AutoPArtret. Epilog

Oameni de bine (cu poveştile lor) în Munţii Olimp - 2009

Înainte de a afla clasamentul ultimei etape a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret si rezultatul final, vă provoc.

Preambul.
Se spune că, oricât de mult ai încerca să disimulezi, atunci când scrii/desenezi/fotografiezi/filmezi orice, oricum, spui ceva despre tine (si nu doar despre subiectul operei). Cel putin teoretic, AutoPArtretul, asa cum o arată si numele-i, a fost despre fiecare dintre participanti.

Mănusa.
Ce urmează să fac eu acum e să arunc atâtea mănuși câti PAutori sunt. Adică? Adică, aceia dintre dumneavoastră care doresc să intre în joc vor fi pusi în situatia de a scrie* câte un PAportret (al altuia) bazat pe „informatiile” desprinse din PA-urile cu care portretizatul a participat la AutoPArtret.

Precizare.
Niciun PAutor nu va fi portretizat dacă nu doreste acest lucru.

* în mod exceptional, la acest epilog sunt invitati să participe si nePAutori, care pot alege să „portretizeze” prin fotografii sau desene.

34 Responses to “AutoPArtret. Epilog”

  1. Excelentă idee!:)

    Apreciază

  2. Aici cerem aprobarea viitorului portretizat?

    Apreciază

  3. faina idee!
    nu cred ca are rost sa cerem aprobari – in fond, informatia a fost facuta publica benevol. oricum, oricine are permisiunea mea sa ma descrie pe baza PA-urilor mele proprii. amu, pe cine sa caracterizez eu?
    incerc sa decid intre Camix si MeetTheSun. Ini Camini Meetani Mo 🙂

    Apreciază

  4. Şi eu dau indulgenţe by default oricui vrea.
    Chiar nu cred că lumea nu e încântată că e portretizată (oricum ar fi. în cel mai rău caz, ar fi haios) întru eternitate.

    Apreciază

  5. sâmbătă, 16 aprilie 2011MeetTheSun. AutoPArtret. Epilog
    Am văzut umbra desenată în piatră cubică. Altădată m-as fi măsurat cu ea. Coborâsem din tren cu gândul la Miha, simţeam nevoia să mă descarc. Am tăiat în noapte 500 de km, trează, tocmai din oraşul acela străin. Cât despre el, aveam în minte boabele negre de fasole făcute scrum pe care a trebuit să le îngrop. Voi freca desigur cu nisip imaginile. Din oboseală, oraşul adoptiv e mai şters şi laptopul atârnă greu. Ce n-aş da să mai fiu pe şezlong în grădina bunicii, lânga tufa de trandafiri, împletind coroniţa.

    P.S. Pentru mine, revelaţia acestui concurs a fost MeetTheSun.

    Apreciază

  6. Injinerul tot injiner. AutoPArtret . Epilog.

    Injinerul tot injiner şi-n mileniul trei. De-atâţia soldaţei cu unt din pâine prajită direct pe plită (cam un container mai mărunt), cu ştirile înfipte-n scobitoare că „Gloria” era defect, nici nu simtii când crescu mare ca efect. Se rătăci o vreme printre rafturi pline de cărţi, dar el tânjea la alte drafturi amirosind Coco Chanel din părţi. Se dumiri că el, tânjea, la ea. Ce dragoste liliachie fu sa fie, dar când sa-i ducă-n gură liliacul, întreg arbustul, drept cadou şi-a rupt un dinte. Vai saracu! de-atunci n-a mai putut simţii fierbinte…

    http://glontdeargint.blogspot.com

    P.S. Indrazneste Victore!

    Apreciază

  7. AutoPArtret: Leo (http://secunde.com/2011/04/14/invitatie/)

    Veni alene şi ridică receptorul din furcă:
    – Mda. Salutare. Zi. Nu făceam nimic care să nu poată fi întrerupt, zi numa. O, păi complicat, dar până la urmă m-am resemnat. A ieşit cu scandal, cu fluturări de invective, nu-i convenea că mi-am dat seama că e o şmecherie toată afacerea ce mi-au propus-o. Nu, n-am acceptat, dar nici nu m-am ofticat acolo ca ei, n-am început să-i ameninţ cu mânia divină. Mdaa, pentru ce? Aş fi rezolvat ceva, ar fi devenit ei brusc şi dintr-odată sinceri? Să fim serioşi.

    Apreciază

  8. Eu m-am exprimat deja, deci accept sa fiu lovit cu pietre

    Apreciază

  9. Aşa cum m-am „anuntat”, iata PArtretul lui Calin in viziunea mea rezumandu-ma pe cat posibil la PA-urile din etape si nu la tot ceea ce stiu din restul blogului.

    Il numesc: Calin, file de PAveste

    Când fetiţa începu să ridice castelul de nisip, Călin vru să se oprească din citit şi să i se alăture. Era captivat însă, eroul cărţii tot ezita să-şi declare iubirea aşa cum făcuse el pe vremuri fugind la mândra din Piatra.
    Privi ceea ce ar fi trebuit să fie castel şi se amuză teribil: era o mămăligă din nisip umed şi frunze. Lăsă cartea şi îi spuse povestea mămăligii cu ouă. Copila râse.
    – Tati, să mergem acasă să facem una!
    – Hai, şi-şi puse rucsăcelul ei pe umeri de parcă era ditamai rucsacul, plin de conserve, haine, cort…

    P.S. Daca Alina e de acord, urmatorul PArtret o vizeaza 😀

    Apreciază

  10. Caaaaalin, am nevoie de erata (am scris ca beata):

    iata un PArtretul -> iata PArtretul
    la PA-uriele -> la PA-urile

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: