Întrebărilor celor mai simple li se dau cel mai greu răspunsuri. Asta o ştie orice tată sau orice mamă de copil aflat la vremea de ce?-urilor. Ca om simplu, în căutare de răspunsuri la o întrebare simplă şi aproape servită, am vrut să aflu ce-i ăla ler. De ce îi dă Ştefan Hruscă cu leru-n sus / leru-n jos. Am încercat să consult surse online, că-i la modă şi, sigur, mai simplu.
(Am început postarea cu un colind al Corului Bărbătesc din Finteușul Mare.)
Revenind la întrebarea: Ce-i cu lerul ăsta?, am mers mai întâi la Wikipedia, care zice că „Lerul este o denumire specifică (un regionalism) folosit în partea de nord a Transilvaniei însemnând cuptor”. Cam sec şi neconvingător, cel puţin dacă mă raportez la aşteptările pe care le aveam
Trecem mai departe, la dexonline.ro, care se apropie de lerul din întrebarea mea:
LER (‹ alleluia*, aler-l.) 1. Cuvânt de compunere a refrenului* întâlnit în colinde, mai rar în cântece de nuntă (ex. lerunda, ler fetița), ca atare sau în cuvinte derivate, în forme simple sau compuse: l., doamne; lerului; hai l.; leroi; aleroi; lerolui; lerui l.; l. floare dalbă de măr; hai lerul daler, doamne leroi lerumi, doamne; hai lerundai leroi, doamne; hai leruida, lerumi, doamne; ieroi și reliu (Densușianu); leruia lerui; oleroi, doamne; voleronda lerului, doamne; oileronda lerolui, doamne (Pamfile); leroileo; lină milină (melină), leroi milină. 2. Melodia colindului (ex. „leru colindei” sau „o colindă poate avea mai multe leruri” – Densușianu). ♦ Cuv. derivat aleruit desemnează: a) un cântec ceremonial funebru, practicat în trecut într-o zonă limitată din Transilvania; b) un cântec ceremonial de nuntă din Bihor; c) acțiunea colindatului (ex. „se leruie” – Reteganul).
Cele mai interesante răspunsuri le-am găsit pe siteul crestinortodox.ro, care mi-a confirmat că ne aflăm într-o dezbatere aprinsă privind originea acestui cuvânt mic, dar atât de vioi. Pe scurt, ar putea fi vorba de:
- un vechi cuvânt slav, lel = zeul Cupidon (Miron Costin, M. Gaster si Al. Cihac),
- cuvânt latin inspirat din numele împăratului Aurelian (Dimitrie Cantemir, Petru Maior, Gh. Sincai, C. Saulescu, At. Marienescu, G. Missail, Gr. Toeilescu si A. D. Xenopol)
- îl reprezintă pe Lar al saturnaliilor romane (I. G. Sbiera)
- ler = Jupiter Liber, „Jupiter Daruitorul” (Ar. Densusianu)
- ler provine din Lar Dominus (B.P. Hadeu)
- etc. (găsiti un articol interesant scris de pr. Ion Ionescu, care desfiinţează ideea că Regele Lear al lui Shakespeare şi-ar fi vârât coada în lerul nostru cel de toate colindele şi face o demonstraţie lingvistică în favoarea ideii că ler vine de la aleluia).
În fine, alăturat e o abordare mai ştiinţifică; graficul pe care îl vedeţi e concluzia unei discuţii dintre un inginer şi un jurnalist :).
Am găsit acest grafic aici, el fiind inspirat dintr-o discutie între un inginer si un jurnalist.
NOTĂ. Ideea de a scrie acest text mi-a venit într-o dimineată. Ascultasem, în masină, Radio Guerrilla. O fac mai des decât în vremea în care Realitatea FM îmi oferea informatie ca lumea, dimineata, înainte de a ajunge la birou. Dobrovolschi (mai ales), inteligent, spontan si citit are darul să provoace. Se face plăcut fără să forteze. Îti dă senzatia că participi la o discutie care aparent e usoară, dar care trezeste mintea. (Îmi place si plăcerea lui Ciuclaru de a face jocuri de cuvinte si umorul lui, uneori prea subtil poate si pentru el. Glumesc, tipul e OK.) E, în dimineata cu pricina, cei doi (si cu Craioveanu trei) au început să abereze despre ler.
UPDATE.
- -X- mi-a atras atentia asupra unei povesti cu Ler Împărat si mi-a oferit un link interesant.
- Am mai găsit explicatii dacologice la Maria Ciornei, care revine si cu un studiu despre Împăratul Ler.
- LePetitPrince: „Mie imi suna “lerui ler” ca o forma de alint ptr Ler, poate fi in loc de Lerusor, Lerulet, un fel de joc cu cuvantul ceva in genul “Lie-ciocarlie”. In cantecele populare se obisnuieste acest alint…”
- ajnanina: „poate e un fel de moment asemanator celui in care, in prima copilarie se trece de a la L la R, iar copilul se joaca cu ele… iar cei mai sunt fermecati de frumusetea sunetelor care ies din gurita rotunjita 🙂 si e repetat iar si iar ca o incantatie magica ce va tine celelalte cuvinte legate intre ele ca stelele…”
UPDATE. Părerea lui Hrușcă
În urmă cu un an, Ştefan Hrușcă, pe care toată lumea îl știe drept cel mai vestit cântăreț de colinde, a exprimat un punct de vedere de neocolit atunci când a fost întrebat ce e lerul.
„Ştiu ca multe capete luminate au incercat sa-l defineasca. In colinde este doar un refren normal, cum este ‘flori de mar’ sau ‘florile dalbe’, deci este, pur si simplu, un cuvant de refren. In muzica populara, de exemplu, la refren ai ‘la-la-la’. Asa si la colind, lerul e, pur si simplu, un cuvant de refren, nimic mai mult” (Ştefan Hrușcă, pentru Libertatea)
Părerea omului. În ceea ce mă privește, eu înclin să merg totuși pe varianta că lerul e un alleluia adaptat.
Dar astept părerile voastre, dragii mei prieteni. Sunt convins că ajnanina, Alin Fumurescu, Leo, Paul Gabor, Dan, Adela, Anca, Andi Bob, Cristian Dima, Cristian , Angela, Gabi, LePetitPrince, A.Dama, Stela, Sătmăreanca, Lisandru, Oana Stoica-Mujea, Daurel, Flavius Obeadă, g1b2i3, Geanina Lisandru, Gina, Laura Driha, LeeDee P, Serafim, Victor, Alex Mazilu, Carmen Negoită, Cammely, Zalmoxys, Strumfita, fosile, Cartim, Teacă, Maria Postu, Sictireli, geocer, Bogdan, AnaMariaDeleanu, Roxana, Ovidiu Eftimie stiu mai multe ca mine.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 