Archive for iunie, 2010

30/06/2010

Pe străzile Orasului PA

Aflat încă sub impresia si emotia finalului de concurs Orasul PA,
oarecum dator fiindu-le celor care au dorit continuarea acestuia,
străfulgerat de o idee în timp ce-i răspundeam imbatabilei Leo,
care a fost declarată Primărita Orasului PA,

vă provoc

la o PAleapsă!

Regulamentul e simplu.

Doamna Primar Leo va scrie o proză arhiscurtă, pe care o va trimite (tintit) pe străzile Orasului PA. Cel care va primi leapsa va trebui să scrie, la rândul lui, o proza arhiscurtă care să se lege de un detaliu din PA-ul precedent. Dacă totul merge bine, vom alcătui un traseu interesant, vom colinda prin Orasul PA pe care noi l-am construit.

Pentru ca povestea să nu se oprească brusc, leapsa va fi dată către trei potentiali scriitori de PA-uri, astfel:
– leapsa 1, către un oficial al Orasului PA (ales dintre autorii care au participat la concurs)
– leapsa 2, către un turist al Orasului PA (ales dintre fosti participanti sau arbitrii ai concursurilor de PA-uri sau simpatizanti ai acestui gen literar)
– leapsa 3, către un cetătean străin (ales dintre cei care ar putea deveni cetateni ai Orasului PA).
Amendament. Străinii pot să trimită leapsa cui doresc, fără să fie nevoiti să respecte principiul 1-oficial, 2-turist, 3-străin, dar rămâne rugămintea de a trimite linkurile PA-urilor la primarita Leo sau la mine.

Va rezulta, dacă lucrurile merg ca la carte, un hătis de trasee, o retea întortocheată de bulevarde, străzi si alei. Pentru a păstra o oarecare ordine PArutieră, vă propun
a) răspunsul la leapsă să fie dat în cel mult trei zile
b) lăsati aici si/sau la Leo (care e Primar, timp de un mandat) toate linkurile necesare. Putem stabili, prin vot, traseul principal, după fiecare rundă.

Nu stiu unde vom ajunge în final, dar presimt că ar putea urma o joacă pasionantă. Regulamentul poate fi amendat.
Încă nu m-am gândit exact cum, dar ideea de cetatenie a Orasului PA, cu alegeri pentru primar si proiecte legate de PAinfrastructură mă seduce.
Ei?

NOTĂ. Provocare ordinară adresată nu doar următorilor prieteni: Leo, Dan, Cristian Dima si Carmen Negoită, LeeDee P., Gabi, starsgates, Lady A, Caligul, Emilia, Ioana, cristian, cell61, Petra, Laura Driha, Sictireli, Alexandra-Carmen, Silavaracald, Dan B., Simion Cristian, A.Dama, -X-, Cristian Lisandru, Andi Bob, Anca, Ioan Bistriteanul, Maria Postu, Paul Gabor, Cristian Airinei, Geanina Lisandru, Nea Costache, Vania, Noaptea Iguanei, Camix, Gabriela Savitsky , Adela, LePetitPrince si Visarion.

Etichete: ,
30/06/2010

Leo si cele o sută de puncte (primar în Orasul PA)

Da, încep cu principala veste: Orasul PA si-a ales primarul, la capătul a 16 tururi de scrutin. Leo, căci despre domnia sa este vorba, a acumulat fix 100 de puncte în clasamentul general. Felicitări!
PS Leo va primi cartea mea, cu autograf 😉

Clasament general
(final)

1. Leo 100p
2. LeeDee P. 75p
3. Cristian Dima 65p
4. Mariana** 64p
5. Călin** 58p
6. LePetitPrince** 54p
7. Sictireli 43p
8. Laura Driha 37p
9. Carmen Negoită 36p
10. starsgates 25p
11. Caligul 23p
12. Lady A 20p
13-14. Ioana, Emilia 17p
15. cristian 16p
16. Dan 14p
17. Alexandra-Carmen 11p
18. Gabi 10p
19-20. cell61, Silavaracald 7p
21-22. Petra, Visarion 3p
23. Dan B. 2p

Vă multumesc frumos tuturor celor care au scris, au arbitrat, au ghicit si/sau au citit. Îi felicit pe castigători (mentiuni speciale pentru Dan, care a castigat ultima etapă, Cristian Dima si Carmen Negoită, care au pornit mai târziu, dar au pornit ca din tun!, lui LeeDee P., care a prins locul al doilea). Le multumesc mult „veteranilor” Gabi, LePetitPrince, Mariana starsgates, Lady A, Caligul, Emilia, Ioana, cristian, cell61 (astept sa caute blogul pierdut/lăsat), Petra, Laura Driha (care ne-a dus la mare),

Un cuvânt bun noilor veniti foarte talentati: Sictireli (foarte iute la scris!), Alexandra-Carmen, Silavaracald, Dan B. si Visarion (vreau link!). Slavă prozei arhiscurte!

Atasate concursului au mai fost alte două, unul de ghicit în PA-uri si altul de jurizare, ambele organizate cu gratie de LeeDee P., căreia îi multumesc mult pentru efort!

P.S. Găsiti în linkurile de mai sus toate informatiile legate de concursul Orasul PA.

Etichete: ,
29/06/2010

Acoperisuri în Grădinile Yu Yuan

Am o fotografie care mi-a plăcut enorm. Am făcut-o la Muzeul satului, anul trecut. E despre acoperisuri.

Cu gândul la ea, am fotografiat acoperisuri în Grădinile Yu Yuan din Shanghai.

Acest cadru l-am „luat” de pe o terasă din bazarul de lângă Grădini, unde am fost condusi de un nene simpatic. Omul ne-a povestit că acolo vin toti mahării care ajung să viziteze locul, pentru că e cea mai bună priveliste din Shanghai. Nu stiu dacă e cea mai bună, dar e una excelentă!

Apropo de priveliste. Această fotografie, făcută de pe aceeasi terasă, suprinde o parte din furnicarul de jos si o parte din spectaculozitatea de sus. Pentru că de aici, de pe terasa îngrămădită între acoperisuri ai o super-perspectivă asupra centrului financiar dominat de unii dintre cei mai înalti zgărie-nori din lume.

În această fotografie, pe care am făcut-o între zidurile Grădinilor, mi-a plăcut vegetatia care e parcă anume tunsă ca să te ducă, odihnitor, cu privirea la acoperisuri.

 

Aici se regăseste întrucâtva ideea enuntată mai sus. Dar e ceva în plus: acoperisurile continuă, mai departe, cu poezia vegetatiei.

Vă arăt aici un zoom in. Îmi plac planurile din această fotografie, îmi par ca niste versuri care alcătuiesc un poem în care rima e dată de felinare. Poate că e cel mai reusit cadru de la capitolul „Acoperisuri” . Verdictul îl dati voi.

Voi reveni cu câteva detalii extraordinare fotografiate pe canturile acoperisurilor. Sper că mâine.

 

29/06/2010

Trei chile de brazile

Există adunături, circari, echipe de fotbal si formatii de artisti. Brazilia face parte din ultima categorie. Nu stiu ce le pun ăia în aer, dar le pun ceva. De când lumea, parcă, Brazilia scoate pe bandă rulantă tone de fotbalisti de prima mână. Artisti. Nu stiu dacă Brazilia va câstiga acest Campionat Mondial. Au fost si altele în care a încântat dar n-a triumfat. Parcă nici nu mai contează. Pur si simplu, e o bucurie să vezi un meci de fotbal al Braziliei. Primul Campionat Mondial de fotbal la care Brazilia nu va participa nu va mai fi deloc.

Pentru istorie, arăt aici pagina de pe fifa.com dedicată meciului Brazilia – Chile 3-0. Ceea ce mă farmecă e faptul că acesti meseriasi reusesc să dea trei boabe fără să dea impresia că se strofoacă prea tare pentru asta.

28/06/2010

De la Daniil Sihastru în Muntii Olimp, via Shanghai

Vă arăt azi alte trei fotografii. Dacă se poate face vreo legătură între ele nu stiu. Dar as aprecia orice idee 😉

Am fotografiat chilia lui Daniil Sihastru în urmă cu aproape un an. Cred că e tot acolo si e tot fain. Mi-a plăcut, în orice caz, si drumetia pe povârnisul din spatele ei.

Am tras cadrul ăsta de la etajul al 14-lea al Pavilionului Chinei, din Expozitia Mondială de la Shanghai. Mi-au plăcut structurile alea futuriste.

Da, mi-e dor de Muntii Olimp. Nu pot privi această fotografie fără dor de ducă si fără dragoste. Dragoste de munte.

28/06/2010

Hattrick la halbă

Că tot e în plină desfăsurare Campionatul Mondial de fotbal: am avut o supriză zilele trecute la un pub, S.A.L.T., din centrul vechi (localul e OK, recomand!). Supriza v-o arăt mai jos; mi-a amintit de un stabiliment asemănător pe care l-am „frecventat” în Viena).

Am fotografiat cu telefonul (că doar n-am avut aparatul de fotografiat la mine!). Dacă mă întrebati, cred că aici, în S.A.L.T., e mai cool decât acolo, la Viena. Dar e si cu doi ani mai târziu. Prietenii stiu de ce .

27/06/2010

Ironic. De la Hurst la Lampard

Ironic: Anglia devenea campioană mondială acasă, în 1966, când a dat un gol care n-a fost gol (Hurst, într-o finală cu Germania, 4-2), si este eliminată acum, după 44 de ani, de Germania (1-4), după ce a înscris un gol valabil (Gerrard Lampard) , nevalidat de arbitru. Cum se întoarce roata.

„Mi-am dat seama că mingea a fost după linie şi cred că felul în care m-am comportat l-a păcălit pe arbitru care a crezut că balonul nu a trecut de linie. Ar fi trebuit să fie gol pentru Anglia. Probabil au fost doi metri” Neuer, portarul Germaniei.

„Acela a fost un gol. Este o ruşine” (Jurgen Klinsmann, fost selectioner al Germaniei.

UPDATE. Nu credeam că vor fi erori de arbitraj monumentale la acest CM, după cum se arbitrase în grupe. Dar ofsaidul din care argentinienii au dat al doilea gol a fost cât caru’. Stiu, Argentina ar fi câstigat oricum. Ei, si?

„Arbitrul a influenţat meciul. Rosetti a greşit grav, dar nu se poate spune că Argentina a câştigat datorită acelei erori de arbitraj”, Maradona, selectioner Argentina.

27/06/2010

Cele două uşi care contează

În urmă cu o săptămână am experimentat ceva de care nu te poti feri. Timp de două nopti am avut timp să cuget, într-o atmosferă propice filosofărilor despre viată si moarte. Timp de două zile am avut suficient de alergat pentru a rezolva probleme la care nu mă gândisem niciodată.

Imaginea de mai jos nu reflectă cea mai teribilă parte a experientei despre care v-am spus, dar e singura imagine pe care v-o pot arăta; n-am stat să fotografiez, decât pentru memoria-mi. Totusi, simplitatea răspunsului celor două usi mi se pare genială.

Fotografia a fost făcută cu telefonul mobil, în timp ce asteptam să deschid una dintre cele două usi. De data asta, a fost usa din partea dreaptă…

PS Click pe foto ca să se mărească

27/06/2010

Cuba de la metrou

Am mai văzut reclame d-astea la metrou Victoriei. Cea mai faină a fost la Milka, dar n-am fotografiat-o. Acum o am pe asta. Pare bună. Sunt curios însă cât de eficientă se va dovedi.

Era duminică, spre prânz, asa că am asteptat un pic până au apărut si niste oameni în cadru.

27/06/2010

Iaca, balul mascat!

Ne punem bărbi pe faţă, ne punem riduri, ne punem păr alb, lehamite, sictireală, ne punem răguşeală, tuşim de la atâtea ţigări, ne punem dinţi galbeni, ne dăm jos dinţii, ne cad gingiile, ne cad sânii, ne cad cearcănele, ni se scofâlcesc unghiile, ne oferă loc în autobuz (sau nu), ne enervează, nu ne arată respect, ne lasă deoparte, ne cred surzi, ne cred proşti, ne cred terminaţi, ne vor plecaţi, ne vor casele, ne-au uitat gândurile, ne-am uitat gândurile, ne plac amintirile, ne suntem amintiri, noi suntem copii.

NOTĂ. PA scris pentru etapa 16, Bal mascat, a concursului Orasul PA

26/06/2010

Contemplaţie la catedrală

Toată lumea spune că era mai frumoasă înainte de incendiu, deşi, potrivit legendei, o refăcuseră la fel. Oricum, nimeni nu ştia cum arătase într-adevăr, pentru că nu se păstrase nici măcar un desen în cărbune care să o înfăţişeze. Poate că nu vechea catedrală era mai frumoasă, ci împrejurimile, îşi spune el, încercând să rămână nemişcat. De mai bine de-o oră priveşte fix la crenelurile de pe latură sudică. Singurul lucru care pare etern în tot acest ansamblu de piatră aproape veşnic e tocmai acea privire.

NOTĂ. PA scris pentru etapa 15, Catedrala, a concursului Orasul PA.

26/06/2010

Stradă Lebedei, colţ cu Rândunicii

Sute de arătări ţopăie dinspre partea dreaptă a străzii Rândunicii spre gardurile din partea stânga. Alte sute ţopăie pe strada Lebedei. Arătările sunt ceva între mormoloci, de la care încă mai păstrează coada, şi broscuţe, de la care au deprins ţopăitul. Când ajung la gard, încearcă să urce pe el, dar nu pot. Încearcă şi încearcă şi încearcă să treacă dincolo, orice-ar fi. E ora 8 dimineaţa. Până spre seară vor rămâne lângă garduri sute de codiţe de mormoloci. Apoi va începe să plouă.

NOTĂ. PA scris pentru etapa 16, Bal mascat, a Orasului PA.

25/06/2010

Contemplaţie la catedrală

Toată lumea spune că era mai frumoasă înainte de incendiu, deşi, potrivit legendei, o refăcuseră la fel. Oricum, nimeni nu ştia cum arătase într-adevăr, pentru că nu se păstrase nici măcar un desen în cărbune care să o înfăţişeze. Poate că nu vechea catedrală era mai frumoasă, ci împrejurimile, îşi spune el, încercând să rămână nemişcat. De mai bine de-o oră priveşte fix la crenelurile de pe latura sudică. Singurul lucru care pare etern în tot acest ansamblu de piatră aproape veşnic e tocmai acea privire.

NOTĂ. PA scris pentru etapa 15, Catedrala, a concursului Orasul PA.

24/06/2010

Mergeti gratis la Mamaia!

Mi-ar plăcea să meargă unul dintre cititorii blogului meu la mare, pe oferta lui Răzvan 😉 Baftă!

24/06/2010

Înainte de artificii în Orasul PA

Aici găsiti PA-urile etapei 16, Bal mascat, pe care GE Cristian Dima vă roagă să le votati până vineri, 23.00. Mă alătur acestei rugăminti. Trimiteti voturile voastre la dimav.cristian@yahoo.com.

PS Până când începe meciul Italia – Camerun (sic!), adică până la 17.00, azi, voi anunta dacă va mai fi o etapă a 17-a sau ba. Depinde foarte mult de voi (în clipa asta nimeni nu a anuntat că ar dori să fie mai fie GE).

Că. Sau poate.
Meduza cu părul încâlcit, încă iun., armonii urbane în buclă, fustita, ca o tortură senzuală (:P), un balaur feroce, clădiri din Bucuresti, despre cât de greu e să fii snob, există 20 de motive pentru a rămâne în România?, iubitul ei, trup de femeie (cu piciorul în gips, ce vremuri!), despre albumul lui chilian, toti sunt aproape perfecti, wow!, nota de subsol (un joc), vechi, dar bun, Chiorui-i împărat în continuare, tot serios, tot pus pe glume, ghicitori-ghicitori, neasemănare, acces direct la greată (bleah!), nu poti vinde ceea ce au ei, poveste din prezent.

UPDATE.
Aceasta a fost ultima etapă a Orasului PA. După ce vom afla clasamentul etapei 16, voi alcătui clasamentul general. A fost un concurs lung si frumos.

Etichete:
23/06/2010

Sub ape SRL

Acum ne mirăm, cu totii, că plouă. Dar a plouat mereu. Inundatiile din 1970 au fost, e drept, mai mari decât cele din ultimii ani, dar eu fost mai „exceptionale”. Un bilant al inundatiilor din ultimii 50 de ani, aici. Chestia e că, acum, e mult mai mult vina prostiei românesti si a hotiei de aceeasi sorginte. Desfrisările duc la tragedii la poalele muntilor si ale dealurilor, iar canalizarea proastă la inundarea oraselor după fiecare ploaie mai sănătoasă.
Fotografiile de mai jos nu le-am făcut eu.

Sunt tot mai dese imaginile cu apa tâsnind din pământ. Adică din canale. Fotografie făcută în Deva, de Remus Suciu

Aici e o fotografie făcută de Adi Pîclisan în judetul Timis, în urmă cu trei sau patru ani

Drum distrus în judetul Alba. Pădurea nu se vede prea bine. Poate fiindcă nici nu prea e. Foto: Mihaela Moraru

23/06/2010

File din istoria prozei arhiscurte

Era prin primăvara anului 2004. Jucam de doi ani un manager de fotbal online, hattrick si, pe când începusem să mă plictisesc nitel, am dat peste o „facilitate” a jocului: scrierea unor anunturi de presă = press anouncement = PA. Toti cei care foloseau asta scriau stupizenii legate de „marile” lor cluburi de fotbal virtual.

Îmi încoltise ideea că în cele 500 de semne disponibile se pot scrie mici povestioare. Am încercat câteva, scrâsnind. Era al naibii de neplăcut să vezi că ti se termină pagina când încă n-apucasei să spui „esentialul”. Apoi am căutat, printre câteva mii de beneficiari românia ai acestei facilităti, câtiva asemeni mie. Am găsit, cu plăcere, o mână de oameni.

Am fost sase care am înfiintat (iulie 2004) o „federatie” a scriitorilor de PA-uri, PAhico. „Federatia” era o altă facilitate a jocului care permitea gestionarea unui forum destul de complex, foarte prietenos. Treptat, ni s-au alăturat câteva zeci, apoi am trecut de o sută de amici virtuali cu o pasiune comună: textele de 500 de semne. Am învătat unii de la altii, am perfectionat. Am organziat concursuri, cu clasamente săptămânale. Am devenit o comunitate incredibilă. Văzuti din afară, păream un fel de elită bizară a „jocului”.

În cei sase ani care au trecut de la înfiintarea Pahico s-au scris, numai acolo, peste 4.000 de PA-uri. Între acestea se află cel putin 500 de texte bune si foarte bune si cel putin 100 remarcabile.

În urmă cu vreo doi-trei ani ne-a venit ideea că povestea asta trebuie să meargă mai departe. Ne-a venit ideea că putem vorbi despre un gen literar (habar n-avem de very short stories).

Mi-am dat seama că PA nu exprimă prea mult. E o abreviere OK, dar în spatele ei trebuie să fie un termen clar, puternic. Primul gând a fost să-i zicem proză foarte scurtă/ultrascurtă. Dar PA nu putea fi abrevierea a asa ceva. O amică a spus: proză arhiscurtă. Si asa i-a rămas numele, fie-i lăudat!

Apoi am iesit în lume. Am cochetat cu ideea de a face o antologie de PA-uri. Am făcut două planuri. Apoi am zis să facem o pauză, să vedem întâi dacă ideea ar putea prinde si în afara Pahico. Asa am ajuns în blogosferă. Primul blog de proză arhiscurtă a fost asa si asa. Al doilea, mai mult asa. Apoi, o parte dintre noi a făcut un blog foarte serios si foarte bun, de analiză politică. O parte (eu) a făcut acest blog. Altă parte a rămas doar în Pahico sau s-a „pierdut” pe drum.

Bucuria mea cea mai mare e că încă se mai scrie excelent în Pahico (mai putin cantitativ, dar foarte bine calitativ!) si că există deja, independent de Pahico, foarte multi scriitori de PA-uri aici, în blogosferă. Deocamdată, pe cei mai multi îi stiu. Sunt legati, mai mult sau mai putin, de acest blog.

Initiativele lui Mircea Popescu au făcut însă ca ideea de proză arhiscurtă să capete o oarecare independentă de blogul meu. Mă astept ca, în curând, să apară mai multe astfel de nuclee si proza arhiscurtă să stea linisitită pe propriile ei picioare. Apoi vor apărea cărtile. Cam asta e.

PS Am scris acest text ca urmare a unei întrebări pe care a pus-o cineva pe blogul lui Cristian Dima.

23/06/2010

Azi m-am julit la genunchi

Azi m-am julit la genunchi. Jucam prinsa și alergam atât de tare încât la un moment dat am fost sigur că voi zbura. Deja mă gândeam ce va spune Dodu când se va întinde să mă prindă, cât e el de lung, si nu va ajunge până la mine nici cât să-mi atingă sireturile, care vor atârna ca niște crengi de salcie pletoasă. Râdeam în sinea mea, în timp ce mă miram ce comparație făcusem, aia cu salcia, când m-am trezit pe burtă. Acum am genunchii negri. Cu pietricele. Uite, s-au înroșit.

NOTĂ. Aces PA l-am început undeva în aer, deasupra Europei, în drumul spre Shanghai. Din motive de net ciuciu, n-am apucat să-l trimit la timp pentru etapa 3, Macadam, a concursului Orasul PA. Acum l-am descoperit în carnetelul de Shanghai si am zis să-l scot la lumina blogului.

22/06/2010

Ce fotografie alegem azi?

Azi vă arăt trei fotografii care par a nu avea vreo legătură între ele. Dar poate au, cine stie?

Am realizat această fotografie în timpul incredibilei călătorii pe care am făcut-o în Muntii Olimp, în urmă cu un an. Mi se face pielea de găină si azi când privesc imaginile.
PS Click pe poză pentru a o mări. Merită!

Fotografie făcută în timpul micii excursii pe care am făcut-o la Weimar în vara anului 2008. Îmi place s-o privesc.

O descăpătânare pe care am văzut-o, vara trecută, pe peretii interiori ai unei biserici bucovinene (nu bag mâna în foc dacă e sau nu vorba despre Arbore, Pătrăuti sau Humor?).

%d blogeri au apreciat: