Archive for decembrie 8th, 2010

08/12/2010

Sopârla de miercuri

Sopârlă fotografiată lângă Nucsoara, la poalele Muntilor Retezat, în luna august, anul 2010. FOTO: Călin Hera
Sopârlă fotografiată lângă Nucsoara, la poalele Muntilor Retezat, în luna august, anul 2010. FOTO: Călin Hera

În această seară de mijloc de decembrie, senină si rece, îmi amintesc o sopârlă care mi-a iesit în cale astă-vară, într-o mică tură făcută la poalele Retezatului (despre care îmi propusesem să povestesc aici). Sunt sigur că si Leo, Anca, Andi Bob, Adela, Paul Gabor, Naivul, Gabi, Cristian Dima, Cristian Lisandru, LePetitPrince, -X-, Călin, g1b2i3, Geanina Lisandru, Gina, Laura Driha, Victor, Alex Mazilu, Carmen Negoită, Dan, Fiul, Fiica, Roxana, Achilianu, Gabriela Elena, Anamariadeleanu, Teacă, si ztbau reptilele lor 😉

Reclame
08/12/2010

Teoria transformărilor bruşte

Dl Lică a crezut într-o vreme, ca mai toată lumea, că viaţa evoluează treptat, că transformările se produc lent, că lucrurile vin unul din altul, că e vorba despre o devenire. A studiat problema la miezuri de noapte, la trecerile dintre ani. Se observa, se studia şi constata, de fiecare dată, că el, dl. Lică, este fix la fel şi la 23.59 şi la 00.01 când, deja, era o altă zi, un alt an, un alt mileniu (s-a întâmplat şi asta!), o altă vârstă. Aşa a ajuns la concluzia că graficul vieţii nu e o linie dreaptă sau una curbă, care să urce sau să coboare lent, ci mai degrabă un zig-zag cu puncte de inflexiune, de cotitură, foarte bine determinate, despre care se poate spune cu exactitate când anume au avut loc şi că în urmă lor s-au produs efecte foarte concrete.

Există un domn Lică holtei, apoi unul un pic mai altfel în timpul căsătoriei şi există un alt domn Lică, cel de după divorţ, diferit de ceilalţi doi. Iată două evenimente foarte precis definite, căsătoria şi divorţul, care l-au schimbat pe domnul Lică suficient de mult încât să conteze.

Dl. Lică are la îndemână numeroase alte exemple care să-i susţină teoria transformării bruşte: vecina Stela, care refuză petrecerile de când i-a fost extirpat un sân, vecinul Ilarion, care nu mai iese la bere de când are copil, amicul Flavius, care nu-şi găsea rostul până a devenit bisericos, Dan, care a scotocit munţii, cărare cu cărare, până i s-au bulit genunchii, apoi s-a ingrăsat şi a devenit melancolic. Viaţa e un zig-zag, şi nu o succesiune de puncte care diferă de precedentul numai puţin.

Atunci când ajunge cu discuţia în acest punct, dl. Lică are două argumente imbatabile, cu care, de regulă, îşi face praf auditoriul: primul este borna naşterii, după care el, dl. Lică nou-născutul este cu totul altfel decât fătul dl. Lică şi borna moarte, la fel de „brutală”, care desparte graficul vieţii oricărui domn Lică în două secvenţe evident diferite.

Dl. Lică priveşte liniştit de la ultimul etaj al blocului în care locuieşte. N-are chef de vreo nouă schimbare, e mulţumit cu linearitatea existenţei sale de acum, dar ştie că, mai devreme sau mai târziu, se va întâmpla ceva foarte concret care îl va duce într-o altă etapă a vieţii, destul de diferită de toate celelalte de până acum, dar nu obligatoriu ca o consecinţă a lor, ci doar a hazardului. Ceea ce e destul de cool!


Notă. Citiți, în context, acest PA.

%d blogeri au apreciat asta: