Prima apariţie cu cravata roz

Nu ştiu ce m-a apucat, nostalgia, probabil, dar am urcat pe youtube imagini filmate la lansarea cărţii mele, Îmi pun singur miere în ceai. Este vorba despre lansarea de la Hunedoara, din data de 13 martie 2010.


Imaginile sunt de la DevaTV, difuzate în data de 13 martie 2010, după lansarea cărţii mele la Castelul Corvinilor din Hunedoara.

Aici e o fotografie din timpul interviului 😉

Reclame

30 Responses to “Prima apariţie cu cravata roz”

  1. Am vizionat filmuletul cu drag si l-am colectionat.
    E ca si cand as fi fost si eu acolo intrun coltisor, aproape invizibila.
    Succes mai departe!

    Apreciază

  2. Va fi puţin mai complicat cu cravata (fie ea roz sau ROGVAIV-ă) la temperaturi de peste 35 de grade, în cadrul mediteranean al Proiectului iberic, la care nu am renunţat, să ştii!

    Apreciază

  3. Scrii cu stiloul… Iubesc să scriu cu stiloul.
    Mulţumesc pentru filmuleţ. A fost o modalitate frumoasă să-l cunosc măcar puţin omul Călin Hera.

    Apreciază

  4. Filmuletul mi-a facut mare placere. Ai putea, in momentele tale de liniste, in fata unui aparat de filmat, sa-ti reciti versurile, apoi sa postezi cate o poezie filmata pe blog in fiecare sambata. Ce spui de asta? Pe mine ma colinda acest gand de multa vreme, dar, uite, nici acum nu l-am materializat. Nu am imagine comerciala :)) Si nici poezii atat de valoroase incant sa merite efortul.
    Iti supun atentiei un poet giurgiuvean autentic. De mare forta.
    Iata blogul sau:
    http://ionelmuscalu.blogspot.com/

    Apreciază

  5. Black Tie or Pink Tie, it doesn’t really matter as long as you feel happy within your skin! 😉

    Apreciază

  6. Mă bucur să vă cunosc prin intermediul acestui film de pe youtube.

    Până să-mi procur cartea-Îmi pun singur miere în ceai, vă dedic o pastilă de râs pentru o duminică însorită!

    E vară, sorele îl aleargă până la berăria din colţ.

    Se aşează singuratic la o masă servindu-şi „ciorba de burtă” rece şi înspumată.

    – Aveţi un loc liber?

    Omul îşi ridică privirea şi se uită mirat la pastila ce ocupă loc la masa lui.

    – Deranjez…? Ştiu că unii nu mă înghit, dar totuşi, menirea mea e să încerc. Poate vă pot ajuta, vă văd cam plicisit şi singuratic.

    – De cele mai multe ori, mă simt bine cu mine. Câteodată, am impresia că sunt eu, cel de demult.

    Pastila, aruncă un ochi spre burta omului şi spuse:

    – Ehei, am înţeles, aşteptaţi un copil…

    – Nu domnule, se răsti omul deranjat de insistenţele pastilei, e de la bere şi nu mai insista, n-am să te înghit!

    – Vorbeam de copilul din tine…, de amintiri, zise pastila râzând cu poftă.

    Puţin jenat, omul începe să râdă.
    Râd amândoi.
    Pastila de râs îşi luă la revedere şi plecă bucuroasă ca şi-a împlinit menirea…

    Apreciază

  7. as vrea sa-l poti pune si pe cel de la Cultural Tv, poate poti

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: