Părerea mea despre un derapaj

La început a fost blogul. Apoi a fost blogrollul, un instrument care te ajută să ajungi mai lense acolo unde găseşti texte care-ţi plac. E simplu. În caul meu, primele două consemnări au fost Alin Fumurescu şi Mihnea Măruţă. S-au adăugat, treptat, Cuburile Angelei, a Anca, Raza de soare şi ceilalţi prieteni din blogosferă. Cercul de prieteni se mărea, fabulos. La fel, blogrollul, alcătuit, cu egoism, pentru uz propriu şi prea puţin pe principiul reciprocităţii (cel puţin în prima fază… Dar şi acum, când sunt bătrân, un sfert de linkuri din blogroll duc către bloguri care nu linkuiesc spre mine, ceea ce mă face să cred, cu sinceritate, că nu sunt destul de bun. La Mihnea în blogroll, de pildă, deşi suntem amici şi în real, nu se află niciunul dintre blogurile mele. Şi? Citesc mai rar blogul lui sau cu mai puţină plăcere? Nu.)

O menţiune importantă: în vremurile romantice, treceam regulat pe la tot blogrollul, şi arătam asta, fără să mă simt obligat să o fac şi fără să simt că vizitaţii ar trebui să se simtă obligaţi să întoarcă vizita. Era, dacă vreţi, egoismul meu: făceam ceva ce îmi plăcea – îi citeam şi gata. Treptat, mi s-a împuţinat timpul şi mi-a crescut blogrollul. Am aflat, la un moment dat, despre ZeList. Am încercat să observ ce face dintr-un blog un blog de succes. Ce au atât de special blogurile din Top 100? Din Top 10? Unele mi s-au părut remarcabile, altele imposibile. Nu era nicio logică.

Apoi am aflat despre valenţele zelistene ale blogrollului şi, ambiţios cum mă aflu uneori (sic!), am deschis o pagină dedicată Skimbului de link. Un compromis, probabil, dar care m-a adus în contact cu câteva bloguri deosebite. Deci nu există alb sau negru. Trăim într-o lume color.

Ca să scurtez, pot înţelege preocuparea de a aduna puncte ZeList. E o joacă, similară celei de a aduna puncte într-un joc fantasy, de pildă. Nu ştiu dacă poziţia în ZeList şi atât poate aduce bani. Îmi doresc să fie aşa. La nivelul meu nu e. Într-un joc există jucători mai pasionaţi decât alţii. Şi asta se ştie. E problema fiecăruia.

Ceea ce observ însă, de-o vreme, e că paginile de comentarii ale blogurilor pe care le mai frecventez (unde e ora 25??) sunt tot mai pline de pinguri. Am senzaţia că ne citim tot mai puţin, cu adevărat, dar ne pinguim tot mai mult. Forma bate fondul, deci. Asta e trist, din punctul meu de vedere.

Am mai aflat, recent, pentru că mi-a spus-o el, că Paul Gabor şi-a ascuns blogrollul. A făcut o pagină separată pe care n-o mai ţine la vedere. Aşa, şi? Păi, nu mai dă puncte în ZeList! Am încercat să râd. Cui naibii îi pasă, într-adevăr, de ZeList?? Vreau să spun, cui dintre cei care îl citesc pe Paul Gabor pentru că le place ce scrie el? Şi eu mi-am propus recent să fac o curăţenie de primăvară. Dar n-am avut timp pentru asta.

Miza ZeList mi se pare minoră. Nu e treaba mea să-i critic pe cei care au scopul de a da bine acolo. E jucăria fiecăruia. Dar sunt amărât atunci doi prieteni ai mei, Vania şi Paul Gabor se ceartă. Paul a ajuns la concluzia că blogosfera e mizerabilă.

Se spune că prietenii prietenilor mei sunt prietenii mei. Dar duşmanii prietenilor mei îmi sunt duşmani? Şi dacă ajung să se „duşmănească” prietenii între ei, ce trebuie să fac? Să aleg unul? Nu. Să încerc să-i împac şi să le spun, cu pritenenie, ce cred eu că au greşit. Cu riscul de a-l supăra pe unul, pe celălalt sau pe amândoi.

Mie mi-e greu să înţeleg, atunci când vorbim despre oameni cu scaun la cap, o ceartă pornită de la un subiect atât de minuscul, cum e ZeListul. Dacă asta ne ţine aici, atunci mai bine plecăm acasă şi cultivăm roşii (de exemplu). Pot înţelege neskimbul de link. Tot aşa cum pot înţelege că oamenii, oricât de maturi ar fi, se pot enerva. Mi-e greu să înţeleg vorbele grele. Detest violenţa, de orice natură ar fi ea. Vreau pace.

CONCLUZIE ÎN CEL MULT 500 DE SEMNE
Blogosfera din jurul meu trece printr-un moment delicat. E riscant s-o numeşti mizerabilă, generalizând, deşi, câteodată, e de înţeles subiectivismul. Preocuparea pentru pinguri alterează atmosfera pentru că poate naşte excesul de zel şi poate da în reproşuri, care pot degenera. Ar trebui să ne întoarcem la text. Bunele intenţii şi bunul simţ sunt necesare. Fără ele, mai bine plecăm acasă. Se spune că scopul scuză mijloacele. Eu cred că scopul e să comunicăm, să ne împărtăşim, să ne perfecţionăm scrisul, să învăţăm, să creştem (nu neapărat în ZeList).

Mi-ar plăcea ca Vania şi Paul să-şi dea mâna sau măcar să nu-şi întoarcă spatele. Sunt oripilat de vorbele grele şi îndrăgostit de întorsăturile de frază măiastre.

22 Responses to “Părerea mea despre un derapaj”

  1. Eu am ajuns la concluzia că domnul în discuţie este un mizerabil… De zece zile se tot bagă în seamă, când totul e simplu: N-am niciun motiv să menţin în blogroll pe cineva care nu respectă codul bloggeristic. Din motive similare, de blogroll ascuns, nu-i am nici pe Chinezu, Adi Hădean ori Savatie Baştovoi, deşi acolo mai arunc câte-o privire, că sunt interesat de ce anume se scrie…

    Apreciază

  2. Orgolii si vanitati. Atat !

    Apreciază

  3. „Preocuparea pentru pinguri alterează atmosfera”, cu asta sunt total de acord. Si eu vreau pace. Si cred ca voi face si eu, in curand, putina curatenie si prin blogroll, si printre pinguri, si printre lepse, si printre premii, si printre schimburi de link.
    Eu vreau sa ma joc, ca doar de aia mi-am facut blog. Si o sa-mi tin spatiul de joaca ordonat.
    Cu vorbele grele nu sunt nici eu de acord. Si am o repulsie organica fata de conflictele de orice fel, dar mai ales fata de cele absurde…

    Apreciază

  4. Sunt de acord cu tine!

    Apreciază

  5. Calin,ce sa zic eu si cei ca mine care nu suntem nici jurnalisti si nici scriitori sau poeti?
    Nu-mi place aceasta atmosfera si am ajuns la concluzia ca domnul cu pricina a vrut sa-si vada blogul in frunte.Intotdeauna scandalurile sunt aducatoare de rating,ca sa zic asa.Sincera sa fiu,nici n-am observat ca e scandal pana nu am primit link-ul pe ambele bloguri.Am citit si m-am cutremurat.Nu credeam ca un om poate fi asa ciudos, cu atat mai mult cu cat are educatie, ca sa-l citez.
    Pentru mine ping-ul e un fel de reclama pe care vreau s-o fac unor bloguri,bloggeri si nu astept ceva in schim.
    In plus,obisnuies sa las mesaje aproape de fiecare data.
    P.S.la fel eram si eu la inceputuri cand nu stiam mare lucru despre bloggereala.Citeam toate blogurile din topul 100 si asa mi-am facut si blogroll-ul.Nu sterg pe nimeni,nici macar pe cei cu link exchange pe care i-am trecut la mine, in schimb ei n-au facut acest lucru.
    Din pacate sau din fericire?…de cand m-am apucat de „galeriile de pictura” si de videoclipuri, nu prea mai am timp sa citesc blogurile.Doar cateva ale prietenilor mei virtuali.
    O zi minunata!
    Gabi.

    Apreciază

  6. Şi eu le-am recomandat împăcarea şi am scris că este vorba despre o tensiune demnă de o cauză mai bună. Rămâne scrisul, vorbeşe se duc. Poate că vor reuşi să depăşească această situaţie. Iar mi se va spune că sunt mult prea diplomat, dar îi citesc pe amândoi cu aceeaşi plăcere şi stau PE baricadă fără să cad într-o parte sau în cealaltă…

    Apreciază

  7. Daca s-ar impaca, n-ar mai fi scriitori…Cearta are o traditie frumoasa si rodnica in literatura romana; sigur si in cea latino-americana…Poate in toata lumea.

    Apreciază

  8. Citesc cu mare plăcere de fiecare dată postările cu substanţă, savoare şi care transmit acel „ceva” către suflet.
    Am apelat la pinguri recomandând postările prietenilor ce meritau citite. O voi face de câte ori voi simţi că trebuie să o fac.
    Prefer să las comentarii puţine într-o zi, dar acolo pe unde trec adulmec fiecare cuvânt.
    Citesc cu plăcere, scriu cu pasiune şi nu voi cere niciodată cuiva să mă treacă în blogroll.

    Să ai zile pline de frumos alături de cei dragi!

    Apreciază

  9. Textul tau va ramane ca un articol frumos, bine scris! Nu cred ca va ajuta in chestiunea descrisa mai sus…

    Apreciază

  10. Dragii mei,

    Am o zi mai proastă azi. Citesc cu interes opiniile voastre si le apreciez. Nu stiu dacă e cazul să le comentez, la rându-mi. Ce-mi doresc cel mai putin e să turnăm si noi gaz pe foc. Dar un mesaj de pace si bună întelegere cred că e bine că transmitem. Măcar un bine egoist.

    Apreciază

  11. Draga Calin, nimeni nu pomeneste de cauze, exista o absoluta indiferenta si o placere imensa da a nu se spune lucrurilor pe nume. Eu sunt convins ca cine a avut curiozitatea sa afle despre ce este vorba, are deja o opinie clara. Nu mai insist. Nu l-am jignit o clipa pe Vania, direct sau indirect. Nu am aceasta intentie nici in viitor. Eu doar mi-am reorganizat blogul dupa cum am crezut de cuviinta. Reactiile sale la adresa mea au fost suburbane iar in momentul in care am dorit sa-i raspund pe blogul sau, a considerat ca nu merit si m-a directionat spre „spam”. Cei care ma cunosc stiu foarte bine ca nu agreez „socializarile” fortate. Doar mazgalesc din cand in cand, fara nici o pretentie, nu practic pinguri, lepse, nu particip la concursuri (a existat o singura exceptie si tu o cunosti foarte bine). Singurul lucru pe care l-am cerut mereu a fost decenta. Si sa fiu respectat asa cum sunt. Lucru pe care Vania nu l-a inteles. Imi pare rau ca a pornit jocul acesta murdar, eu accept si inteleg absolut orice, dar nu permit sa fiu calcat in picioare. Nu am gresit cu nimic si sunt multumit de faptul ca exista persoane care stiu acest lucru. Cei care nu au inteles sau continua sa se prefaca, nu au decat sa mearga in continuare pe acelasi drum…

    Jocul murdar l-a inceput Vania, o repet pentru ultima oara. Eu am replicat pe blogul meu si este ultima mea reactie pe aceasta tema. Observ ca Vania continua sa arunce cu insulte. Si cred ca va continua sa o faca. Eu am concluziile bine definite.

    Va doresc o primavara excelenta tuturor. Chiar si lui Vania, desi nu sunt prea convins ca mai poate vibra la ceva frumos…

    Apreciază

  12. Am lasat si ieri un raspuns aici dar nu imi dau seama ce s-a intamplat…

    Spuneam Caline, ca pentru cei ce vor sa vada mai limpede e cel mai bine sa mearga la cauze… Este foarte simplu sa se emita concluzii de pe margine, iar aceasta diplomatie este desigur incantatoare. Dar eu sunt convins pe de alta parte ca lucrurile sunt destul de clare pentru foarte multa lume. Dar ma explic si aici, din respect pentru tine si pentru cei care te citesc.

    Eu mi-am reorganizat blogul, trecandu-mi lista de bloguri pe o pagina separata, nestergand pe nimeni. Asta l-a infuriat foarte tare pe Vania care a inceput sa ma insulte ca la usa cortului. E complicat pana aici?

    Si nu mai e nimic de spus. Dar e pacat pentru ca mai sunt inca foarte multi care, din nu stiu ce motive, prezinta acest lucru ca un fel de disputa, ca un razboi, ca mai stiu eu ce… Nu e nimic din toate astea… Poate doar o politete necalibrata din partea lor. Si o dorinta de a se pastra mereu la mijloc.

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns la Cristian Lisandru Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: