Archive for noiembrie, 2010

30/11/2010

O fotografie despre dl. Lică

„Viata nu e o linie dreaptă”. FOTO: Remus Suciu

Remus Suciu a avut amabilitatea să găsească o fotografie inspirată de PA-ul meu, Dl. Lică trăieste în zig-zag.
Discutia a avut loc în timpul micului interviu pe care mi l-a acordat 😉 (iar acest articol are si rol de teaser).
Voi publica interviul mâine si voi folosi metoda Dan C.: mă bazez pe voi, cititorii acestui blog, pentru a-i pune întrebări lui Remus – unul dintre cei mai buni fotoreporteri cu care am lucrat, un om care trăieste din fotografie si e îndrăgostit de meserie, un om care visează cu ochii deschisi la National Geographic si care stie pe de rost judetul Hunedoara, probabil cel mai frumos din România (aici sunt trădat de patriotism local, e vizibil).

Reclame
29/11/2010

Cum gândesc chinezii

De ce scriu arabii de la dreapta la stânga? De ce au pierit cifrele romane? De ce folosesc rusii scrierea chirilică? Sau japonezii pe cea hieroglifică?

OK, poti să răspuzi că d-aia. Că asa au apucat. S.a.m.d.

Dar îndărătul tuturor acestor de ce-uri se află deprinderi culturale, feluri de a fi, civilizatii. Eu cred că-i poti întelege mult mai bine pe chinezi, de exemplu, stiind cum fac ei înmultirile. Aceeasi tablă a înmultirii, metode de calcul diferite, sisteme de gândirie diferite, oameni diferiti, aceasi Planetă. Mie-mi place că.

Cei care zâmbesc privind filmuletul de mai jos (desi epublicat de vreo doi ani, eu abia zilele trecute l-am văzut; gratie Laurei) sunt superficiali.

28/11/2010

Cinci săptămâni în palon. Baza de date

Dragi prieteni, iată mai jos baza de date a concursului de proză arhiscurtă Cinci săptămâni în palon.

Câstigătorul concursului este Ion Toma Ionescu (aplauze!). Clasamentul general, aici.

Etapele concursului
1. Un whisky bun (PA-uri, vot, clasament etapă)

2. O gazdă perfectă (PA-uri, vot, clasament etapă)

3. La vale (PA-uri, vot, clasament etapă)

4. Acoperişul
(PA-uri, vot, clasament etapă)

5. Tigara (PA-uri, voturi, clasament etapă)

6. Frică (PA-uri, vot, clasament)

7. Pastilele (PA-uri, vot, clasament etapă)

8. Altă zi (PA-uri, vot, clasament etapă)

NOTĂ. Ultimul PA a alcătuit un lant PA care a înconjurat blogosfera 😉

Această postare i-ar putea interesa în special pe: Ion Toma Ionescu, Leo, Cristian Lisandru, Gabi, LePetitPrince, starsgates, Serafim, Carmen Negoită, Dan, Roxana, lin, Bogdan, Gabriela Elena, Geocer, LeeDee P., Petra, Sictireli, Simion Cristian, Silavaracald, Anca Vrinceanu, Adela, g1b2i3, Cristian Dima, Mariana, Victor, Ioan Bistriteanul, Bianca Dobrescu, injineru.

28/11/2010

Tabla înmulţirii

Nimic filosofic, cel puţin aşa, la o privire superficială, dar de bază. Am ales să fac acest tabel pentru uzul fiului meu. Printat, lipit pe birou. Cred că e mai bine să tragă cu ochiul (în timp, va ţine minte tabelul*; poate e şi asta o soluţie bună de învăţare a tablei înmulţirii; pe vremea mea se învăţa pe de rost, pur şi simplu).
Aduc tabelul şi pe blog, poate îi va mai folosi cuiva.

read more »

27/11/2010

Servesc patria. Cu amintiri

Sunteţi deja în Bacău, dar noaptea visaţi scene de la Ferma Gemenele. Îţi aminteşti faza cu sacul de seminţe de floarea soarelui.

Eraţi în remorcă, treceaţi pe lângă ferma Nuştiucare. Locotenentul Mitran îl cheamă la el pe giuleştean. ”Cioară, mergi de adă un sac de seminţe!”. „De unde să aduc?”, a întrebat el. „Ştii tu de unde. Orientează-te”, şi i-a făcut cu ochiul. Rapidistului nu i-a trebuit mult şi s-a întors la tractor cu un sac în spate. „Bine, mă, cioară, numai atât ai adus?”, i-a zis Mitran după ce ăla s-a spetit şi a urcat sacul în remorcă. Apoi, molfăind seminţe (floarea soarelui): „Ia mergi tu pe jos, soldat puturos!”.

Vizita lui Relu. Vezi o Dacie albă, cu numere de Bucureşti. Ai o presimţire. E Relu. Primeti învoire două ore (Relu a adus scrumbie afumată pentru Mitran). Mergeţi pe malul Dunării, mâncaţi, beţ bere, discutaţi. Aruncaţi cu pietre după broaşte. Foarte liniştitor. Cele două ore trec pre repede.

Descoperiţi schema cu uşuratul. La intervale de 15-20 de minute, aveţi nevoie. Staţi în lan, la poveşti, câte zece minute, tu, Dănuţ din Roman şi filosoful. Mitran se prinde, într-un târziu. „Mă, voi chiuliţi”. Vă dă o porţie specială, o grămadă de vreo trei tone. „Acum aveţi treabă. Când terminaţi de depănuşat, vă strâng mâna şi sunteţi liberi să plecaţi la fermă”, zice. Ameninţarea cu strânsul mâinii vă face să vă mişcaţi şi mai în dorul lelii.

V-au dus la baie. Cu tractorul prin noroaie, până la Lunca. De acolo, cu un autobuz, până la Dunăre. Apoi, cu bacul, până la Brăila. Vă aştepta un autobuz, care v-a vărsat la Baia Comunală. Câte 5-6 sub un duş, v-aţi spălat cu apă fierbinte (vreo 20 de minute). Cântaţi, nu alta. Nu mai făcuserăţi o baie adevărată din data de 9 septmebrie!
Nu-i vorbă, la înoarcere aţi trecut prin aceleaşi mijloace de transport, iar tractorul de la Lunca v-a dus prin aceleaşi noroaie. Amţi intrat în sala de mese cu noroaie pe cizme, dar atât de lihniţi!

Întgr-o dimineaţă, când trebuia să vă treziţi la 5:45, cineva a strigat: „Stinge, bă, lumina!”. Şi aşa aţi mai furat 20 de minute de somn dulce. Până a venit plutornierul, care s-a făcut foc şi v-a scos la câmp sărind peste micul dejun. Ce bou!

AMR 261. N-ai mai scris scrisori de patru zile. De vină e proza „A opta stea din Carul Mare”, care te-a stors. Eşti mulţumit de ea, eşti curios cum o vei vedea peste zece ani sau peste douăzeci.

„Mare bandit eşti. De nota 10. Ba nu, că de 10 nu e nimeni, dar de 10 minus tot eşti. Bravo, o să ai armată uşoară!”. Aşa te-a gratulat un coleg bucureştean care vede totul ca pe o mare învârteală, reală sau posibilă. Îi spusesei lui Mitran, care voia să-l pedepsească pe Dănuţ, rămas mult în urmă, că îl ajuţi tu să-şi termine norma, numai să-l lase în pace.
Apoi, acelaşi coleg bucureştean, văzându-te spetit: „Când nu se uită nimeni, poţi să nu mergi cocoşat, că rămâi naibii aşa!”.

– M-aş bucura dacă m-aţi lăsa să vorbesc la telefon cu ai mei.
– Cum te-ai bucura?
– Aşa, în mine.
– Arată-mi cum, să înţeleg.
– M-aş bucura în mine. Nu-mi place să mă exteriorizez.

Vă uitaţi la meci. Echipele româneşti o iau rău de tot pe coajă. „Bă, dacă se califică Steaua, io sar pe geamul de la dormitor (etajul 3), la unitate”. „Nu mori”, îl avertizează unu’. „Lasă, bă, că sare în cap”, îi explică altul, liniştit. Intraţi în dormitor. E miezul nopţii şi Paraschiv aprinde lumina strigând „Deşteptarea!”. Iar Maftei sare în picioare şi începe să se echipeze. Hohote numeroase.

27/11/2010

I sweeten myself the tea with honey

Dan mi-a făcut o surpriză, aşa că astăzi vă arăt o traducere a poeziei Îmi pun singur miere în ceai, cel mai tradus poem al meu 😉 (nu degeaba a dat titlul cărţii)
(vezi aici si aici două versiuni în limba spaniolă)

I sweeten myself the tea with honey

I sweeten myself the tea with honey
she sits quietly in the chair looking up at me
surprised to see my hand not trembling

it is so early in the morning that
the sun is slipping into her eyes
time enough to sprawl about a little longer
then it comes out of the sea

she is no longer sitting but looks at me
she has cold hands and the wall
between us was turning out translucent

UPDATE.
Săptămâna trecută doar m-am lăudat că vă arăt video de la a doua apariţie cu cravata roz. Acum am updatat, aşa că, aceia care doresc, pot vedea aici filmuleţul de la lansarea care a avut loc la Bucureşti.

26/11/2010

Decât o dilemă mai am

Privesc admirativ-contrariat femeia din fata mea. Are vârstă incertă şi o oarecare graţie în mişcări, care poate veni însă şi de la o rutină îndelungată. Pare nu că-i place ce face, dar e împăcată cu asta şi caută să vadă partea bună a lucrurilor.

Desi initial îmi spusese că mai are decât o dilemă, după ce a studiat mai atent problema, a observat că, totusi, nu mai are nicio dilemă. As fi rămas la acest joc de cuvinte (probabil ferit de prea multă originalitate), fără a-i da întelesuri pe care, desigur, nu le are, dacă cercetarea mea ulterioară n-ar fi întâmpinat replici care, scoase din context, pot alcătui frânturi de scenariu.

„Am dilema de săptămâna trecută”, mi-a răspuns un domn în etate. „Azi n-au adus dileme”, a replicat o blondă plinuţă. „M-a rugat un domn să-i păstrez dilema asta, dar v-o dau dumneavoastră, nu cred că-i mai trebe”, mi-a făcut cu ochiul o tanti cu batic.

N-am vrut să las domnul cu pricina fără dileme, dar eram şi eu în căutarea uneia, aşa că am achiziţionat-o.

Între timp am şi întoars-o pe toate fețele, aşa că, dacă se întâmplă cumva ca domnul care nu și-a mai găsit dilema să parcurgă aceste rânduri, să mă contacteze: i-o ofer, că tocmai a apărut una nouă.

P.S. De fiecare dată când cer revista Dilema veche de la chioscul de ziar sunt parte a unor dialoguri care, scoase din context, par foarte foarte filosofice.

25/11/2010

Proza arhiscurtă înconjoară blogosfera

Vorbeam despre ceva special. Am vrut să fie ceva special pentru Ion Toma Ionescu, câştigătorul ultimului concurs de proză arhiscurtă Cinci săptămâni în palon. Ceva special pentru noi toţi, prietenii şi „practicanţii” prozei arhiscurte.

Cum mi-a plăcut foarte mult ideea lansată de Adela, că suntem, cu toţii coechipieri în această întreprindere, m-am gândit că ar fi ceva special dacă am alcătui împreună PA-ul care a câştigat ultima etapă (şi care n-a mai avut şansa să ofere tema unei noi etape). De aceea v-am rugat să participaţi la acest ceva special.

Practic, am realizat împreună un lanţ de proză arhiscurtă care s-a întins peste o parte a blogosferei. A, încă un amănunt: cum Ion Toma Ionescu spunea la un moment dat că el obişnuieşte să scrie poezie şi că a apela la proză i s-a părut intersant, şi cum eu i-am răspuns că proza arhiscurtă are mai mare legătură cu poezia decât pare, mi-am permis să redau PA-ul lui sub formă de poem. Nu se poate la toate PA-urile, dar la cele scrise de poeţi se poate, aproape mereu. Nu mă întrebaţi de ce.

Altădată povestea
Într-o altă zi
ar fi vrut să facă un duş.
Mi-a cerut
în vorbe puţine
o pijama sau un tricou.
Nu era apă.
S-a dezbrăcat
fără jenă
descoperindu-şi sânii rotunzi.
Clipele deveniseră lungi
ca degetele-i încremenite
pe nasturii cămăşii
ce nu doreau să se încheie.
Şi-a pus capul pe pernă
şoptindu-mi că e
bătrână şi obosită.
S-a cufundat în somn
ca într-o apă adâncă.
Am împins-o
pe plajă
către perete.
Căldura trupului
degaja o mireasmă
de sare.
Ţipetele ciudate ale pescăruşilor
pătrundeau prin geam.

NOTĂ. Le mulţumesc tuturor celor care au avut încredere în mine şi şi-au oferit ajutorul fără a cunoaşte prea precis despre ce e vorba, pe neve. Dar, după cum vedeţi, lanţul de proză arhiscurtă nu e complet. Cu atât mai bine! Fac două provocări: cei care doresc să se alăture acestui lanţ o pot face în continuare (e destul de vizibil care sunt „titlurile” care n-au încă, îndărăt, vreo postare – unele sunt foarte ofertante; sunt permise, la acest lanţ, şi fotografii şi poezii şi romane fluviu). A doua provocare: imaginaţi lanţuri de proză arhiscurtă proprii şi daţi-le drumul să se mişte prin blogosferă!

UPDATE.
Iată subiectele care mai pot fi „luate”:
– ar fi vrut să facă un duş
– ca degetele-i încremenite
– ce nu doreau să se încheie.
– Şi-a pus capul pe pernă
– şoptindu-mi că e
– Am împins-o

23/11/2010

Cum am intrat pe geam la pavilionul Belgiei & UE

Intrarea în Pavilionul Uniunii Europene de la Expozitia Mondială Shanghai 2010, fotografiată chiar în ziua inaugurării

Era o îngrămădeală simpatică, civilizată, la intrarea în Pavilionul Belgiei & UE. Părea că aceia care nu puteau intra pe usă, pătrundeau pe geam. Ca ziaristii. Îngrămădeala era sporită de puzderia de jurnalisti adusi acolo de un eveniment: prezenta lui Jose Manuel Barroso. Nu multi stiau prea bine ce e cu el, dar era anuntat în program, împreună cu informatia că omul e ceva sculă mare prin Europa. Eram prea binedispus ca să mă enervez că trebuie sa astept să treacă valul. M-a binedispus si tipul care, îmbrăcat în stea UE, ghida oamenii, si faptul că, intrasem, la propriu, pe geam (mă rog, pe o intrare neoficială, dar foarte functională) si puteam privi detasat.

22/11/2010

Dl. Lică trăieste în zig-zag

Dl. Lică, desen de Roxana Soare

Dl. Lică, desen de Roxana Soare

Atent la detalii, dl. Lică se observa la miezul noptii, când se trece dintr-o zi în alta. Face acest experiment la fiecare aniversare si la fiecare An Nou. Cum nu i s-a întâmplat niciodată să i se pară ceva schimbat la „si un minut”, a dedus că viata nu e o linie dreapta care urca sau coboară lin, că transformările nu se fac lent. Dimpotrivă, devenirile sunt bruste, cauzate de evenimente concrete, uneori brutale. „Graficul vietii e un zig-zag”, zice. Şi poate da explicatii clare pentru fiecare rid.

NOTĂ. Am scris acest PA pentru concursul de proza arhiscurta Cinci săptămâni în palon.

21/11/2010

Fiul farmacistei

Maică-sa avea grijă ca dulăpiorul cu medicamente să conţină toate cele trebuincioase, fiindcă, vorba aia, nu se ştie niciodată. Iar el devenise vedetă printre copiii de la bloc pentru că era, mereu, pregătit. Nu-i plăcea să pună mâna pe pietricele, aşa că îşi încărca praştia cu medicamente. Nu era de colo să tragi cu piramidoane sau cu saprosane – joaca avea, astfel, o notă aparte. Cele mai faine încărcături rămâneau, însă, pastilele cu ulei de peşte; risipise kile de Omega 3 pe faţada blocului!

NOTĂ. Am scris acest PA pentru etapa PAstielele a concursului de proza arhiscurtă Cinci săptămâni în palon.

20/11/2010

În ordinea numerelor de pe palon

Punct final al concursului Cinci săptămâni în palon. Mai jos este, calculat pe baza clasamentului etapei Altă zi,

CLASAMENTUL GENERAL (final)
1. Ion Toma Ionescu 109p
2. LeeDee P. 78p
3. Adela 75p
4. Bogdan 67p
5. Dan 60p
6. Victor 52p
7. LePetitPrince 25p
8-9. Petra, Călin 24p
10. Cristian Dima 23p
11. Sictireli17p
12-15. Carmen Negoiţă, Gabi, Anca Vrînceanu, Geocer 14p
16. starsgates 11p
17. Bianca Dobrescu 10p
18. Simion Cristian 6p
19-20. Vania, dragoselu 4p
21-23. Ioan Bistriteanul, Mariana, drawforjoy 2p
24-26. Mailman, Şerban, Gabriela 1p

 

OBSERVAŢII.

Oameni buni, vă mulţumesc frumos pentru participarea la această călătorie. A fost interesant, instructiv, folositor.

Îl felicit pe Ion Toma Ionescu, câştigătorul detaşat acestui concurs. Îi felicit pe cei care i-au ţinut trena şi vă mulţumesc, încă o dată, tuturor.

Mă bucur că familia PA a mai câştigat câţiva membri foarte talentaţi şi foarte activi (Ion Toma Ionescu, Bogdan Onin, Victor Bucur), care se alătură, astfel, „veteranilor”. Mă bucură apariţia printre noi a Biancăi Dobrescu şi aştept ca Gabriela, Mailman, Şerban, drawforjoy să nu fi trecut prin lumea scrisului de proză arhiscurtă doar pasager.

P.S. Voi reveni cu ceva special-ul. Cei care au spus că mă vor ajuta să fac şmecheria vor primi un email.

20/11/2010

A doua apariţie cu cravata roz

Dacă tot am arătat imagini de la prima apariţie cu cravata roz, vă arăt şi de la a doua. Aici e afişul lansării de la Bucureşti (Uniunea Scriitorilor, 27 martie 2010) şi invitaţia făcută prietenilor mei din blogosferă, iar aici o reinvitare şi câteva constatări de parcurs. Aici e o glumă care a prins bine (în orice caz, lui Ovidiu Eftimie i-a plăcut destul de multă vreme). În fine, mai jos e filmuleţul, făcut de colegul meu Ovidiu Anton, căruia îi mulţumesc şi pe această cale.

19/11/2010

Alt clasament de etapă (poate ultimul)

Consider votarea încheiată. Mai jos e rezultatul, asa cum era el inregistrat la 13.32. Îl prelucrez un pic, să-i dau înfătisarea cuvenită, si revin.

altă zi
MANIE 0.79% (2 votes)

Stânca submarină 7.54% (19 votes)

Fara ea 1.59% (4 votes)

Repetentul 1.98% (5 votes)

Dl. Lică trăieste în zig-zag 2.38% (6 votes)

Numaratul bobocilor 1.19% (3 votes)

Hashishinul 3.97% (10 votes)

Instalatorul 3.17% (8 votes)

Crăciunul 9.52% (24 votes)

Într-o altă dimensiune (din D’ale lui Victor) 10.32% (26 votes)

Gardianul 1.98% (5 votes)

GREU DE UCIS (5) 0.79% (2 votes)

PASTIȘĂ 11.9% (30 votes)

SCRIITORUL ȘI MAREA 5.95% (15 votes)

ARHEOLOGUL 0.79% (2 votes)

LORDUL 0.4% (1 votes)

O NOAPTE DE DRAGOSTE 0.79% (2 votes)

Alta zi 1.19% (3 votes)

Promisiune 1.19% (3 votes)

Altădată povestea 19.05% (48 votes)

Doar el 1.19% (3 votes)

Pentru o altă zi 3.17% (8 votes)

FLOAREA SI MICUL PRINT 1.19% (3 votes)

VEHEMENȚĂ 0.4% (1 votes)

ÎNTR-O ALTĂ ZI 5.95% (15 votes)

Melpomene 1.59% (4 votes)

Total Votes: 252

UPDATE.
 
Clasamentul etapei Altă zi
1. Altădată povestea 48v
2. PASTIȘĂ 30v
3. Într-o altă dimensiune (din D’ale lui Victor) 26v
4. Crăciunul 24v
5. Stânca submarină 19v
6-7. SCRIITORUL ȘI MAREA 15v
ÎNTR-O ALTĂ ZI 15v
 

Au mai primit voturi
Hashishinul 10v
Pentru o altă zi 8v
Instalatorul 8v
Dl. Lică trăieste în zig-zag 6v
Gardianul 5v
Repetentul 5v
MANIE 2v
Fara ea 4v
Melpomene 4v
Numaratul bobocilor 3v
Alta zi 3v
Promisiune 3v
Doar el 3v
FLOAREA SI MICUL PRINT 3v
GREU DE UCIS (5) 2v
ARHEOLOGUL 2v
O NOAPTE DE DRAGOSTE 2v
LORDUL 1v
VEHEMENȚĂ 1v

 
Total voturi: 252

 
După deadline
INOCENȚĂ 1
INOCENȚĂ 2
FATA CU APARATUL DE FOTOGRAFIAT
Ziua de salariu

18/11/2010

Ceva special

Secventă din filmul Shining (1980), cu Jack Nicholson. Am luat imaginea de aici

Oameni buni, intentionez să marchez finalul concursului de proza arhiscurta Cinci săptămâni în palon într-un mod special. Lucru pentru care am nevoie de ajutorul vostru. Îi rog pe toti aceia care vor să mă ajute (e vorba de ceva deloc complicat, cu efort minim) să bată în usă = un comentariu aici. Multumesc! 😉

 

UPDATE. Vor da o mână de ajutor:
1. Victor
2. Bogdan
3. Carmen Negoită
4. LeeDee P.
5. Ion Toma Ionescu
6. Dan
7. starsgates
8. injineru
9. LePetitPrince
10. Adela
11. Cristian Dima
12. Laura Driha
13. Călin
14. Călin H

18/11/2010

Votare azi si în altă zi (adică mâine)

Aici sunt cele 26 de PA-uri eligibile (plus cele două neeligibile) ale etapei „Altă zi” (ultima) din cadrul concusului de proza arhiscurtă Cinci săptămâni în palon.

Iar mai jos vor fi voturile dumneavoastră.

(Fiecare are dreptul la 6 voturi dintr-un foc. Deadline, mâine la 13.30.)

18/11/2010

Mergeti si vedeti desene!

Am decupat o fotografie a Roxanei Soare făcută de Vlad Stănescu, de la Evz

Vă reamintesc (în special bucurestenilor): la Teatrul Act, pe Calea Victoriei 126, expune desene prietena noastră Roxana Soare. Recomand!

P.S. EVZ a scris deja un articol foarte fain despre ea 😉

16/11/2010

Luna printre crengile din Parcul Cismigiu

Vizita mea prin Parcul Cismigiu n-a însemnat doar mica dezamăgire de la Coltul Sahistilor. Până la urmă, ne-a prins înserarea (si copiii tot nu se dădeau dusi acasă), deci a fost fain.

La un moment dat, am mai făcut o fotografie cu telefonul (uneori, as arunca telefonul ăsta care nu poate face fotografii prea grozave, doar-doar mă oblig, în felul ăsta, să cumpăr un aparat de fotografiat ca lumea! n-o fac, fireste, asa că mă aflu în situatia de a mai fotografia un cadru, apoi altul).

Priviti, asadar, luna printre crengi!

Luna printre crengi în Parcul Cismigiu din Bucuresti, la iesirea dinspre magazinul Adam, fotografiată cu telefonul duminică, 14 noiembrie 2010. FOTO: Călin Hera

16/11/2010

PAltă zi (proză arhiscurtă)

Tema ultimei etape a concursului de proză arhiscurtă Cinci săptămâni în palon este

Altă zi

Deadline: miercuri, 17 noiembrie, 23.59. Baftă!

MANIE (LeeDee P)
Dl. Lică are mania de a purta în fiecare altă zi din săptămână, o cravată nouă: luni, când își duce băiatul la școală, cravata cu Donald Duck și Mickey Mouse; marți, când își duce fata la grădiniță, cravata cu floricele roșii; miercuri, seară de teatru cu nevasta, cravata cu dungi bleumarin; joi, lansare de carte, cravata roz; vineri, discurs la Parlament, cravata Pierre Cardin; sâmbătă, ieșire cu băieții la o bere, cravata portocalie, Bergenbier. Mai greu e duminica, când stă acasă, în trening…

Stânca submarină (Dan)
Am văzut-o mult mai târziu, undeva în Oceanul Indian, într-o dimineaţă care debuta ca în oricare altă zi. Era ora aceea, nici noapte şi nici zi pe de-a-ntregul, când rămâi fără grai în faţa amestecului subtil de soare, ceaţă şi mare, iar aerul se distilează din lumină şi culoare ca într-o acuarelă de Turner. Fumul alb părea că se ridică din spatele perdelei de vegetaţie, iar melodia monotonă nu avea nimic omenesc. Legenda spune că insula e locuită de spiritele tuturor navelor dispărute vreodată.

Fara ea (LePetitPrince)
S-au despartit fara sa-si ia la revedere. Cand a plecat, i-a lasat un bilet, ca sa nu-l mai trezeasca. Ii scria ca se intoarce peste doua zile. Parca o vedea cum l-a pus in graba sub telefon, pe hol, in timp ce se imbraca, parca auzea ţocaitul grabit al tocurilor ce se indreptau spre usa de la iesire. Si-o imagina chiar si pe strada: isi incheia nasturii ramasi descheiati la sacou. Deci maine va fi alta zi fara ea. De parca ar fi contat ca lipseste o zi-doua. Lui oricum i se va parea o vesnicie.

Repetentul (Victor)
– Eşti pregătit? îl întrebă preşedintele comisiei.
Nu, nu era. Se gândi la creaţiile Lui. La oamenii care reuşeau să-L surprindă chiar şi după milenii. Îi iubea. Chiar şi acum când mulţi Îl uitaseră. Cum îi iubise şi atunci când aproape că-I dăduseră experimentul peste cap şi rămăsese repetent din cauza asta. Experimentul Iisus. Dovedise însă că avea dreptate. Se gândi la tema lucrării: Toţi profeţii sfârşesc violent.
Pentru miliardele de subrutine din micul său calculator era doar o altă zi. Pentru El era ziua în care absolvea Şcoala de Zei.

Dl. Lică trăieste în zig-zag (Călin)
Atent la detalii, dl. Lică se observa la miezul noptii, când se trece dintr-o zi în alta. Face acest experiment la fiecare aniversare si la fiecare An Nou. Cum nu i s-a întâmplat niciodată să i se pară ceva schimbat la „si un minut”, a dedus că viata nu e o linie dreapta care urca sau coboară lin, că transformările nu se fac lent. Dimpotrivă, devenirile sunt bruste, cauzate de evenimente concrete, uneori brutale. „Graficul vietii e un zig-zag”, zice. Poate da explicatii clare pentru fiecare rid.

Numaratul bobocilor (Petra)
Ochii mari, negri, goi. Privea un punct fix, de pe o banca rosie de sub un tei aramiu. Isi vedea toate zilele, curgand de-a valma, pornind de la cea de mai demult amintire pana in prezent. The road ahead is lined with broken dreams… Stia ca nu si-a indeplinit prea multe din visele avute, ca zilele intra in sac, iar sacul pe care il are in spate e cam gol. Credea ca va plange acum, dar se simtea mai puternica si mai increzatoare. Si-a spus ca va veni o alta zi cu multe vise si a zambit nostalgic.

Hashishinul (Bogdan)
Se trezi speriat de tacerea mortii asternuta peste padurea deasa. Dadu sa se ridice, pregatit sa lupte. Apuca sa faca doar un pas, nimerind in bratele Printului. De uimire, nici un strigat nu-i iesi din gura cand fu strapuns de otelul rece, astfel ca padurea ramase tacuta si parca, inca putin adormita. Insa ochii soldatului hashishin apucara sa vorbeasca si Printul stiu c-avusese mare noroc sa fie pus in garda, la timp, de scrisoarea mamei lui. Cerul diminetii se lumina de zorii unei alte zile.

Instalatorul (Bogdan)
“L-ai conectat?”
“Da. Esti sigur ca nu trebuia sa-l formatam inainte?”
“Stai linistit, l-am mai instalat o data, la birou.”
“Uite. A pornit.”
Cei doi se aseaza in fata cate unei beri, avizi sa intampine asteptarea cu mustati de spuma cat mai bine conturate. La primul bip sar amandoi ca arsi, gata sa intervina in sprijinul cutiei ganditoare. Instalatorul se linisteste primul.
“Nu-i nimic. Are nevoie de discul doi.”
Se ia curentul. Bezna.
“Mai esti acolo? Lasa ca mai incercam si maine. Alta zi, alt noroc. Hai noroc.”
“Mama ma-sii de treaba!”

Crăciunul (Adela)
Stătea în şezlongul vechi, privind luminiţele colorate din faţa ei. Pisica i se strecurase în braţe şi torcea leneşă. Se gândi la copiii ei plecaţi prin alte părţi, la soţul ce nu mai era nici el şi ochii i se umplură de lacrimi. Nu-şi mai găsea rostul pe pământ şi nu înţelegea de ce Dumnezeu nu-i ascultă rugile. Singurătatea începuse să o macine tot mai mult, ca o boală grea. Bătrâna se ridică, stinse beculeţele şi se băgă în patul de lângă geam. Trecuse şi Crăciunul acesta. Ca oricare altă zi.

Într-o altă dimensiune (din D’ale lui Victor) (Adela)
– Mami, uite, luna este doar pe jumătate!
– Da, puiule, îi răspund eu.
– Dar, unde este cealaltă jumătate?
– S-a ascuns, îi răspund eu, gândindu-mă cum să-i explic fazele lunii.
– Nu, mami, cealaltă jumătate este într-o altă dimensiune. Aşa se întâmplă, continuă el, într-o zi este într-o dimensiune, în altă zi, într-o alta. Nu-i aşa?
– Ai dreptate, dragul mamei.
– Noi când o să mergem în dimensiunea aceea? Când se vor întâlni cele două jumătăţi ale lunii?
Nu am ştiut ce să-i răspund, dar i-am promis că mă voi gândi la asta.

Gardianul (Victor)
Alienul părea la fel de liniştit ca în oricare altă zi, dar gardianul nu-i cunoştea foarte bine manifestările psihosomatice. Prefera să stea la distanţă de uşa celulei. Descoperiseră lumea lor într-o galaxie îndepărtată şi dintr-un motiv futil s-a ajuns la un conflict de proporţii. Acum trebuia să-i dea o veste ce, sigur, nu-i va plăcea. Îşi fixă privirea pe ceea ce părea a fi faţa extrem de hidoasă a alienului si spuse:
– Umanule, lumea ta a fost exterminată. Eşti ultimul din specia ta. Vei fi transferat la Muzeul de Biologie Galactică…

GREU DE UCIS (5) (LeeDee P)
În ultimul timp, dl. Lică a trecut prin tot felul de experiențe interesante, una mai inedită decât cealaltă și printr-o varietate de sentimente mai mult sau mai puțin contradictorii. Multă lume îl cunoaște și-l apreciază. Ce mai, a devenit o adevărată vedetă! Un star! Și pe bună dreptate… Dar nici personajele malefice nu au întâziat să apară, așa cum e cazul unui anumit domn, care i-a pus gând rău și ar vrea să îi facă de petrecanie. Doar că dl. Lică este greu de ucis. Astăzi. Poate, în altă zi…

PASTIȘĂ (LeeDee P)

altă zi e-o nouă șansă
și nu-i greu să ieși din transă

mai greu e să te dumirești
încotro vrei s-o pornești
până-n colț te-ai răzgândit
nu ai timp de hoinărit

viața mâna ți-o întinde
dor de ducă te cuprinde
plin ești tot de nerăbdare
să străbați pământ și mare

arzi să știi și să creezi
să cunoști să vizitezi
să descoperi ce-i cu tine
să afli ce-i rău ce-i bine

vrei să dărui să primești
adevărul să-l deslușești
iubirea o simți pe-aproape
tulburător freamăt de ape

e-altă zi și nici-o șansă
mai bine ai sta în transă

SCRIITORUL ȘI MAREA (LeeDee P)
Scriitorul și-a construit căsuța pe țărm și a simțit că-l invadează inspirația, la fel cum îl invada briza cu gust de nisip, pe înserat. În zori de zi, vâslea mica-i barcă până în larg, închidea ochii și se lăsa purtat de unduirea voluptoasă a valurilor mării. O auzea șoptindu-i poveștile marinarilor, care rătăciseră drumul și se odihneau în brațele-i primitoare. De la o zi la alta, ea îi deveni muză, dar manuscrisul era tot neterminat, în seara în care și el se lăsă furat de îmbrățișarea umedă…

ARHEOLOGUL (LeeDee P)
Îl puteai vedea stând ghemuit la marginea sitului arheologic și strângând emoționat, artefactele, pe care le fotografia, le numerota și le cataloga cu multă atenție. Era o adevărată delectare să le privească și să-și imagineze o lume de mult apusă, renăscând sub mâinile lui iscoditoare, de arheolog. Seara îl prindea întotdeauna cântând la chitară, mulțumit de reușitele-i profesionale și visând în taină, la o altă zi, în care își va putea împărtăși toate bucuriile vieții, cu sufletul lui pereche…

LORDUL (LeeDee P)
Toți vagabonzii din grup îi spuneau Lordul și se înghesuiau în jurul lui, când apărea pe la amiază, cu foamea-n gât și cu fața buhăită de frig și nesomn. Îl porecliseră așa, pentru că purta o redingotă veche și se putea descurca și cu ochii închiși prin catacombele Londrei și prin canalele care ajungeau până la palat sau până sub turn. Dar niciunul nu avea habar că el se născuse într-o zi, chiar în casa unui lord și rămăsese pe drumuri într-o alta, când tatăl său pierduse toată averea, la cărți.

O NOAPTE DE DRAGOSTE (LeeDee P)
– Iubito, iar ai întârziat! Doar știi câtă treabă-avem când vine noaptea stelară…
– Iartă-mă, dragule, nu m-am putut abține să holografiez Opressolya, din navetă! Mă fascinează de fiecare dată, oceanul ei liliachiu și lunile albastre. Cred c-am și uitat cum era pe planeta de unde-am plecat… Ce fac cyborgii?
– I-am trimis să strângă echipamentul și să-l conecteze la meniul de hibernare. Întunericul se lasă îndată…
– Și ne-așteaptă o noapte împreună!
– … o noapte de câțiva ani-lumină, apoi, o altă zi…

Alta zi (LePetitPrince)
Soarele inroseste orizontul si dispare in pripa
Astazi se duce dupa Ieri sa stea impreuna la o pipa
Maine se aseaza pe locul unde Ieri si Azi au prins a sapa
I-a venit si lui randul sa scrie.
Si scrie:
Alt PA

Promisiune (starsgates)
În altă zi n-o voi mai supăra pe mama, nici pe bunica. Nu voi mai tropăi pe scări să trezesc vecinii. Nu voi mai trage pisica de coadă şi nici pe colega mea de bancă de codiţe. Nu voi mai batre mingea sub fereastra lui nena Gigel şi nici nu voi trage cu boabe de struguri în hainele proaspăt spălate ale lu’ tanti Gina.
Nu-i voi face ,,curat” în calculatorul fratelui meu, aruncând totul în coşul de gunoi şi nu voi pune piper în tutunul bunicului.
Sigur că da, voi face astea în altă zi, dar nu azi!

Altădată povestea (Ion Toma Ionescu)
Într-o altă zi, ar fi vrut să facă un duş. Mi-a cerut în vorbe puţine o pijama sau un tricou. Nu era apă. S-a dezbrăcat fără jenă descoperindu-şi sânii rotunzi. Clipele deveniseră lungi ca degetele-i încremenite pe nasturii cămăşii ce nu doreau să se încheie. Şi-a pus capul pe pernă şoptitindu-mi că e bătrână şi obosită. S-a cufundat în somn ca într-o apă adâncă. Am împins-o pe plajă către perete. Căldura trupului degaja o mireasmă de sare. Ţipetele ciudate ale pescăruşilor pătrundeau prin geam.

Doar el (Carmen Negoită)
Dar de ce o purtase gândul la el chiar atunci? Tot timpul păţea asta. Erau situaţii care nu aveau nicio legătură cu el, dar se gândea la el şi devenea parte din scenariu. Dintr-o dată se gândea ce ar crede el, ce ar simţi, ce ar spune sau ar face dacă ar fi cu ea? Asta înseamnă să-ţi dăruieşti inima cuiva. Până la urmă îţi acaparează şi mintea. N-avea nevoie de o altă zi ca să afle că era atrasă de felul în care o făcea să se simtă, de tăcerile şi de vorbele lui. Erau doi oameni solitari purtându-şi unul altuia dorinţele. Se îndrăgostise.

Pentru o altă zi (Gabi)
Te vei întoarce într-o zi dinspre lumină şi vei porni spre mare uşor, întocmai ca Pământul. Umblând de parcă n-ai exista, de parcă n-ai avea nici gânduri nici respiraţie nici priviri, cu vântul în piept vei îmbrăca lumea în spaţiu fără să mai întinzi ca odinioară pe palmă valul sfâşiat de furtună şi azvârlit spre ceruri ca să-l fi coborât milostiv înapoi. Îţi vei măsura singurătatea cu depărtare ca un pescăruş care-şi ia bobul din cerul şi dantela algelor marii în acelaşi timp. Pentru o altă zi.

FLOAREA SI MICUL PRINT (LeeDee P)
Așteptând întoarcerea Micului ei Prinț, floarea privea visătoare cum un răsărit urmează unui apus și o zi, alteia. O ascunsese pe cea mai mică și mai îndepărtată planetă din Univers, pentru ca oamenii mari, care au tot felul de griji și preocupări ciudate, să n-o găsească și să vrea să-i fure taina frumuseții și a nemuririi… Știa că el va veni să-i aducă apă proaspătă și s-o îngrijească, iar mai târziu, se va așeza fericit, lângă ea și-i va citi una dintre frumoasele lui povești de 500 de semne…

VEHEMENȚĂ (LeeDee P)
Vreau să vă declar tare și răspicat, că-mi veți lipsi! În timpul celor cinci săptămâni în PAlon, m-am obișnuit să vă întâlnesc și să vă salut în fiecare dimineață… Totul a început cu un whisky bun, pe care ni l-a oferit binefăcătorul nostru, o gazdă perfectă, apoi aventura a luat-o la vale, dar am ajuns pe acoperișul unei lumi de vis, unde unii și-au fumat țigara, iar alții, cuprinși de-o frică existențială, și-au luat pastilele… Și uite așa, a sosit o altă zi, în care va trebui să ne despărțim…

ÎNTR-O ALTĂ ZI (LeeDee P)
Îl vedeam mereu, privind pe geamul de la balcon și tresărind din motive doar de el știute. Era un băiețel slăbuț, cu ochii mari, negri și ciuful vâlvoi, care îl aștepta pe tatăl său, să-și țină promisiunea făcută cu mult timp în urmă. Acum câțiva ani, nici nu mai putea să le țină socoteala, tatăl lui și-a făcut bagajele și a plecat la o altă mămică. El s-a întristat, a plâns și și-a cerut iertare pentru poznele făcute, dar tata i-a promis că, dacă o să fie cuminte, se va întoarce într-o altă zi.

Melpomene (Victor)
În penumbra sălii nu se mai auzea decât bâzâitul molcom al aparatului de proiecţie. Firişoare de praf dănţuiau prin lumina albă ce cădea pieziş pe ecran. Pelicula se terminase de mult dar ea nu se mişcase încă de pe locul său din mijlocul sălii. Avea un aer trist. Într-un târziu, se ridică, graţioasă, în unduirile robei diafane, îşi apucă masca şi, ridicând ochii spre un Olimp imaginar, rosti:
– Oh, Tată, asta au făcut oamenii din teatru?… Nu vreau să le mai fiu muză. Nici măcar încă o altă zi!…

după deadline

INOCENȚĂ 1 (LeeDee P)
Mirunei, fetița de patru ani, drăgălașă, neastâmpărată și plină de imaginație, îi place foarte mult să se joace și, din cauza asta, pierde vremea când mănâncâ. Într-o zi, ca s-o disciplineze, mama nu i-a mai dat desert, iar într-o alta, i-a spus pe un ton ferm, ieșind din cameră:
– Miruna, te rog, dă ceaiul ăla, peste cap, odată, dacă vrei desert!
Când s-a întors, fetița era udă din cap până-n picioare.
– Ce-ai pățit, Miruna?
– Păi, nu mi-ai spus tu, mami, să dau ceaiul peste cap? Și te-am ascultat…

INOCENȚĂ 2 (LeeDee P)
Miruna, fetița de patru ani, drăgălașă, neastâmpărată și plină de imaginație, aude tot ce se vorbește în jurul ei și ține minte, pentru ca, mai târziu, într-o altă zi, să se facă male și deteaptă. Odată, o întreabă plină de nedumerire, pe mama ei:
– Mami, de ce oamenii muți iau droguri? Îi ajută să se facă bine și să vorbească?
– Nu înțeleg ce spui, iubito! răspunde mama, la fel de nedumerită. De unde-ai auzit asta?
– Vorbeau doi nene azi, în metrou. Spuneau că Mutu a început iarăși, să ia droguri…

FATA CU APARATUL DE FOTOGRAFIAT(LeeDee P)
O poți vedea plimbându-se ore în șir, în jurul unei flori, pentru a-i surprinde tresărirea delicată sau cea mai frumoasă culoare; admirând clădirile istorice din centrul orașului și bisericile, încercând să imortalizeze cu grație, tăietura perfectă a pietrei și amprenta unică a arhitecturii; sau scrutând zările și depărtările, cu ochii mari, visători, în așteptarea celui care va veni acum sau într-o altă zi, să îi surprindă propria-i frumusețe și delicatețe. Este fata cu aparatul de fotografiat.

Ziua de salariu (LePetitPrince)
Fetita intarzia zilnic in fata vitrinei unde era o papusa mare. Acasa o astepta o papusa mica si un ursulet.
– Ursulica, am vazut asa o papusa frumoasa! Cand o sa fiu mare o cumpar.
– Nu trebuie sa astepti atat, i-a spus mama. O cumpar eu, in ziua de salariu.
De atunci fetita a tot asteptat ziua de salariu. Nu era o zi ca oricare de vreme ce nu mai venea odata…
Intr-o zi, fetita n-a mai zarit papusa in vitrina si tare s-a mai necajit. Acasa, insa, supararea i s-a spulberat. Venise ziua de salariu.

fix 500
MANIE (LeeDee P)
Stânca submarina (Dan)
Dl. Lică trăieste în zig-zag (Căliln)
Număratul bobocilor (Petra)
Hashishinul (Bogdan)
Crăciunul (Adela)
GREU DE UCIS (5) (LeeDee P)
SCRIITORUL ȘI MAREA (LeeDee P)
ARHEOLOGUL (LeeDee P)
LORDUL (LeeDee P)
FLOAREA SI MICUL PRINT (LeeDee P)
VEHEMENȚĂ (LeeDee P)
ÎNTR-O ALTĂ ZI (LeeDee P)
FATA CU APARATUL DE FOTOGRAFIAT (LeeDee P)
INOCENTA 1 (LeeDee P)
INOCENTA 2 (LeeDee P)
Fără ea (LePetitPrince)
Promisiune (starsgates)
Altădată povestea (Ion Toma Ionescu)
Pentru o altă zi (Gabi)
Melpomene (Victor)

%d blogeri au apreciat asta: