Festin cu Mălăele

Recunosc: nu mi-a plăcut Horatiu Mălăele. Chestia asta o am din scenetele TV pe care, vrând-nevrând, le urmăream la TV Ceausescu si din desenele lui (inconfundabile) publicate în revistele vremii. Mi se părea un snobism să spui că-ti place Mălăele, pe care mi-l imaginam doar în roluri de student/proaspăt absolvent/intelectual pretentios si nereal de complicat. (Dacă nu mă însel, si rolurile din filmele în care era distribuit atunci.)

Mi s-a întâmplat un lucru ciudat: din cauza asta (respingerea lui Mălăele si a lui Stefan Radof – despre care sper să vorbesc cu altă ocazie), am ocolit mereu Teatrul Nottara, în studentie – cred că am fost doar la 3-4 spectacole acolo, în toti acei ani.

Preferam Teatrul Mic, Foarte Mic si Bulandra (alegeam în special spectacolele de la Grădina Icoanei).

Andrei Serban, cu Trilogia greacă si directoratul de la începutul anilor ’90, mi-a adus în top Teatrul National. În ultimii 20 de ani am oscilat între National si Bulandra, fără a „experimenta”, însă, atât cât mi-as fi dorit (dar mi-am propus să repar chestia asta – si multe altele).

Am făcut o atât de lungă introducere pentru că aseară mi s-a mi s-a întâmplat ceva extraordinar: m-a fascinat Mălăele. Are parte de un rol foarte ofertant în Dineu cu prosti, scris de Francis Veber. Dar, cred, nu doar rolul e de vină, ci – mai aels – calitatea indubitabilă de actor talentat si inteligent pe care o are Horatiu Mălăele.

Scenă definitorie din „Dineu cu prosti” (Francis Veber), spectacol regizat de Ion Caramitru la Teatrul National. Fotografie luată de pe site-ul TNB.Scenă definitorie din „Dineu cu prosti” (Francis Veber), spectacol regizat de Ion Caramitru la Teatrul National. Mălăele având una dintre celebrele si spumoasele lui convorbiri telefonice, sub privirea încremenită a lui Serban Ionescu. FOTO: tnb.ro

În Dineu (regia Ion Caramitru), Horatiu Mălăele umple scena, tine publicul în mână si, timp de aproape două ore (incluzând reprizele de aplauze de la final), te face pe tine, spectator, să râzi cu poftă.

E bine când râzi, uiti de necazuri (dacă ai), de frigul de afară (dacă e frig), de ziua de leafă (dacă e, încă, departe), de rahaturile de la televiziuni s.a.m.d. E sănătos să râzi. Iar dacă se întâmplă să te regăsesti în vreo secventă, în vreo frântură de replică sau de situatie, în oricare (preferabil nu în prea multe!), atunci – cu sigurantă! – râsul devine cu adevărat sănătos.

Povestea n-are rost să fie povestită; merită văzută. Totul se desfăsoară în acelasi decor, un living dintr-o casă pariziană (nefiind nevoie să se schimbe decorul, nu e nevoie nici de pauză). Serban Ionescu îsi joacă rolul mai mult decât decent, Alexandru Bindea la fel. Costina Ciuciulică mi-a plăcut mult mai mult în Toti fiii mei (chiar mi-a lăcut acolo!). Dar Mălăele face toti banii. Fiecare mimică e gândită si pare naturală, fiecare gest are darul să comunice (chiar si aprecierea de la final, gen „se poate mai bine cu aplauzele în partea stângă”).

Recomand!

P.S. Pe Stefan Radof l-am descoperit si apreciat în Senatul României si în rolul Iuliu Maniu. Târziu, dar definitiv.

Reclame

17 Responses to “Festin cu Mălăele”

  1. Ma bucur ca ti-ai revizuit parerea initiala caci eu il iubesc pe Malaele pana la adoratie si l-am agsit genial in fiecare piesa (de teatru) pe care am vazut-o cu el… Am ras cu lacrimi la scenete dar si in pauze, in aceeasi idee de care zici tu cu replica de final! Sau de inceput, sau printre picaturi… Il iubesc!! 🙂

    Apreciază

  2. ” … mi-l imaginam doar în roluri de student/proaspăt absolvent/intelectual pretentios si nereal de complicat”

    :), ai descris foarte bine senzatia. Multa vreme mi l-am inchipuit exact asa cum ti l-ai inchipuit tu, insa dupa ’89 am avut ocazia sa-l vad in roluri diverse si am realizat ce impresie falsa imi facusem despre el.

    Apreciază

    • Deci nu doar eu îl vedeam asa. Probabil că n-a avut parte de regizori, poate că a trebuit să-si ia el însusi soarta în mâini sau, pur si simplu, e un exemplu de prejudecată.

      Apreciază

  3. S-a rebranduit; foarte demult, incat numai el isi mai aminteste cand, l-am descoperit pe Florin Piersic; la TN in Oameni si soareci; acum il pierd din nou…

    Apreciază

  4. il stiu pe Horatiu Malaele doar de la televizor, insa nu l-am vazut prea des.
    cred ca cei care nu au ocazia sau posibilitatea sa mearga la teatru, ar putea sa urmareasca anumite canale TV sau sa asculte la radio teatru si alte emisiuni culturale.

    Apreciază

  5. ar trebui sa-l vezi si in „Mascariciul” la Bulandra 😉

    Apreciază

  6. exact la fel, la Bulandra Icoanei mergeam, la Bulandra Izvor, nu; V. Ogaseanu, nu-mi placea deloc; iar Stefan Radof imi aparea ca un secretar de partid, il respingeam
    Malaele ma distra dar ma deranja ca se observa ca isi studia mimicile, apoi cred ca a evoluat sau m-am invatat cu jocul lui, acum mi se pare natural ce face pe scena

    Apreciază

  7. Deranjez in legatura cu un parteneriat cu siteul :
    http://www.axyy-filme.com [ 10000 vizite ]
    http://www.onlinemoca.com [ 2500 vizite ]
    Daca esti interesat pot fi gasit la adresa de email.

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns la LePetitPrince Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: