Archive for mai 27th, 2010

27/05/2010

Bancomat

M-am dus la bancomat. Am făcut ce era de făcut. O colegă, care îsi astepta cuminte paharul cu cafea de la automat (o posircă, dacă mă întrebati pe mine!), m-a abordat:
– Au intrat banii?
– Nu stiu, răspund si-i ciuntesc entuziasmul.
– Păi…, încearcă ea să continue.
– Am scos doar 10 lei, n-am verificat.
– A, deci tu mai ai bani pe card în ziua de salariu!, a strigat, cu o oarecare admiratie (nemeritată!), gata să mă dea de gol.

Adevărul e că nu stiu dacă au intrat sau nu banii. Am dat la noroc „10 lei”, n-am îndrăznit la mai mult.

Dar altceva vreau să vă întreb: mai tineti minte cum era când banii „se dădeau” la casierie? mai stiti cozile din ziua de leafă? Eu îmi amintesc satisfactia pe care am avut-o când am primit prima oară leafa „la plic”. Ce domn m-am simtit! Si îmi amintesc primul card, unul albastru de la BRD (sau primul a fost de la ING? ptiu, nu mai stiu!), când numărai pe degetele de la o mână bancomatele din oras si coada de la casierie se transferase la bancomat!

Eu cred că o oră banală trăită în trecut, cumva, ne-ar învăta o droaie despre prezent.

Reclame
Etichete: , ,
27/05/2010

Cum merge masina-frunză

Copia paginii din Evz despre Maşina-frunză YEZ. Am paginat împreună cu Cristi Popa.

Vă arăt mai jos prezentarea maşinii-frunză, aşa cum am înregistrat-o în Pavilionul Chinei la Expoziţia Mondială Shanghai 2010. Am scris despre ea şi pe blog si la ziar.

P.S. Fiti îngăduitori, e abia al doilea filmulet urcat de mine pe Youtube.

27/05/2010

Apă de ploaie, poezie în suvoaie

O, ce veste minunată: cartea Ancăi , poeta rochiei rosii, există, e palpabilă! Abia astept să o am, s-o citesc.
E a doua veste faină din aceste zile, după ce am aflat vestea de la Adela.


Nu, versurile de aici nu sunt deloc apă de ploaie. Dimpotrivă!

Iată, mai jos, poemul de pe coperta IV:

lumina cea de toate zilele
asculţi…
neauzit foşneşte lumina
în umbra-ţi albă-
substrai neatins
aninat la marginea tăcerii

tulburi cu piciorul desculţ
apele cuvântului
în cercuri de neliniste oarbă
aduni lumina din cenuşa neplecării
rămânându-i in urmă ,
talpă nerostită de drum
iubitule,
mâine imi cioplesc un felinar de piatră
să pot auzi, deodată cu tine,
ne-întoarsă vreodată
în aceeaşi privire,
lumina…

%d blogeri au apreciat asta: