Fiul farmacistei

Maică-sa avea grijă ca dulăpiorul cu medicamente să conţină toate cele trebuincioase, fiindcă, vorba aia, nu se ştie niciodată. Iar el devenise vedetă printre copiii de la bloc pentru că era, mereu, pregătit. Nu-i plăcea să pună mâna pe pietricele, aşa că îşi încărca praştia cu medicamente. Nu era de colo să tragi cu piramidoane sau cu saprosane – joaca avea, astfel, o notă aparte. Cele mai faine încărcături rămâneau, însă, pastilele cu ulei de peşte; risipise kile de Omega 3 pe faţada blocului!

NOTĂ. Am scris acest PA pentru etapa PAstielele a concursului de proza arhiscurtă Cinci săptămâni în palon.

Reclame

11 Responses to “Fiul farmacistei”

  1. Nu prea ştiu la ce sunt bune pastilele cu ulei de peşte, dar cred că sunt pentru ochi. No, că mi-am dat cu părerea:)

    Apreciază

  2. Nu am luat niciodata pastile din alea, omega 3.Nici ai mei.
    Si nici nu mi-a trecut prin cap ca ar putea fi folosite ca munitie pentru prastie. 🙂
    Sa auzim de bine!

    Apreciază

  3. ce tare:) putea să facă o artă murală numai din capsule sparte, sigur mai avea unele în afară de cele cu ulei de peşte:)

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: