.

Doar Mărin nu ştie ioc
de balconul iarmaroc,
a murit de-un an aproape,
dar vecini-l cred departe.

Inspectorul Bogdan Onin
Era stresat, supărat și copleșit de atâtea reclamații. Niciodată nu mai avuseseră de-a face cu așa ceva. Doar un coleg bătrân și pensionat părea să-și amintească de un eveniment similar, petrecut cu multă vreme în urmă. Inutil încercau ei să livreze marfa… nimeni nu mai dorea să o primească! Știau că era de calitate bună, căci controlaseră tot lotul, din nou!
”Pe ciocul meu, asta-i scandalos!” își zise bărzoiul, cu năduf. Într-un final, ieșise pe teren să vadă cu ochii lui de ce nu mai erau acceptați alți bebeluși în România.

Semn Călin
Nela ieşise pe balcon să fumeze, nervoasă. Asta-mi lipsea, a repetat de câteva ori, cu ciudă. La al patrulea fum a început să tuşească, de parcă ar fi fost prima ei ţigară. Liviu, întors de la farmacie într-un suflet (era emoţionat), a găsit-o holbându-se la balconul de la etajul al şaselea al blocului vecin. Ţigara se fumase singură. Ăsta e un semn, ai adus degeaba testele astea idioate, i-a zis ea (şoptit). În drumul lui spre ţările caede, ăsta, adică un bărzoi speriat, se oprise stingher pe cel mai banal balcon al unui bloc de zece etaje.

La Călin a venit barza Geocer
– Hai noroc, vecine! Din câte am văzut, de când ţi-ai pus geamuri termopan şi aer condiţionat, trag berzele la geamul dumitale mai ceva ca la stâlpii electrici. Mâine-poimâine o să te văd cu un cuib pe balcon şi cu pui de barză în el.
– Da de unde, vecine! Aia pe care ai văzut-o şi fotografiat-o dumneata era în trecere. Venise doar să ne aducă un bebeluş. Acum a plecat pe la alţii, ca să-i facă şi pe ei fericiţi. Nouă ne-a dat un băieţel frumos şi sănătos. Ia vezi, n-o fi pe la geamul dumitale?


după deadline

Hrană Călin
Dar pe tine tot barza te-a adus, bunicule? Mădălina îşi încreţeşte fruntea niţel; i se pare greu de imaginat o barză atât de mare (şi de proastă) încât să care un om aşa de bătrân şi de înalt (Ion Spiridon, la cei 63 de ani ai lui, e încă vânjos). Bunicul e gata să-i spună că povestea cu barza e o chestie stupidă, dar tocmai atunci coboară în cameră o umbră tremurătoare: pe balcon se aşezase o barză adevărată (fix pe trotineta fetiţei) şi se apucase să clămpăne o broscuţă adusă pesemne din vreo baltă a oraşului.

FIX 500:
Barza şi reforma (Ion Toma Ionescu)
PAfoto 2: dute-n PArza (zamo)
Barza din balcon (LePetitPrince)
Vise înaripate (Anca V)
Ultima livrare (Lady A)
„Cercul se închide” (LeeDee P.)
Repetabila poveste (Sictireli)
Ceva putred la mijloc (LeeDee P)
La Călin a venit barza (Geocer)

51 Responses to “A venit PArza”

  1. ..descopera-mi inima cu ceva.. 🙂

    Apreciază

  2. Imi amintesc aceasta foto, m-a amuzat cand ai postat-o prima oara, ma amuza si acum

    Apreciază

  3. Gata, mi-am facut tema. Nu stiu de ce nu intra ping-bak-ul. Oricum, adresa la care am scris este:
    http://geocer.ro/2011/06/la-calin-a-venit-barza.html

    Apreciază

  4. Barza din balcon
    Atat de mult a dorit un copil, incat a capturat o barza. Gandea ca o va imblanzi, apoi ii va spune : „Uite, barza mea, n-am copil, n-ai putea sa-mi aduci tu unul ?”. A tinut barza in baie. Dupa un timp, captiva a devenit blanda si a inceput sa dea semne ca e demna de incredere. Omul a socotit ca e timpul s-o elibereze, sa plece si sa se intoarca cu copilul in cioc. A dus-o pe balcon ca sa-si ia zborul. A doua zi barza era tot acolo. Incepuse sa-i placa la bloc si sa-si uite obiceiurile de barza.

    Apreciază

  5. ca sa vezi, cand am comentat nu „inregistrasem” ca-i de fapt PA, credeam ca numai ne zici ca o mers la notat. uite si PA-ul mio: http://goo.gl/fb/gSBGH

    Apreciază

    • Am notat.
      P.S.1 Nu ştiu de ce, dar de-o vreme mi se blochează mereu calculatorul când intru pe blogul tău. Ţi-a mai zis cineva asta?
      P.S.2 Spune undeva cine a făcut fotografia, te rog. Dacă dai şi un link la concurs, e cu atât mai util, cred.
      Baftă!

      Apreciază

      • Imi spune si mie de o eroare in pagina, nu totdeauna,dar nu sunt specialist imi pare rau. Mi s-a micsorat putin si traficul probabil asta e cauza… Scriu o carte cu si despre securisti si am mai postat cate ceva pe blog…

        Apreciază

  6. Inspectorul

    Era stresat, supărat și copleșit de atâtea reclamații. Niciodată nu mai avuseseră de-a face cu așa ceva. Doar un coleg bătrân și pensionat părea să-și amintească de un eveniment similar, petrecut cu multă vreme în urmă. Inutil încercau ei să livreze marfa… nimeni nu mai dorea să o primească! Știau că era de calitate bună, căci controlaseră tot lotul, din nou!
    ”Pe ciocul meu, asta-i scandalos!” își zise bărzoiul, cu năduf. Într-un final, ieșise pe teren să vadă cu ochii lui de ce nu mai erau acceptați alți bebeluși în România.

    ––––––––

    Călin, și eu am aceeași problemă cu site-ul lui Ion Toma Ionescu. am pățit-o de două ori până să fac legătura între cauză și efect.

    Apreciază

  7. Eu Ion Toma-l inteleg, voi nu 🙂
    (are un script misbehaving – lnk . blogmoney . com/lnk/:1 )

    Apreciază

  8. Mersul lucrurilor

    În balconul lui Mărin
    toate păsările vin.

    Porumbei şi guguştiuci
    îşi fac cuiburi în papuci.
    Graurii se-adună când
    vin furtunile cu vânt.
    Pe la ceas târziu de seară
    croncăne-a pustiu o cioară.

    Rândunicile-s nebune
    plănuiesc rebeliune –
    şapte cuiburi au la geam
    şi tot şi-ar întinde neam.

    Până într-o dimineaţă
    când ateriză o Barză,
    tristă şi cam fără chef
    o şi instalară şef –
    după ordin de mărime
    şi-a piciorului ‘nălţime.

    Doar Mărin nu ştie ioc
    de balconul iarmaroc,
    a murit de-un an aproape,
    dar vecini-l cred departe.

    (dupa google docs are 500 de semne cu tot cu spatii…)

    Apreciază

  9. Bărzoiul încurcat

    Prima misiune pe teren. Mama-barză îi învățase cum se face inspecția ca la carte. „Te așezi lângă geam, te uiți dacă femeia e tristă. Vezi dacă e vreun copil prin casă. Când vine bărbatul, te uiți dacă femeii îi trece tristețea. Dacă nu, are nevoie de noi.” Tatăl-barză ajunse la sfârșitul lecției. Le dădu puilor adresele, iar ei porniră în direcții diferite.
    După două ceasuri pe balconul familiei T, bărzoiul nedescurcăreț se căi, nevoie-mare:
    – Aici sunt cinci copii, cum să mai aibă nevoie de noi?

    Apreciază

  10. Salut toti PAutorii mai vechi sau mai noi si le doresc succes si inspiratie! 🙂

    Mai jos, PArticipatiunea mea, bineinteles fix 500:

    În fiecare primăvară, barza Mathilda își începea periplul. Trebuia să ducă bebelușii vii și nevătămați la destinație, după un program riguros, bine pus la punct. Fiind organizată și conștiincioasă, treaba îi mergea ca unsă!… Până zilele trecute, când a transportat un bebeluș frumos, într-un apartament sărăcăcios, din București, unde mai erau trei copii, iar părinții l-au îmbrățișat fericiți… Mathilda era sigură că-i ceva putred la mijloc, cine se mai bucură astăzi, că are încă o gură de hrănit?…

    PS: Călin, prima etapa, am pastrat un moment de reculegere in amintirea domnului Zubascu, poate revin cu un text, mai incolo…

    PPS: mi-au ramas trei PArtrete de la ultimul concurs, pe care am uitat sa ti le trimit, cred ca de vina au fost sarbatorile – le gasesti aici: http://leedee.wordpress.com/2011/05/02/pa-ul-de-luni-37

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: