Alo? PAfoto?

Cabină telefonică fotografiată în Munţii Bucegi de Călin Hera (februarie 2011). Click pe foto pentru imagine mărită!

Pentru prima etapă vă rog să scrieţi, până marţi, 10.00, despre fotografia de mai sus, conform regulamentului. Fotografia am mai postat-o aici – puteţi găsi la comentarii eventuale surse de inspiraţie. Mai jos sunt PA-urile dumneavoastră:

Cabina cabotină zamo
Colectase nelinistile, rasuflarea, sperantele si microbii intregului cartier, ba chiar si al celor in tranzit care anuntau acasa ca au supravietuit calatoriei cu abur. Apoi ceva s-a schimbat in exterior si toti si-au luat obiecte mici care tocau fise nevazute. A fost disponibilizata trezindu-se pe drumuri, fara nici un capatai. Un schelet ce ar starni mila, dar se tine darza si nu cere. Privind in zare, catre soarele ascuns in spatele crestelor inzapezite se intreaba: Unde e dreptatea cabinelor?

Trebuie să fac Liana
Trebuie să fac pipi înainte, şi-a spus ca de fiecare dată când aştepta un autobuz de noapte. Dar toate băile erau ocupate, sau încuiate, sau pur şi simplu cu pereţi prea străvezii, prin care ţi se vedea umbra şi se auzea cel mai timid susur. Era cald. Presiunea din vezică dublată de teama că pierde autobuzul. Pe şoseaua pustie, a strigat la efectele personale care se îndepărtau implacabil pe patru roţi, paşaport, haine, bani. Se trezi confuz în camera (sa?). Afară ningea. Uşurându-se la veceu în (realitatea?) alb-negru, îşi regretă (coşmarul?).

Singurătatea cabinei telefonice Geocer
Oare cine şi de ce m-o fi plasat pe mine aici, în pustietatea asta? Şi cine m-ar putea folosi, de vreme ce zile întregi nu calcă picior de om prin jur? Iar când trece vreunul, nici nu mă observă. Oricum, cine vrea să sune are mobil. Nimeni nu-şi cumpără cartela de telefonie fixă când urcă pe munte. Aş fi în stare să pun pariu că dintr-o sută de oameni care trec pe-aici, maximum 2 au asupra lor o cartelă. Şi-atunci, eu la ce sunt bună? Astfel de gânduri i-ar fi trecut prin cap cabinei telefonice din Bucegi, dacă ar fi putut să gândească.

O cabina telefonica albastra LePettiPrince
O cabina telefonica albastra a cazut din cer si a pricinuit un adevarat mister. Cineva a vazut cabina si a dat repede telefon la minister.
« Alo, va sun dintr-o cabina telefonica albastra aflata pe munte ! Ce-o fi cu ea ? Nu cumva sunt mai multe ? »
Ministerul de resort a raspuns apelului destul de prompt. Cineva din minister a plecat de-ndata pe teren la munte, sa vada cu ochii lui daca nu cumva sunt mai multe. Daca e numai una, treaca–mearga. Dar daca sunt mai multe, atunci e rost de-o spaga.

Noroc de ea Petra
Coboram cu viteza, picioarele imi inghetasera. Ma prinsera, ma lovisera, mi-au furat bocancii, rucsacul, geaca. Noroc de polar, nu mi-e frig la maini, dar degetele de la picioare nu sunt ale mele, nu le mai simt. Curios lucru, mai am ceva maruntis prin buzunare, nu au luat chiar tot. E cam intuneric aici si aud cum rad in spate. Oare cat costa geaca la mana a doua? Parca e un luminis in fata, se vede un punct mic, albastru in zare. O cabina telefonica! Ce noroc pe mine, in aceste clipe cumplite.

The spy Bogdan Onin
Parașuta și-o îngropase pe-ntuneric, cum fusese instruit de către Agenție. Era la a treia misiune dincolo de Cortină. Trebuia să-și aștepte omul de contact, apoi să plece spre Capitală. Pe cer, zorii se chinuiau să izgonească noaptea, ale cărei falduri se agățau parcă de crestele munților.
”Munți?” Privi în jur: platou montan, înconjurat de o pădurea deasă.
”Shit!”
Zări o cabină telefonică, răsărită parcă din pământ. Fugi către ea și formă un număr, apoi spuse. ”Idiots! Trebuia să fiu aproape de Budapest, nu de Bucharest!”

Linia fierbinte sau criza de vandalism Ion Toma Ionescu
Ideea se clocise în mintea omuleţilor portocalii. “Fir direct” era un fel de linie fierbinte între putere şi alegători. Cauză nobilă. Se creau locuri de muncă în industria cabinelor telefonice, a sârmei, a cimentului pentru stâlpi trebuiau elicoptere să transporte cabinele în locuri mai puţin accesibile, Nu rişti telefonul nu-i aşa, la îndemâna cârtitorilor. Da ce opoziţia doarme? La capătul firului sigur e blonda de la turism! Ponta şi Crin se facură salvamontişti. Dimineaţa i-a găsit trişti.

Frig andi
Frig. Vântul şuiera clătinând uşa cabinei care nu se închidea bine. Mă aflam într-o încurcătură. Una din ciclul: Să urcăm cu schiurile în spate până la cabina telefonică din vârful muntelui. Eşti o găină dacă nu vrei.
Întunericul se scurgea pe crestele brazilor.
– Ce facem acum? întreb
– Pizza? se oferă, şi înainte să apuc să îi răspund formează numărul pizzeriei din vale cerând o Caprichosa.
– Dacă nu ajunge în 20min plătiti voi, da? continuă pe un ton afectat în timp ce eu mă lupt cu dopul sticlei de vin pe care am şterpelit-o de pe undeva.

Dispariţia Carmen Negoiţă
– Cum adică a dispărut?
– La un moment dat era acolo, iar în clipa următoare nu l-am mai văzut.
– Oamenii nu dispar aşa din senin. Trebuie să-l găsim.
N-a vrut deloc să-l ia în expediţie. Mircea prea lua totul în glumă, iar muntele îşi ia revanşa dacă nu-i tratat cu seriozitate. Gânduri sumbre îi invadau mintea, pe când încerca să stabilească un plan de căutare. Tresări, când auzi melodia telefonului.
– Alo?
– Şefu, sunt eu, Mirciulică. Ştiai că în pustietatea asta există telefon public? Nu? Ei, află că da. Şi culmea, mai şi funcţionează.

Filozofie la…înălţime starsgates
,,În orice loc a ajuns omul, a considerat că e necesar să lase o urmă a trecerii sale. A înfipt un steag pe cel mai înalt vârf al lumii sau a înălţat o cruce, considerându-l un mod de-a arăta că civilizaţia a cucerit acel locşor. Cei care au înălţat crucile, au vrut probabil să şi comunice cu Divinitatea iar cei care au căţărat cabina telefonică în Bucegi au avut gânduri mai lumeşti , dar amâdouă ne arată nevoia omenirii de…comunicare. ,, filozofă drumeţul, deschizând uşa cabinei telefonice.

Silueta A.Dama
„Unde m-au aruncat rakeții ăștia? Șoselele trebuiau să fie teritoriul lor, nu piscurile, unde ajungi doar cu elicopterul. Asta e: știau că-i moarte sigură. Cum de n-au văzut cabina telefonică? Ori îs proști, ori am halucinații.” Se târî cu greutate până la cutia albastră. Înțelese repede că el era prostul. „Doamne, ai un telefon fără fir? Așa am auzit de la bunica. Mă auzi? Vreau să scap viu.” Pustiu. Hăuit de lupi. Și totuși, printre copaci, o siluetă. N-o vedeți?
Time for your ophtalmologist!

Sezon deschis Victor
– GPS-ul spune că aici e sursa semnalului.
Ciocănesc zadarnic în ecranul aparatului. Coordonatele rămân neschimbate.
– Și ce-i acolo?
– O cabină telefonică din cele de acum 4 secole.
– Da’ ce ți-a zis ultima oară.
– Era la vânătoare și fusese atacată. Își pierduse omnifonul în luptă și reușise să mă contacteze de aici. Apoi s-a întrerupt.
– S-o fi contopit cu reteaua, râse Igor printre paraziti.
– Iar te-ai uitat la filmul ăla?
– Matrix! Un clasic.
– O mizerie de 500 de ani.
– Mda… Pierd semnalul. Tu vezi de găsește-o pe Ana. Vânătoare plăcută.

Punct de referinţă eftimie
Chingile rucsacului îi sfârtecau umerii aşa cum citise în toate relatările despre astfel de evenimente. Vântul îl şfichiuia, picioarele îi erau jumătate ude, jumătate îngheţate. Auzi din depărtare cum sună telefonul. Cu ultimele puteri alergă cei 200 de metri care-l despărţeau de cabină, simţind plămânii explodându-i în piept. Ridică receptorul horcăind şi auzi o vocea familiară a robotului: “Urmăriţi direcţia înainte. Până la următoarea cabină mai aveţi 2,4 kilometri”. Zâmbi uşurat şi se relaxă.

prea multe semne, dar e timp de editare
Banii de la UE mafu 🙂
1- daca nu punem veceu public, nu pupam bani de la UE!
2- unde, ba, sa pui veceu? si de unde? ai tu fabrica de vecee?
1- pe munte, ba, a zis si primaru’. problema e de unde…
3- am vorbit la partid, ne da unul second. din austria, ajutoare.
2- veceu folosit?
3- de fapt, nu e veceu. e cabina telefonica. cica din alpi, speciala de munte.
1- si unde pui hirtia?
3- o agati de receptor, ce mare brinza! oricum o fura…
2- ba, da’ aia nu e cu peretii transparenti?
3- ba da. aici e smecheria, fraiere! o facem veceu de femei si-o punem cu fatza spre cabana, unde e web cam-ul live. sa vezi ce de accesari facem pe site!

după deadline
Nostalgie MeetTheSun
O furase din Buşteni, abia o suise în căruţă şi acum mergea alene, trăncănind singur pe lângă cal:
– Unde mergi cu cabina asta?
– La fer vechi, un’ să merg?
– Păi şi la Diham ce caţi?
– Or mai fi fierotenii pe firu’ apii.
– N-ai ce mai căta, s-au strâns gunoaiele!
Tăcu. Se uită în sus că-şi simţea ochii umezi.
– Vezi tu muntele ăsta mare? Bucşoiu îi spune! Îi umblai coclaurile odată!

Dădu jos cabina ce-i păru mult mai uşoară acum şi dezlegă calul. Apoi o apucă spre pădure fără să caute o potecă anume.

Sictireli
– Alo. Buna ziua, domnule doctor. Imi cer scuze pentru deranj. Stiu ca sunteti obosit, ca abia ati iesit dintr-o operatie complicata, dar … as dori sa-mi …
– Nu-i niciun deranj. Va ascult cu atentie.
– Domnule doctor, v-am sunat sa va intreb …..
– Spuneti mai iute. Nu prea am timp.
– Nu stiu cum sa incept, ca sa nu va retin prea mult la telefon … v-am deranjat ca sa va intreb dacaa … Domnule doctor, chiar nu mai exista nicio sansa?
– Ma auziti, domnule doctor? Mai exista vreo sansa?

Picnic la marginea drumului Călin
Dl. Lică e preocupat de o întrebare care, extrasă din context, pare stupidă: ce caută o cabină telefonică (vopsită în albastru) într-un loc izolat, departe de lume şi de, măcar, un banal cablu de telefonie? Când a văzut ciudăţenia s-a amuzat. După o vreme, amuzamentul s-a transformat în întrebare chinuitoare (dl. Lică e un tip iscoditor). Abia la trei luni după bizara apariţie şi-a dat un răspuns care să-l mai liniştească niţel: nici pietroaielor de la Stonhenge nu le poţi găsi vreun rost normal.

“Semper fidelis” LeeDeeP.
A lăsat-o singură, în mijlocul zăpezii. Și-au jurat credință veșnică și s-au privit îndelung, dar ea se uita după el, albastru, tăcută și înghețată de frig și de despărțire; nu credea c-o să-l mai vadă vreodată. Știa că la oraș, există telefoane mobile, dispozitive sofisticate, mici și delicate, pe care le poți lua întotdeauna, cu tine. Cine să se mai uite la una ca ea, o cabină telefonică veche de când lumea, scoasă din uz?… Spre primăvară, l-a văzut revenind, visător și cu ochii plini de dor…

FIX 500
Cabina cabotină (zamo)
Noroc de ea (Petra)
Linia fierbinte sau criza de vandalism (Ion Toma Ionescu)
Silueta (A.Dama)
Punct de referinţă (eftimie)
Picnic la marginea drumului (călin)
“Semper fidelis” (LeeDee P.)

Reclame

46 Responses to “Alo? PAfoto?”

  1. cabina cabotina: http://goo.gl/fb/8ymu5

    Eu prefer sa-ti trimit link fiindca daca-ti pun tot textul aici mi-e teama ca-i influentez negativ p-altii si le „fur inspiratia”; prefer sa citesc ce-au scris altii abia dupa ce-am scris eu. Daca insa preferi sa pun intregul text intr-un comentariu, spune-mi rogu-te 🙂

    Apreciază

  2. 1- daca nu punem veceu public, nu pupam bani de la UE!
    2- unde, ba, sa pui veceu? si de unde? ai tu fabrica de vecee?
    1- pe munte, ba, a zis si primaru’. problema e de unde…
    3- am vorbit la partid, ne da unul second. din austria, ajutoare.
    2- veceu folosit?
    3- de fapt, nu e veceu. e cabina telefonica. cica din alpi, speciala de munte.
    1- si unde pui hirtia?
    3- o agati de receptor, ce mare brinza! oricum o fura…
    2- ba, da’ aia nu e cu peretii transparenti?
    3- ba da. aici e smecheria, fraiere! o facem veceu de femei si-o punem cu fatza spre cabana, unde e web cam-ul live. sa vezi ce de accesari facem pe site!

    Apreciază

  3. Frig. Vântul şuiera clătinând uşa cabinei care nu se închidea bine. Mă aflam într-o încurcătură. Una din ciclul: Să urcăm cu schiurile în spate până la cabina telefonică din vârful muntelui. Eşti o găină dacă nu vrei.
    Întunericul se scurgea pe crestele brazilor.
    – Ce facem acum? întreb
    – Pizza? se oferă, şi înainte să apuc să îi răspund formează numărul pizzeriei din vale cerând o Caprichosa.
    – Dacă nu ajunge în 20min plătiti voi, da? continuă pe un ton afectat în timp ce eu mă lupt cu dopul sticlei de vin pe care am şterpelit-o de pe undeva.

    Apreciază

  4. The spy

    Parașuta și-o îngropase pe-ntuneric, cum fusese instruit de către Agenție. Era la a treia misiune dincolo de Cortină. Trebuia să-și aștepte omul de contact, apoi să plece spre Capitală. Pe cer, zorii se chinuiau să izgonească noaptea, ale cărei falduri se agățau parcă de crestele munților.
    ”Munți?” Privi în jur: platou montan, înconjurat de o pădurea deasă.
    ”Shit!”
    Zări o cabină telefonică, răsărită parcă din pământ. Fugi către ea și formă un număr, apoi spuse. ”Idiots! Trebuia să fiu aproape de Budapest, nu de Bucharest!”

    Apreciază

  5. Alo? 🙂

    Noroc de ea

    Coboram cu viteza, picioarele imi inghetasera. Ma prinsera, ma lovisera, mi-au furat bocancii, rucsacul, geaca. Noroc de polar, nu mi-e frig la maini, dar degetele de la picioare nu sunt ale mele, nu le mai simt. Curios lucru, mai am ceva maruntis prin buzunare, nu au luat chiar tot. E cam intuneric aici si aud cum rad in spate. Oare cat costa geaca la mana a doua? Parca e un luminis in fata, se vede un punct mic, albastru in zare. O cabina telefonica! Ce noroc pe mine, in aceste clipe cumplite.

    Apreciază

  6. O cabina telefonica albastra a cazut din cer si a pricinuit un adevarat mister. Cineva a vazut cabina si a dat repede telefon la minister.
    « Alo, va sun dintr-o cabina telefonica albastra aflata pe munte ! Ce-o fi cu ea ? Nu cumva sunt mai multe ? »
    Ministerul de resort a raspuns apelului destul de prompt. Cineva din minister a plecat de-ndata pe teren la munte, sa vada cu ochii lui daca nu cumva sunt mai multe. Daca e numai una, treaca–mearga. Dar daca sunt mai multe, atunci e rost de-o spaga.

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: