Archive for octombrie 6th, 2010

06/10/2010

Grupul de bloguri foto

Am în blogroll multi artisti ai fotografiei. Probabil că postarea perfectă asta e: o fotografie. Nici nu mai e nevoie de cuvinte.

Alex o face si de aceea blogul lui e atât de apreciat: pentru că e un artist adevărat.

Un pusti fotografiat de Alex Mazilu

Carmen continuă să ne bucure cu fotografii din Sibiu.
Turnul Bisericii Evanghelice din Sibiu, fotografiat de Carmen Negoită

Remus Suciu este, probabil, maestrul peisajelor. Ultimele fotografii de pe blogul lui sunt însă de la un eveniment despre care v-am vorbit deja.
Fotografie făcută la festivalul Dac fest de la Orăstie de Remus Suciu

Ufi si Isa au un studio de fotografii pentru/cu copii. Când ziua mi se pare prea cenusie, mă uit la fotografiile de aici. Amăreala trece.
Fotografie de la categoria „mornings” realizată la Heart Mates Studio

Eugen Andronic ne arată un buchet de flori. Găsiti-l!
Buchet de flori pe un blog interesant. Foto: Eugen Andronic

Alexandra are, si ea, fotografii minunate (foarte multe cu si despre copii). Am ales una specială.
Iepure si ea. Foto Alexandra Sandu

Si Laura Driha face fotografii faine. Pentru ultima a avut de stat.
Si mlecul, tusti! Foto: Laura Driha>

UPDATE.
Na, că-l uitasem tocmai pe Sorin Stanciu.

06/10/2010

Prima lecţie de schi

În vârful dâmbului aflat lângă tereasa cabanei, băieţelul pare foarte mândru că, în sfârşit, e mare: are bocancii bine cremuiti, daţi cu slănină şi lustruiţi, cu şireturile legate zdravăn. Fara, salvamontistul, i-a prins schiurile, unele roşii, din lemn, fără canturi, uşoare. Tata stă deoparte, la fel de emoţionat.

Fara mai explică o dată care e poziţia corectă: cât de îndoiţi să fie genunchii, cum să ţină beţele în mâini, uşor înclinate, cu pumnii strânşi în faţă, cât de apropiate să fie vârfurile schiurilor. Controlează că totul e aşa cum trebuie, apoi zice: „Gata!”.

Băieţelul împinge uşor beţele în zăpadă şi începe să alunece. Un metru, doi, trei. Uimit de minunea care i se întâmplă şi înspăimântat, deopotrivă, uită tot ce a învăţat la teorie şi cade. Încearcă să se ridice, sprijinit în pumni, dar schiurile blocate sub el îl împiedică. Nu-şi poate mişca picioarele, decât foarte puţin.

Când, în sfârşit, reuşeşte să clintească piciorul drept, schiurile o iau la vale, unul într-o parte, unul în alta. Cade din nou, pe spate, chinuit. Din zăpadă, priveşte rugător spre taică-său, care s-a oprit undeva între dâmb şi terasă. „Lăsaţi-l să se descurce singur, aşa cum l-am învăţat!”, îndeamnă Fara, apoi soarbe din cana cu vin fiert. Tatăl rămâne cu picioarele înfipte în zăpadă. Ştie.

Copilul începe să lăcrimeze, tot privind spre tată. L-ar striga să-i spună că nu-i place la schi, că a făcut această excursie doar ca să nu-l supere pe el, că ar fi vrut, de o mie de ori, să fie acasă, să- şi imagineze lupte cu indienii, să citească „Poveşti nemuritoare” şi să mănânce cremă de zahăr ars. Iar dacă l-ar striga, ştie că tata ar veni. 

Au trecut deja aproape zece minute de când băieţelul e prăvălit în zăpada, undeva, spre mijlocul dâmbului. Are zăpadă în mâneci, i-au curs mucii (imediat după lacrimi), dar a reuşit să-şi aducă schiurile unul lângă altul, perpendicular pe linia pantei. Îşi amintise.

Când a reuşit să se ridice, a uitat de frig. Următoarea căzătură, cea de la baza dâmbului, a fost din cauză că-i tremurau picioarele. S-a ridicat destul de repede (şi de corect). Abia atunci a venit tatăl lui (peste care ninsese) la el. L-a luat în braţe, i-a şters nasul, i-a scuturat mânecile.

Copilul nu şi-a dat seama atunci, dar, după foarte mulţi ani, când îşi aminteşte la detaliu întâmplarea, o are în faţa ochilor, ca pe un film vechi, ştie că tatăl lui avea lacrimi în ochi.

06/10/2010

Fata în braţe la tata

Familia de sub curcubeu (detaliu) - desen de Carina (6 ani)Familia îi are în centru pe fetită, stând în bratele tatălui ei, în acest desen făcut la grădinită de Carina (6 ani)

Acesta este un detaliu dintr-un desen un pic mai amplu, Familia de sub curcubeu, făcut la grădinită de Carina (aproape 6 ani). Da, am pus mâna pe desen si l-am scanat, ca să-l aduc aici. Mă emotionează.

06/10/2010

Cu ce se potriveste pasta de macese

Azi dimineată nu m-am putut opri, pur si simplu, si am ras sapte felii de pâine cu unt si cu pastă de măcese. Erau, unele, de pâine cu porumb si seminte de susan, altele de pâine de secară. Incredibil de bine a mers cu o cană de lapte cald cu cicoare. Incredibil! Asa ceva îti face ziua bună, măcar până la prânz.

Etichete: ,
%d blogeri au apreciat asta: