Pariu pe „127 Hours”

Afisul filmului 127 HoursAfisul filmului 127 Hours

Ati prins vreodată o sopârlă? Cu mâna, vreau să zic. Vi s-a întâmplat ca reptila să se zbată, să-si rupă coada si, astfel, să scape? Vă amintiti faza de la începutul cărtii „Fram, ursul polar”, când tigrul bengalez încearcă să-si roadă laba prinsă în capcană? (N-a reusit si a ajuns la un circ.)

Am văzut patru filme nominalizate la Oscar pt Cel mai bun film. În ordine: Black Swan, The King s Speach, The Social Network si 127 Hours. Doar unul mi-a plăcut fără rezerve: 127 Hours.

Mi-a plăcut cum a fost filmat: dinamic, dar nu supărător. Cadre scurte alternând cu cadre lungi. Suspans. Culoare, muzică. Suspans. Mi-a plăcut personajul (inteligent, profund, simpatic, cu umor, „de gască”). Mi-a plăcut faptul că tatăl personajului îsi ducea fiul să vadă răsăritul soarelui pe marginea prăpastiei, undeva, în Marele Canion. (Îmi place asta foarte mult.)

Primele 18-20 de minute din film (de văzut când intervine momentul) sunt alerte. E descoperirea, bucuria de a trăi, de a explora, de a te bucura. Apoi, exact atunci când îti zici „OK, fain. Si?”, se întâmplă ceva stupid care face din povestea lui Aron Ralston una extraordinară.

Apoi, totul e construit cu măiestrie, totul curge, cu ruperi de ritm, cu dramatism, cu secvente de umor. Mi se pare excelentă secventa în care îsi asează pe bolovan toată recuzita, apoi o priveste, o studiază, pentru a găsi o idee.

Eroul devine din ce în ce mai simpatic. Ajungi să trăiesti alături de el drama lui. Îti pui, inevitabil, întrebarea: „Ce-as face?”. Răspunsul e destul de evident. Dar, sincer, ati fi în stare să vă salvati astfel?

Mi-a plăcut faptul că povestea e adevărată. Mă întreb de ce m-a impresionat mai mult povestea lui Aron decât cea a regelui George VI. Poate fiindcă la Aron e despre viată si moarte? Sau fiindcă, pur si simplu, pare mai autentică (raportat strict la cele două filme)? Întrebări retorice. Votul meu e pt 127 Hours.

UPDATE (revenire la această idee, provocat de doi cititori de pe polimedia.us/fain): Stiu si că există într-adevăr o casetă-jurnal înregistrată de Aron în decursul celor 127 de ore. Casetă tinută la secret, pe care, însă, regizorul si actorul principal au vizionat-o. King s Speech, si The Social Network (nu stiu dacă si Black Swan) se bazează pe fapte reale. Dar povestea din 127 Hours pare cea mai autentică. De vină e felul în care sunt făcute cele trei filme.

 

NOTE.
Aflu că regizorul Danny Boyle a vrut, initial, să-i dea rolu lui Cillian Murphy. Ar fi fost o greseală enormă, apreciez. Pentru că James Franco chiar e de acolo.

Aron Ralston si James Franco. Omul si actorul. Aron Ralston si James Franco, omul si actorul care l-a interpretat

UPDATE TABLOID.
Îmi place de James Franco si dacă mă uit la fosta si actuala lui prietenă (cu un plus pentru fosta) 😉

Marla Sokoloff si Ahna O ReillyMarla Sokoloff si Ahna O’Reilly, fosta si actuala prietenă a lui James Franco.
Click pe foto pentru imagine mărită!

Reclame

18 Responses to “Pariu pe „127 Hours””

  1. Nu are sanse 🙂

    Apreciază

  2. Si mie mi-a placut mult 127 Hours. Ca amatoare de drumetii si de alpinism pot spune ca n-am urmarit doar filmul ci si aspectele tehnice. Filmul e autentic nu doar pentru ca povestea e adevarata ci si pentru ca are o documentatie buna in spate (ceea ce multe filme nu au, intrebati un doctor despre filmele cu doctori de pilda!)

    De pilda, momentul cand saruta pitonul de pe care face rapel in finalul filmului e extraordinar. Se intampla deseori sa ai parte de surprize pe traseu si gasirea unui piton e mereu o bucurie.

    Altfel, am jinduit la muntii si la peisajele alea din canion…

    Apreciază

    • Ai spus ceva foarte important: e posibil ca preferinta mea să contină foarte mult subiectivism.
      Da, e înduiosător momentul ăla – omul se simte, dintr-o dată, acasă.

      Îmi place foarte mult filmul si pentru că nu bravează.

      Apreciază

  3. Mi-ai trezit curiozitatea in legatura cu filmul, cat priveste cele doua prietene ale actorului, a doua nu-i ajunge primei nici la degetul mic. 🙂

    Apreciază

  4. recomand cartea, a aparut cu mult inaintea filmului
    pe aceeasi tema alte 2 carti (ecranizate) :Into thin air (filmul a fost jenant) si Into the wild (excelent filmul) amindoua de Jon Krakauer.
    Cit despre Oscar pt 127 – daca nu ia, te astept la 3003 si iti prind eu mina la usa de la cabana !!!

    Apreciază

  5. Şi „The Fighter” (nominalizat şi el la Best Picture anul ăsta) e tot după o poveste reală. Nu prea mă omor eu după filmele despre box (până acum nu mi-a plăcut decât Million Dolar Baby) dar ăsta e bunicel, chiar dacă la un moment dat devine uşor redundant şi previzibil. Însă, judecând după câştigătorul de anul trecut, aş zice că are şanse. Am început să văd şi „The Kids Are All Right” (tot un nominalizat) şi, deşi nu l-am terminat de vizionat din motive de somn, îl recomand cu căldură. După ce-l termin pe-ăsta o să mă apuc de „127”. M-ai făcut curios.

    Apreciază

  6. 127 Hours chiar e un film foarte bun. Dincolo de aspectul de documentar, regizorul a mers mult mai departe. Am văzut emoţii, suspans, trăiri. L-am urmărit fără mari aşteptări, dar m-a impresionat profund.

    Apreciază

  7. Am vazut filmu e uimitor. M-a impresionat tare, mai ales ca e bazat pe o istorie reala! Am dat mai devreme peste un articol despre James Franco. Se spunea ca el era o persoana pasionata de jocurile de noroc. Nu stiu daca e adevarat, dar candva a detinut actiunile UNIBET-ului. Iata aici:jocuri de indeminare.Voi ce ziceti?

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: