PArte de carte

Dragii mei,
voi deschide în curând votarea etapei PAiul si bârna (nu v-am uitat!) a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret.
Până atunci, vă anunt noua etapă, PArte de carte: Descrieti o întâmplare cu cărti (într-un text de 500 de semne, max. 550). Până luni, 23.59!
Baftă!

Martisor Ion Toma Ionescu
În cartea în care scriu eu,
ninge tot timpul.
Caligrafiez cu acribie
literele albe.
Zăpada iese din pagini,
abia de mai disting
marginile.

Continui să scriu
ca şi cum mi-aş tivi sufletul.
Dar în noaptea asta
s-a întâmplat un miracol.
Literele mele sau transfornat
în aldine
firul alb împletindu-se
cu un fir de matase roşu.

Şi ca să se întregească minunea
pe covor au răsărit ghiocei.

À La Carte (1) Dan
Biblioteca din Alexandria găzduia 900.000 de papirusuri atunci când a ars, iar în Biblioteca Congresului SUA sunt azi peste 30 de milioane de cărţi, scrise în 500 de limbi. 23 aprilie, pe lângă ilustrele semnificaţii pe care le omagiem (Sf. Gheorghe, Shakespeare şi Cervantes) mai înseamnă ceva foarte important: Ziua Bibliotecarului Român, eveniment pe care îl trecem cu vederea. E adevărat că o astfel de ştire nu creşte audienţa, dar cred că merită mai multă atenţie cel puţin atunci, de ziua Lor.

À La Carte (2) Dan
Nu este deloc o meserie oarecare sau un cod dintr-un banal nomenclator de ocupaţii. E nevoie de predestinare şi vocaţie, nu e suficientă doar dragostea pentru cărţi şi literatură, dedicarea este obligatorie. Modest, discret, erudit, ordonat, meticulos, cuminte şi cu minte, are permanent sub control cărţile din Templul său, aşa cum paznicul unui far se îngrijeşte de buna lui funcţionare. Ambii sunt conştienţi de importanţa vitală a activităţii lor chiar dacă obştea îi neglijează nepermis de mult.

CART’o’4-ul zamo
In acea vacanta de vara din copilarie, caniculara si plictisitoare, el prefera sa citeasca, desi cartile bunicilor fusesera citite si rascitite. Ea prefera sa-si dea in carti, incercand sa traseze harta inimii si-a viitorului. I-ar fi dat si lui, dar el nu credea in chestii d-astea. Isi intersectau minutele jucand carti. Multe pagini s-au scris de-atunci in cartea vietii fiecaruia. Nu stim sigur ce-a devenit fiecare, dara augurii par a zice ca el a devenit e-carturar (blogger) iar ea cartografa.

Parte de carte Ion Toma Ionescu

Umbra e
dinaintea mea
lunecând în nisipul albastru,
om de vânt
fără chip
crescut din trup,

efigie
din care timpul
a nivelat
reliefurile,

parte de carte
scrisă de înger
împingând roua
în hieroglife suspendate
şi înflorind aerul
precum coarnele unui cerb.

Din umbră noaptea
la capătul ciclului muşcă din carne
literele se întorc împletind pe trup
o cămaşă de zale.

Pasăre a ceţii
sufletul flacără
se zbate în colivie
întorcând paginile.

Când şi când treci
nevazută ca o floretă
lâsând în urmă trandafiri galbeni
semn de carte

Printre rafturi prăfuite injineru
Printre rafturile pline de cărţi prăfuite simţi un miros plăcut, ispititor. Se luă după el şi aşa ajunse în spatele bibliotecii unde, înconjurată de titluri, stătea ea scriindu-şi eseul la limba şi literatura română.
– Salut, mai ai mult?
– Încă un pic şi termin dar mă omoară spatele.
Îşi lăsă palmele pe umerii ei şi începu să mângâie apăsat pielea catifelată. Apoi se aplecă şi îşi lipi buzele de lobul urechii lăsând să-i scape o şoaptă într-o adiere fierbinte:
– Eşti sexy când scrii. Te vreau acum!

Amintiri din copilărie. Stela MeetTheSun
Eu o aveam pe Stela, ea pe Viorica. Între cele două vaci se legase o prietenie strânsă ca şi între noi două. Eu copil, ea ceva mai mare. Venea de la oraş în vacanţe. Aducea cărţi. Citea cu creionul în mână şi scria notiţe pe care le lăsa între filele potrivite. Eu făceam doar linişte. Aplecarea ei peste carte mă fascina. Ca să pot sta mai uşor cuminte, mi-am luat o carte veche din podul casei. Mirosea frumos. Trăgeam cu ochiul la Miha, la Stela, la câmpul verde. Când m-am trezit citind, nu ştiu.

Dezamagire LePetitPrince
Era prima oara cand avea o carte de colorat si ardea de nerabdare sa o deschida si sa gaseasca inauntru, asa cum a vazut la Maricica, contururi de animale, copaci, pasarele, floricele, copii care se joaca cu mingea, o sa coloreze mingea cu rosu, poate o sa-i faca si niste buline de alta culoare. Va colora bine-bine fiecare desen, sa nu mai ramana niciun pic de alb, abia atunci o sa fie gata. Fara indoiala ca asa s-ar fi intamplat daca n-ar fi primit cartea de la un frate mai mare, gata colorata.

Cum se termină Fraţii Jderi? Călin
Nu reţin care a fost prima carte pe care am citit-o, dar ştiu foarte precis care a fost prima pe care n-am reuşit s-o citesc: „Fraţii Jderi”. Mi-am dorit din tot sufletul meu de copil s-o termin, să răzbat măcar până la jumătate, dar n-am putut. Am preferat să recitesc „Cei trei muschetari”, am citit (fără a răsufla prea mult) „Laleaua neagra”, dar n-am reuşit să-i dau gata pe dragii de Jderi. Până când l-am descoperit pe Ioan Dan, am crezut că plaiurile carpato-danubiano-pontice nu se pretează.

Făuritorul de uși Bogdan Onin
L-au învățat să iubească cărțile devreme, încă de copil. Le-a descoperit varietatea plimbându-se printre rafturile ce i se păreau mai înalte decât munții și s-a apucat de escaladat. La deschiderea lor se trezea aruncat pe țărmuri îndepărtate, în iureșul bătăliilor, în brațele prințeselor sau explorând noi planete. Erau uși miraculoase și se gândi că făuritorii lor sunt niște giganți printre oameni, adevărați magicieni cu slove fermecate. Și încă de atunci își dori să le afle meșteșugul și vraja.

Primii mei Cireşari Călin
Prima oară am auzit de Cireşari de la un coleg (eram într-a doua, spre sfârşit). Tudor îl chema. Ne întreceam în lecturi. Şi mi-a zis Tudor că a citit o carte, Ciresarii, despre nişte tipi care stăteau cocoţaţi într-un cireş şi aruncau cu cireşe (sau cu sâmburi) în trecători. Mă rog, ceva de genul ăsta. Mi s-a părut deopotrivă stupid şi amuzant, aşa că mi-am propus să citesc şi eu cartea asta. Dar n-o aveam, nu ştiam unde s-o caut şi, mândru, nu puteam să i-o cer lui. A intrat pe fir bunicu-meu.

Biblioteca Camix
Sa ma asortez mai atent de data asta. Cine stie cu cine ma vad la biblioteca? La urma urmei, e un mijloc de lume. Poate vine si el; motive ar avea; well, in fine, visez.
Ajung, imi iau o carte si dau sa ies. Intra chiar el ca un val vartej. Ce se intampla in lumea asta, am ajuns paranormala? Ah, arata iar prea bine. “Numai asa ai venit, in bluza?”, privindu-l cu drag. “Da, azi is fara capota. Is decapotat.” Era cu masina. Iar eu eram paranormala sau haruita.

“Determinare” LeeDee P
În copilărie, bunică-sa îi împuiase capul c-o vorbă de duh, pe care o tot repeta atunci când îl vedea făcând avioane, din paginile manualelor de școală: “cine are carte, are parte”. El a băgat la cap și s-a pus pe treabă. A început să cumpere cărți, tot felul de cărți, din ce în ce mai groase și a făcut rost chiar de una de telefon, de prin anii ’80. Acum, jumătate de garsonieră îi este plină cu ele și cealaltă jumătate, cu nevastă-sa și cei patru copii ai lor. Iar el tot așteaptă să aibă parte…

“Predestinare” LeeDee P
Pe mine mă cheamă Miruna Dorothea și când mă fac mare vreau să fiu scriitoare. Mama mea, care scrie PA-uri frumoase, mi-a zis că sunt predestinată (nu știu sigur ce înseamnă, dar o cred pe cuvânt), pentru că amândouă prenumele mele au fost alese din niște cărți, care au impresionat-o foarte mult: “Vrăjitorul din Oz” de Frank Baum, prima carte citită de ea și “Mirona” de Cella Serghi, care i-a influențat anii dolescenței. Până atunci, mă grăbesc să termin de citit “Cuore” a lui Edmondo de Amicis.

după deadline
PArte de cărți Alina
Un metru și ceva, brunetă, ochi negri, cățărătoare pe biblioteci. Zilnic intram în sufrageria mirosind a proaspăt să escaladez biblioteca înaltă până în tavan și lată cât peretele. Urcam pe rafturi până ajungeam sus cu obrazul. Scoteam din raft fiecare carte, îi priveam coperta, îi citeam titlul și autorul și fugeam când terminam. Știam titlurile pe de rost, deși nu citisem vreo carte din ea – cică eram prea mică. Am ajuns să mă cert cu mama că nu-l avem pe Wilkie Collins și a lui Femeie în alb.

fix500
À La Carte (1) – Dan
À La Carte (2) – Dan
CART’o’4-ul – zamo
Printre rafturi prăfuite – injineru
Amintiri din copilărie. Stela – MeetTheSun
Dezamăgire – LePetitPrince
Cum se termină Fraţii Jderi? – Călin
Făuritorul de uși – Bogdan Onin
Primii mei Cireşari – Călin
„Predestinare” – LeeDee P
„Determinare” – LeeDee P
PArte de cărți – Alina

52 Responses to “PArte de carte”

  1. 🙂 da’ mai dureaza , nu ?

    Apreciază

  2. O intamplare ? Incerc….

    Apreciază

  3. Aceasta Parte de carte m-a provocat. In primavara asta mi-a iesit o parte de poezie pe care va invit s-o cititi: http://pasareacetii.blogspot.com/2011/02/martisor.html#
    Oare am sa fiu in stare sa scriu ceva asemanator? Ma intreb. Sau voi stoarce din nou cuvintele sa le-ntind in carlige de rufe.Sa vedem ce-o iesii.

    Apreciază

  4. dacă mă lasă degetul infectat de la mina sănătoasă (?!), încerc și eu, dar ca outsidere, desigur
    Duminica placută!

    Apreciază

  5. À La Carte (1)

    Biblioteca din Alexandria găzduia 900.000 de papirusuri atunci când a ars, iar în Biblioteca Congresului SUA sunt azi peste 30 de milioane de cărţi, scrise în 500 de limbi. 23 aprilie, pe lângă ilustrele semnificaţii pe care le omagiem (Sf. Gheorghe, Shakespeare şi Cervantes) mai înseamnă ceva foarte important: Ziua Bibliotecarului Român, eveniment pe care îl trecem cu vederea. E adevărat că o astfel de ştire nu creşte audienţa, dar cred că merită mai multă atenţie cel puţin atunci, de ziua Lor.

    Apreciază

  6. À La Carte (2)

    Nu este deloc o meserie oarecare sau un cod dintr-un banal nomenclator de ocupaţii. E nevoie de predestinare şi vocaţie, nu e suficientă doar dragostea pentru cărţi şi literatură, dedicarea este obligatorie. Modest, discret, erudit, ordonat, meticulos, cuminte şi cu minte, are permanent sub control cărţile din Templul său, aşa cum paznicul unui far se îngrijeşte de buna lui funcţionare. Ambii sunt conştienţi de importanţa vitală a activităţii lor chiar dacă obştea îi neglijează nepermis de mult.

    Apreciază

  7. Cred ca asta ar fi al doilea mesaj, primul s-ar zice ca a disparut – iata-l: Carte-o’4-ul: http://goo.gl/mUqZ3

    Fain Martisorul pasarii cetatii 🙂

    Apreciază

  8. Parte de carte

    Umbra e
    dinaintea mea
    lunecând în nisipul albastru,
    om de vânt
    fără chip
    crescut din trup,

    efigie
    din care timpul
    a nivelat
    reliefurile,

    parte de carte
    scrisă de înger
    împingând roua
    în hieroglife suspendate
    şi înflorind aerul
    precum coarnele unui cerb.

    Din umbră noaptea
    la capătul ciclului muşcă din carne
    literele se întorc împletind pe trup
    o cămaşă de zale.

    Pasăre a ceţii
    sufletul flacără
    se zbate în colivie
    întorcând paginile.

    Când şi când treci
    nevazută ca o floretă
    lâsând în urmă trandafiri galbeni
    semn de carte

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: