Archive for august, 2010

30/08/2010

Paradisul accesibil

Am fotografiat acest paradis în apropiere de Simeria. Nu costă mult, e accesibil. E drept, parcă nici nu oferă prea mult. Măcar privelistea e faină: dragul meu Deal al Uroiului, scăldat de lumina Apusului.
P.S. Click pe foto pentru imagine uriasă.

Reclame
30/08/2010

Rătăcind prin Grădina Botanică


Pe scări. Jos e răcoare, e bine. Sus e soare dogoritor, dar e bine
Click pe foto pentru imagine mărită si putină căldură, care vine din pietre, probabil

Tot clujeanul stie: Grădina Botanică este, probabil, cel mai reconfortant loc din urbe. Fondată în anul 1920, întinsă pe o suprafată de 16 hectare (mai multe detalii aici), Grădina Botanică din Cluj e, în orice anotimp, un loc de suflet. M-am plimbat pe aleile-i în studentie, de doar câteva ori, în putinele mele vizite prin Cluj, constatând că Grădinii Botanice din Bucuresti îi lipseste ceva (dar n-am identifcat niciodată ce anume). Oricum, am mai multe amintiri din grădina bucuresteană, desigur, dar nu despre asta e vorba aici.
În această vară am fost în Grădina Botanică din Cluj, într-o zi toridă. Putin spus „toridă”, si dacă spune asta cineva care locuieste în Bucuresti, credeti-l că era o zi toridă. Chiar si pe aleile umbroase era foarte cald. Locul în care mi-a priit cel mai mult a fost foisorul din Grădina japoneză, de unde am privit, multă vreme, pestii lenesi, amortiti si ei de căldură.

Parcă soarele ar fi ascuns ceva în lac. De-aia-s nuferii.

30/08/2010

Proaspăt întors din concediu

Îi recunosti dintr-o privire pe cei care se întorc din concediu. Au figura aceea de „proaspăt întors din concediu”. Sunt relaxati, destinsi (deseori, bronzati). Aduc cu ei câte ceva din locurile pe unde au fost.
„Mi-am zugrăvit tot apartamentul”, mi-a spus o colegă. O săptămână lucrase, împreună cu sotul. Mi-a spus că e obosită, parcă ar fi călcat-o trenul, dar multumită. Făcuse o treabă, economisise niste bani. Si, da, părea „proaspăt întoarsă din concediu”.
Mina asta relaxată, aerul ăsta normal doar câteva zile durează. La unii două-trei, la altii aproape o săptămână. Apoi le vine si lor rândul să-i observe pe cei proaspăt veniti din concediu si să le spună că arată bine, au un ceva aparte. „Dar trece”, adaugă, întelept.

29/08/2010

Fotoblogroll

Mi se pare haios blogroll-ul lui m1ha1: e alcătuit din fotografii. Priviti-l si spuneti-mi că nu-i asa!
P.S. Dacă stiati deja „schema”, iertati un biet bătrân.

29/08/2010

Patru pescărusi

I-am fotografiat în timp ce sorbeam un pahar cu vin, pe o terasă din Venus unde mâncasem probabil cea mai bună ciorbă de peste peste care am dat pe litoralul românesc. Se tot adunau pe balustrada aia. Mi-a plăcut cadrul în care apare si piticul bucătar. Usor kitsch imaginea, pot spune, dar foarte estivală!
P.S. Click pe foto dacă doriti o imagine mărită! Nu garantez aroma vinului, dar puteti încerca 😉

29/08/2010

Pusi pe jar

Ieri am ratat un grătar, la Horezu. Era, cum se spune, vreme tocmai bună pentru niste carne sfârâind pe jar. Dar eu eram, bineînteles, grăbit. Sper că le-a priit.
Azi am găsit în inbox o fotografie de la Sorin Stanciu, care-si umple mult timp la pescuit. V-o arăt, v-o dedic, cu cele mai bune urări.

Avem noi o istorie, Sorin si cu mine, legată de pesti la grătar. E o istorie veche, de când eram tineri, tineri de tot, să tot fie vreo 16-17 ani de atunci. Musai să v-o zic!
Foto: Sorin Stanciu
P.S. Click pe foto pentru miros de peste pe grătar 😉 !

Sper să le facă poftă tuturor comesenilor: Adela, Caius, Simion_Cristian, Silavaracald, Sictireli, LeeDee P., Dan, Alex Mazilu, Carmen Negoită, Noaptea iguanei, Laura Driha, Lady A, Geanina Lisandru, g1b2i3, Flavius Obeadă, Doina Popescu, daurel, -X-, starsgates, Crisian Dima, LePetitPrince, Leo si, desigur, Vania.

28/08/2010

yo solo me echo miel en el té

Ca să vedeţi cât de mare mi-a fost surpriza, iată, mai jos, o altă traducere a poeziei mele:

yo solo me echo miel en el té

yo solo me echo miel en el té
ella se sienta tranquilamente en la silla y me mira
se extraña de que mi mano no tiemble

es tan temprano que
en sus ojos cabe el sol
sólo para acomodarse una vez más
luego sale del mar

ella ya no está sentada en la silla pero me mira
tiene las manos frías y la pared
entre nosotros se ha vuelto transparente

NOTĂ. Traducerea îi aparţine Mihaelei Bazavan. Îi mulţumesc frumos!

P.S. Găsiţi aici poezia în limba română şi traducerea lui Dan Costinaş.

28/08/2010

Ceai îndulcit cu miere spaniolă

Am promis, mă ţin de cuvânt. Surpriza pe care vreau să v-o fac mi-a făcut-o Dan mie.
Se dă textul de mai jos (scuze celor care-l cunosc deja):

îmi pun singur miere în ceai

îmi pun singur miere în ceai
ea sta
cuminte pe scaun sima
priveste
se mira
ca
mâna nu-mi tremura

e atât de dimineata
încât
în ochii ei soarele încape
numai cât sa
se mai lafaiasca
o data
apoi iese din mare

ea nu mai sta
pe scaun dar ma
priveste
are mâinile reci si peretele
dintre noi a devenit transparent

Iar acum se dă traducerea lui, în limba spaniolă:

yo solo me pongo miel al té

yo solo me pongo miel al té
ella está sentada tranquilamente en una silla y me mira
asombrada cómo no me tiembla la mano

es tan temprano en la mañana que
el sol se mete en sus ojos
sólo para tomar un rápido descanso
y luego sale del mar

ella no está sentada en la silla más, pero me mira
tiene las manos heladas y la pared
entre nosotros se ha vuelto transparente

(Traducerea îi aparţine lui Dan Costinaş, căruia îi mulţumesc mult pentru efort. E un sentiment extraordinar să-ţi citeşti versurile traduse într-o altă limbă. Să fi preocupat pe cineva să înţeleagă ce ai scris, ce ai vrut să spui, apoi să o tălmăcească. Şi e extraordinar să asculţi o melodie pe care n-ai scris-o tu, dar parcă-ţi aparţine întrucâtva.)

27/08/2010

Supriză în vreme de criză

Pe vremuri, sâmbăta era zi de poezie pe acest blog. Aveam marfă atunci, aveam inspiraţie, aveam Muză. Aşa s-a născut cartea mea.

Îmi doresc să revină acele vremuri, acele trăiri. Le aştept. Deocamdată, încerc să vă arăt ceva, mâine. E o surpriză. Dan ar putea avea habar despre ce e vorba, dar vă rog să aveţi răbdare. Mă alint şi eu niţel 😉

Aşadar, vă dau întâlnire mâine.

Etichete: ,
26/08/2010

Dl. Lică dezbrăcat

Da, Roxana l-a citit atât de bine pe dl. Lică încât, în fata ei a apărut străveziu. A privit prin el, cu ochiu-i de artist, l-a dezbrăcat de toate învelisurile, apoi l-a desenat asa cum l-a văzut printre PA-urile scrise până acum despre el.
Iată-l:
Desen de Roxana Soare. Mi l-a făcut cadou la Crăciunul trecut, am scris despre asta, dar cititorii mai noi ai acestui blog nu l-au văzut, iar cei cu vechime poate se vor bucura să-l revadă.
P.S. Clik pe foto pentru imagine mărită (merită! Eu l-am făcut mare-mare, l-am printat, l-am înrămat si l-am asternut pe un perete)!

NOTĂ. Mai jos, câteva dintre isprăvile domnului Lică.
Dorintă
Tăvita copilului de un an
Dl. Lică îsi vinde votul
Pensionarul cu ace
Dl. Lică, turist electoral
Dl. Lică sare gardul
Dl. Lică fată cu Burj Khalifa
Tratez rinichii cu reiki
Sticla de Borsec
Cea mai scumpă cafea din lume
When you kill a pig
Dl. Lică sforăie
Dl. Lică dă cu capul de tavan
Carcelul domnului Lică
Mafia lenjeriei intime
Dl. Lică în EVZ
Dl. Lică nu e niciodată singur

26/08/2010

Dl. Lică nu e niciodată singur

Îi ziceau, după ce divorţase: „Nu ţi-e urât să stai singur?”. Le răspundea că ar putea să-i fie urât, dar că, norocul lui, niciodată nu e singur. Ajunseseră să-l pândească, să întrebe vecinii dacă n-are vreo amantă secretă, dacă nu-l vizitează vreo rudă. Adiminstratorul blocului voia să-i adauge o persoană la întreţinere. E diliu, şi-au zis, până într-o zi când dl. Lică le-a explicat: „Întotdeauna trebuie să fiu atent să nu-l dezamăgesc pe cel care am fost şi să nu-i fac greutăţi celui care voi fi, aşa că eu, cel din prezent, sunt mereu împreună cu cel din trecut şi cu cel din viitor”.

25/08/2010

Călătorie pe Autostrada Transilvania

Am mers cu masina pe drumul făcut de Bechtel. Am parcus cei 40 de kilometri (40 si ceva) care-s gata, între Turda si Gilău (apoi retur) în vreo 20 de minute (am condus regulamentar). Asfaltul pare bun (n-am făcut testul cu paharul de apă numai ca să pot fotografia 🙂 ), iar faptul că soseaua merge printre dealuri m-a făcut s-o socot ca fiind muuult mai faină decât bătrâna A1 Bucuresti-Pitesti sau bucata A2 Bucuresti-Fetesti. Chiar m-am gândit la autostrada făcută de greci, de la Salonic către Corfu. Iaca si o fotografie făcută din masină.

Am ales acest cadru fiindcă drumul pare să ducă fix în Cheile Turzii. Fireste, nu se întâmplă asta!

PS Fotografie făcută din masină

25/08/2010

Un român la Las Vegas

Am primit de la tibike un mail cu titlul pe care l-am împrumutat pentru această postare. Am împrumutat si fotografia. Nu cred că a făcut-o el, doar dacă n-a dat o tură prin Las Vegas în weekend. Nu m-as mira dacă veti fi văzut această fotografie si altundeva, altcândva. În mod normal, tine mai mult de genul tabloid.

O public, totusi, pentru că aici este vorba despre un fenomen: deseori, odată ajunsi în străinătate, oricare ar fi ea, românii se comportă ca si cum ar fi singuri acolo, spun măscări, în gura mare, că si asa nu-i întelege nimeni. Wrong!, după cum spuneau strămosii nostri, dacii. Chiar dacă nimeni nu ar pricepe ce înjură (ăsta e cel mai răspândit mod de exprimare de gen), e clar că înjură, că vorbesc murdării. Si, în orice caz, pricep ei însisi. Important e să si înteleagă.

O mică sansă pentru românii care privesc de sus peste Prut: se pare că tipul a plecat din Basarabia. Cel putin asa sugerează abtibildurile de deasupra „numărului de înmatriculare”
P.S.Nu stiu cine a făcut fotografia.

24/08/2010

Falxul care nu se trimite prin fax

Aici, monumentul e fotografiat astfel încât în plan îndepărtat de vede Dealul Uroiului, „ca o cusmă de dac”. Foto: Remus Suciu

Acum sunt mai informat, gratie lui Ciprian Iancu si gratie lui Remus Suciu. Monumentul ridicat în memoria lui Decebal, despre care scriam aici, e un falx dacic. Aici sunt niste poze de falxuri, care descriu arma mai bine decât as face-o eu.
Articolul din EVZ oferă cam toate informatiile. Rămâne să-l vedeti cu ochiul liber. Până atunci, vă mai arăt o fotografie:

Falxul înalt de 3,5 metri (soclu de 2,5 metri), văzut de pe DN7. Foto Remus Suciu

 

NOTĂ. Îmi cer scuze pentru jocul de cuvinte din titlu. Sunt convins că ati fi găsit unul mult mai inspirat

24/08/2010

23 august. Ziua de după

Mi se întâmplă de prea multe ori. O stiu de o grămadă de ani. Am mâncat, gratie ei, probabil cea mai bună tocănită gătită la primus, lângă cort (era în Munții Căliman). Una peste alta, data ei de nastere n-am cum s-o uit; cine a trăit măcar z10-15 ani pe vremea lui Ceausescu stie ce înseamnă 23 august.
Faza e că mi s-a întâmplat si acum, asa cum mi s-a mai întâmplat pe 31 mai sau pe 26 iunie, ca să dau doar două exemple: m-am gândit toată ziua să-i dau telefon sau măcar să-i scriu un e-mail (da, recunosc, nu mai scriu de prea multi ani felicitări sau scrisori!) de „la multi ani!”, am amânat până seara, când am gândit că voi avea ceva tihnă, apoi a trecut ziua…

Etichete:
24/08/2010

Pisica şi cele aproape şapte vieţi

Se apucă să mănânce puii de găină. Crezui că dădu vulpea. Patru mâncă. O bătui cu paru’, îi pusei botu’ în maţele puiului, să ştie de ce-o bat. Îşi lingea botu’. A doua zi mai omorî unu’. Îi băgai capu-ntr-o găleată cu apă, da-mi fu milă şi-o scosei. Când mâncă altu’ îi dădui în cap cu lopata (nu prea tare). Fugi clătinându-se. Nu crezui că se-ntoarce, da’ veni iar. Şi iar mâncă un pui. O pusei într-o valiză de-o avuse Titi în armată, încuiai valiza, o coborâi în groapă. O ţinui aşa o trei zile. Când o scosei, n-avea suflare. Acu-i plin de şobolani, na, călcaşi pe unu’! Pui nu mai am. Ce n-a apucă să omoare pisica, omorâră şobolanii.

24/08/2010

Concursuri literare

Fac aici reclamă unui site care anunţă concursuri literare. Oamenii încearcă să prindă tot ce mişcă în domeniu, prin ţară, şi-i roagă pe cei cu care intră în contact să adauge concursuri care n-au fost menţionate. Să fie cu baftă!

24/08/2010

Cât costă o menajeră?

Pentru un cosaş plăteşti 80 de lei/zi, plus mâncare şi băutură. Teoretic, începe ziua de muncă la 5 dimineaţa. Practic, pe la 7, după ce îmbucă ceva. La 10 face o pauză de o jumătate de oră, când ia o mică gustare. Trage apoi până pe la 13, când mănâncă şi apoi se întinde puţin, la umbră. De la 15 la 17, mai bagă o tură. Apoi mănâncă bine, bea sănătos şi ne vedem mâine.

Cel puţin aşa am aflat astă-vară, în timpul cositului, undeva, pe dealuri olteneşti.

Pentru o menajeră care îţi face curăţenie în casă plăteşti 80-100 de lei/zi. Vine la 7.30 şi pleacă…, nu ştii când. Atunci când vii acasă de la birou, găseşti apartamentul curat (cel puţin acolo unde se vede; dacă tragi niţel canapeaua sau cauţi unghere mai ascunse, găseşti praf doldora, dar cine se uită acolo? Şi, apoi, e greu şi unde găseşti o femeie de încredere căreia să-i laşi casa pe mână?).

Sunt munci comparabile? Merită să dai aceşti bani sau să-i câştigi?

23/08/2010

Un popă avea un câine. Studiu de caz

pufi1

Pufi a trăit cu mult timp după ce bunicul îmi recita despre câinele popii, dar și el a fost iubit. N-a mâncat un os de pește. De mașină a murit. Foto: Radu Hera

Un popă-avea un câine.
El pe câine l-a iubit,
Dar, mâncând un os de peste,
Bietul câine a murit.

read more »

Etichete: , ,
%d blogeri au apreciat asta: