Archive for august 17th, 2010

17/08/2010

Cerul înainte de furtună

Click pe foto pentru imagine mărită. Eu as face un poster 😉

Parcă totul se miscă în această fotografie, desi totul părea nemiscat în momentul de gratie pe care l-am suprins. La scurt timp după aceea, am simtit adierea de vânt, apoi vuietul vântului, apoi cerul s-a acoperit cu totul si a început să bubuie. A plouat frumos, cu spume.

NOTĂ. V-am prevenit: sunt fascinat de cer!

17/08/2010

Lubenită de Gottlob

Fotografie făcută de Adi Pîclisan la festivalul lubenitei Gottlob de anul acesta.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!

Stiu că e banal să ai poftă de o felie de lubenită, acum, când lubenite sunt pe toate gardurile. Dar fotografiile lui Adi Pîclisan mi-au făcut poftă, na!

E un articol despre lubenita de Gottlob, care creste în cel mai bun sol arabil din Europa, cică. O lubenită pe care localnicii o vând cu 30 de bani kilu’ angrosistilor unguri, care vând mai departe, în Germania, cu 30 de eurocenti kilu’. Că, deh!

Poate le va plăcea si lor: Andi Bob, Cristian Lisandru, Gabi, LePetitPrince (pe unde umbli, stimabilo?), A. Dama, Caius, Cristian Dima, Geanina Lisandru, -X-, g1b2i3, Nea Costache, Noaptea iguanei, Dan, Carmen Negoită, Alex Mazilu, Simion Cristian, Silavaracald.

17/08/2010

Ne întâlnim cu extraterestrii la mijloc

Probabil că din cauza prea multelor belele de zi cu zi (de exemplu, explozia de la Maternitatea Giulesti), un articol savuros din EVZ „n-a avut priză”.
Ideea articolului (despre cum văd copiii viitorul – vă amintiti acel obsedant „noi, în anul 2000”?) mi-a venit la Shanghai, atunci când am văzut o expozitie de picturi făcute de copii.

Pictură de Zhou Tiantian (8 ani), fotografiată la ultimul etaj (14, cred) al Pavilionului Chinei din Expozitia mondială Shanghai 2010
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită (eu zic că merită!)

Revenind la articolul din Evz, iată câteva citate grozave:

# „Sper ca peste 20 de ani să dispară siropul alb, antibiotic, pentru copii. Odată am vomitat de la el. Sper să dispară pentru binele copiilor, pentru că are un gust scârbos, şi în locul lui să se inventeze unul cu gust de piersici” (Maxim, 7 ani)

# „Viitorul vine peste o sută de ani, când o să moară toţi oamenii din lume şi o să ne naştem din nou. Atunci o luăm de la capăt. Tot noi ne naştem şi facem aceleaşi lucruri. O să fie un alt preşedinte, că Băsescu o să moară şi nu ştiu sigur dacă se va mai naşte” (Alexandra, 6 ani)

# „O să ne întâlnim cu extratereştri. La mijloc. Şi noi o să-i găsim pe ei, şi ei pe noi” (Sara, 10 ani)

# „Cei care vor face rele vor primi o injecţie cu bunătate” (Sara, 10 ani)

# „În curţi vor exista semne care interzic accesul hoţilor. Va fi un mare X, deşi nu cred că hoţii respectă semnele” (Alexandra, 6 ani)

17/08/2010

Strumfita în rochie de mireasă

Nu stiu de ce o postare de pe un blog poate să înduioseze. Trei-patru vorbe scrise de cineva cu care nu te-ai întâlnit niciodată si, probabil, nici n-o să te întâlnesti, pot să-ti facă ziua (sau măcar minutul) altfel. Cert e că, pe mine vestea că autoarea Dianei se mărită m-a înduiosat. Îi urez casă de piatră si să fie fericită si o povătuiesc să se bucure de clipă si să nu-si piardă vremea cu detalii organizatorice.

UPDATE. Laura Driha mă trage de urechi, si merit asta, că n-am zis nimic atunci când a anuntat ea că se va mărita. Pur si simplu, mi-a scăpat. Mea culpa! Citind azi anuntul, mi-au dat lacrimile. Nu-s nici pe departe un tip plângăcios, dar m-a emotionat cum a descris momentul:

Cerere în căsătorie
Pe plajă, în mijlocul zilei. Fără masă pompoasă. Şi fără să mă înec cu inelul din prăjitură. Aveam noi o cărţulie, i-o dădusem eu cadou de ziua lui. Citeam din ea de zilele noastre Şi mi-a zis că vrea să citim. Şi imi zice: „Dar pentru poezia asta trebuie să mă aşez.” Şi se pune în genunchi. În ambii genunchi. În faţa mea… Am crezut că mor. Mi s-au înmuiat picioarele… Nu mă puteam gândi decât la faptul că azi am venit în balerini în loc de tocuri şi cum naiba mi-o sta părul la vântişorul de pe plajă. Şi am zis DA.

Asa-i că e un PA extraordinar?

17/08/2010

Cer cu nori si cu cabluri

În concediul meu de 3.500 de kilometri prin România, de la care a trecut deja o vesnicie, m-am descoperit fascinat de cer. Am fotografiat cerul din tot soiul de locuri – si de fiecare dată era altfel.

Bucată de cer văzută pe dealurile comunei Mărgău. Se apropia o ploaie strasnică. Intersant e si cât de multe cabluri apar aici.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită

%d blogeri au apreciat: