Archive for mai 21st, 2010

21/05/2010

Un cuvânt inventat în 1965: teleenciclopedia

Mi-am scos si eu pălăria în fata celor care realizează Teleenciclopedia. Recunosc, nu m-am mai uitat de multă vreme la acest program, născut cu câtiva ani (1965) înaintea mea. La ora la care a fost surghiunuit, mi-e aproape imposibil. Recunosc si că am devenit fan Viasat History. Dar, din moment ce 400.000 de oameni urmăresc fiecare editie, ceva-ceva e, încă, acolo. Si nu mă refer doar la vreo ciudată inertie de 20 de ani. Căci e mai mult decât atât. E chiar trudă si pasiune. Si asta se simte, nu-i asa?

Teleenciclopedia cea de toate zilele*
Ce face o emsiune de televiziune să dureze 45 de ani? În primul rând, e ceva ce vine din istorie. Există telespectatorii fidelizati de ani buni.
Teleenciclopedia a fost, ani la rând, o evadare. Aşa cum am văzut sute de mii de chinezi „călătorind” prin lume în incinta celor 5,5 kilometri pătraţi ai Expo­zitiei Mondiale de la Shanghai, tot astfel colindam şi noi, românii din vremea lui Ceauşescu, purtaţi de vocile lui Florian Pittiş, Mariana Zaharescu ori Sanda Tăranu.
Era evadarea noastră de fiecare sâmbătă seara, după telejurnal. O eva­da­re nu doar către lumi inaccesibile, ci şi contactul rar cu un lucru făcut bine!
Iar acum, în plină epocă Discovery, Teleenciclopedia rezistă! Mai sunt, încă, în jur de 400 de mii de oameni care deschid televizorul pe TVR, chiar dacă melodia de generic compusă de Nicolae Kirculescu a fost scoasă din prime-time.
Nu ştiu de ce, dar cred că vom sărbători şi 50 de ani.

* Asta e Tableta TV de mâine

Asculta mai multe audio Muzica
Filmulet primit de la Leo. Nu m-am priceput să ofer decât un link… 😦

21/05/2010

Pedalând de zeci de ani

Am zis să redau aici ce-am scris în ziar. Nu stiu nici de-i bine, nici de-i mai putin bine. Dar e pe bune:

Am fotografiat această fază în intersectia de lângă hotelul Four Seasons din Shanghai. Am pătimit, sufleteste, alături de biciclistul căruia, în mod vădit, îi era greu să pedealeze. Sufla, e drept, si vântul (se vede cum zboară apa din cismea).
P.S. Pentru amatorii de statistici: a răzbit, măcar până când a iesit din câmpul meu vizual!

Prima impresie puternică pe care mi-a produs-o oraşul Shanghai a fost cea legată de peisajul rutier. Nu mă refer la spectaculoasele autostrăzi suspendate, care acolo chiar există, ci la pitorescul celor peste trei milioane de biciclete şi motorete ce străbat zilnic oraşul, cu încăpăţânare.

Bicicleta nu e, pentru chinezi, doar un mijloc de locomoţie accesibil; e o variantă sigură de a te strecura prin ambuteiaje (există piste speciale pe trotuare sau pe prima bandă a bulevardelor) şi de a scăpa de problema locului de parcare.

Cu bicicleta ajungi cel mai sigur de acasă la serviciu şi înapoi într-un oraş imens, în care circulaţia rutieră e chiar mai haotică decât în Bucureşti. Nu eşti sigur nici pe zebră, când ai verde. Par că se năpustesc spre tine autobuze, limuzine, taximetre, biciclete. Deşi sunt raportate zilnic sute de accidente rutiere grave, în care cel mai adesea bici cliştii sunt victime, n-am avut ghinionul să asist, în cele şapte zile de Shanghai, la vreunul.

Probabil cel mai bun prieten al chinezului

În general, bicicletele pe care le-am văzut sunt simple, vechi şi rablagite. Par a fi biciclete „de-o viaţă”. Foarte multe sunt adaptate: trag câte un cărucior sau au pe roata din spate o şa în plus. Chiar dacă pedalatul face bine, ce-i prea mult strică. Aşa că mulţi şi-au montat vreun motoraş la bicicletă ori au achiziţionat motorete sau scutere. O bicicletă electrică se vinde cu 300-850 de dolari.

Conform statisticilor, dacă, în anii ’90, 60% din populaţie folosea bicicleta, acum mai sunt sub 25% care dau la pedale. La o populaţie de 20 de milioane de locuitori, e ceva!

Oamenii nu doar că merg la serviciu pe două roţi, ci şi transportă: lucruri, unele foarte voluminoase, şi persoane (am văzut familii întregi pe o bicicletă tip Tohan!). Totuşi, a circula astfel prin Shanghai nu e prea sănătos. Nicăieri n-am aflat mai mult smog. Măştile rămase de la porcină prind bine şi unui pieton.

21/05/2010

Biciclisti de Shanghai

O nouă zi, o nouă fotografie cu biciclisti de Shanghai. Înainte de a vă arăta fotografia, vă mărturisesc: am scris un articol în Evz fix pe acest subiect.

Mi-a plăcut în mod deosebit acest personaj care pedala cu demnitate. Are figură de actor distribuit în filme cu politisti chinezi, d-ălea de Hong Kong. Sau poate era un simplu cărăus? Sau îsi adaptase bicicleta pentrui orice eventualitate? Probabil că nu vom afla niciodată. Dar ne putem imagina.
P.S. Am făcut fotografia din autocar.

21/05/2010

Proză arhiscurtă la ziar

Am lungit un pic un PA mai vechi si am alcătuit o tabletă TV. Am zis să stiti că, într-un fel, lumea află despre proza arhiscurtă, chiar dacă nu-si dă seama. Încă ;). Deja, tabletele, care acum se numesc „Telespectator de nisă”, devin un gen jurnalistic consacrat. Glumesc, desigur. Dar dacă?

21/05/2010

Pe scena clasamentului

GE LePetitPrince a avut amabilitatea să numere voturile, dar n-a alcătuit clasamentul etapei Pe scenă, asa că voi trudi eu. Asadar:

1.Ballet (Leo) – 7 v/4
2. Mami mi-a spus sa fiu cuminte (Calin) – 7v/3
3. Dedicatie (Mariana) – 7v/2
4-6. Simfonic (Sictireli), Balet sub luna (LePetitPrince), Regele Soare (LePetitPrince) – 4v/2

Au mai primit voturi:
Batranul clovn (Laura Driha) 3v/3
Distributie (LeeDeeP), Viata ca o scena (LeeDeeP), Catharsis (Leo) – 3v/2
Al treilea gong (LePetitPrince) – 2v/2
Domnisoara Mimi (Starsgates), Papusa de carpa (Mariana), Scena Ateneului (LePetitPrince) – 1v

Iar acum îi dau legătura lui GE Gabi, pentru etapa a 9-a. Draga noastră Gabi, uimeste-ne!

UPDATE.
Etapa a 9-a se numeste Orasul electric. Deadline: marti, 24.00. Baftă!

Etichete: ,
21/05/2010

Femeia cu violoncelul

Femeia cu violoncelul iese din mulţime, sare în ochi, se evidenţiază. Habar n-am cum arată. Dar mersul ei dansează chiar şi atunci când stă. Când e înghesuită de gloată. Când oamenii se-ndeasă, se contorsionează. Mai pe tăcute, unii. Ori, alţii, mai răcnind. Ei socializează. Cu sârg. Şi se miros. O, da! Ca o planetă de nări ce dă în pârg. (De obicei la curbe ori pe la semafoare, când scârţâie, subtil, ferestrele murdare.) Atunci, violoncelul se mişcă, unduios. Femeia care-l poartă înjură. Se dă jos.

NOTĂ.
PA publicat pentru etapa 6, În autobuz, a concursului Orasul PA.

%d blogeri au apreciat: