Archive for octombrie 15th, 2010

15/10/2010

Phishing la drumul mare

E greu de crezut, dar încă se încearcă scheme d-astea. Iar dacă se încearcă, înseamnă că sunt oameni care, cum se zice, pun botu’.
Despre ce e vorba?

Probabil că multi ati primit deja mesajul de mai jos, din care citez: „Dupa ultimele calcule ale activitatii dumneavoastra anuale am stabilit ca va sunt eligibile pentru primirea unei rambursari a impozitului in conformitate cu sectiunea 501 (c). Valoarea impozitului returnat este de 473,27 RON. Va rugam sa ne trimiteti cererea de rambursare a impozitului si sa asteptati 6-9 zile pentru verificarea datelor introduse.”
Semnează un anume Cristian Marin, sef serviciu de comunicare si relatii publice, din cadrul Ministerului finantelor.

Sună bine? Sună, cum nu?

Dar asta cum sună?
Pentru a accesa formularul de plata va rugam sa va completati datele aici”, si e dată o adresă web . Pagina care se deschide seamănă cu cea a Ministerului finantelor publice (adresa corectă e mfinante.gov.ro, adresa copiata e mfinante.ro). În fine, cei care au apucat să intre acolo înainte ca siteul să fie raportat pentru phishing erau îndrumati să indice un cont în care să le fie virati banii, numărul cardului si codul de securitate al cardului :))

Grădina e mare. E mare grădina.

Reclame
Etichete: , ,
15/10/2010

Servesc patria în fiecare duminică

I pak dau vouă de stire că, asa cum sâmbăta e zi de poezie pe acest blog, duminica va fi zi de „Servesc patria”. Cel putin asta îmi propun.

Pentru cei care nu stiu despre ce este vorba, iată secretul, în două-trei cuvinte: am efectuat stagiul militar (cum se spunea) timp de 9 luni, în perioada 1986-1987, la Bacău (U.M. 01184), cu o repriză consistentă (aproape o lună si jumătate) la munci agricole în Insula Mare a Brăilei. A fost o experientă terifiantă, de-a lungul căreia am aflat că oamenii nu sunt neapărat buni. A fost puscăria mea.

Asa cum se vorbeste despre rezistenta prin cultură (subiect la modă mai ales după vizita Hertei Muller în România), pot spune că eu am rezistat, de-a lungul celor nouă luni, prin scris. Am scris scrisori zilnic. Pe cele trimise acasă, ai mei le-au păstrat. M-am trezit, astfel, în fata unor documente care, sper, mă vor ajuta să redau mare parte din cele ce le-am trăit atunci.

Episoadele publicate până acum, pe care le găsiti aici, precum si cele care vor urma (nădăjduiesc), sunt transcrieri ale principalelor momente evocate în scrisorile respective. După ce voi termina „transcrierea”, voi încerca să rescriu, să pun cap la cap toată marfa, să creionez personaje. Dacă mă va ajuta Dumnezeu, voi duce până la capăt toată această întreprindere sub ochii vostri.

Am zis să vă zic.

%d blogeri au apreciat asta: