Archive for martie 29th, 2010

29/03/2010

Dosar de lansare


Fotografie făcută la Castelul Huniazilor, la lansarea de la Hunedoara. Foto: Remus Suciu

Adun aici un mic dosar de lansare.

Breb, am mai spus-o, a făcut prima cronică, despre care pot spune că e emotionantă. (Mi-a mărturisit că a fost impresionat, ca un profesionist ce se află, de elementele arhitecturale ale clădirii în care se află, încă, Uniunea Scriitorilor).

Adrian Georgescu a reprodus Rolls Royce cu pisică

Adela, care m-a suprins în mod plăcut, recitând cum eu n-as reusi niciodată, Pădure de mesteacăn.

cell61, care a făcut câteva fotografii foarte reusite si a realizat cel mai amplu reportaj!

România liberă online, care a preluat stirea Mediafax, si unde un cititor a spus că „nici degeaba n-ar lua maculatura unuia care toata ziua isi bate joc de democratie, de romani si de Presedintele Basescu!”.

Si, nu în ultimul rând, filmuletul de pe evz.ro, realizat de colegii de la B1TV.

UPDATE.
LeeDee P. a scris că sala a fost arhiplină si a publicat pe siteul propriu poezia Solutia doi.

Mircea a făcut un interviu cu subsemnatul, pe trilema. Aşa am aflat că, nu ştiu unde, a ars un bar. 😉 Şi mi-am amintit, nu ştiu de ce, de interviul anticipativ din Ziarul de la 5.

UPDATE2.
Vania prezintă si el cartea (multam fain!). Se opreste la Rolls Royce cu pisică. De ce? Pentru că e cu pisică!

UPDATE3.
O mică recenzie în Realitatea bănăteană.

UPDATE4.
A mai fost o lansare la Bookfest. Claudia spune că păream timid. Ea a reprodus câteva versuri din Rochia ta încă neîmbrăcată.

ALT UPDATE. Mentionarea din Observatorul cultural (autor: Daniel Cristea Enache), despre care pomenesc aici.

ALTUL: Recenzie în Forward Romania (Julia Salanki)
Notă în Provincia Corvina, semnată Eugen Evu.

Cartea poate fi cumpărată (deocamdată)
– de la librăria Muzeului Literaturii Române (18 lei)
– online, de la editură: edituravinea@yahoo.com (18 lei + taxe postale). Dacă doriti si autograf, va trebui să-mi scrieti pe ticorosu@yahoo.com.

Reclame
29/03/2010

N-ai nimic pe sub tricou!

Nu stiu cum s-a vândut până acum cartea, dar tricourile s-au dat ca pâinea caldă!

UPDATE1.
La sugestia prietenului Ovidiu, mentionez că, de mâine, cartea va fi, deocamdată, la librăria Muzeului Istoriei Literaturii Române (18 lei, cred).
În continuare, cartea poate fi comandata la edituravinea@yahoo.com (la pretul ăla se vor adăuga taxele postale) sau puteti să-mi spuneti mie (preferabil pe mail, ticorosu@yahoo.com), dacă doriti si autograf ;).

UPDATE2.
Nu-mi place povestea cu Petrica si lupul, deci trebuie să spun răspicat: aceasta este o glumă. Orice asemănare cu realitatea e de dorit.

29/03/2010

Buricul pământului

A fost lansarea. Le mulţumesc frumos tuturor celor care au fost împreună cu mine acolo, la Uniunea Scriitorilor şi celor pe care i-am simţit aproape, cu gândul.

Am fost foarte impresionat atunci când am dat mâna cu un domn. În acel moment am avut o revelaţie: am avut impresia că îl am în faţa mea pe fiul acelui domn, deşi nu-l văzusem vreodată. (Este vorba de unul dintre prietenii noştri de aici, din blogosferă, care stă în altă ţară.) Nu pot să-mi explic de ce mi-am imaginat că domnul acela cărunt este prietenul meu nevăzut. Iar dacă nu mi-ar fi spus, două secunde mai târziu, că este tatăl prietenului nostru nevăzut, aş fi rămas cu impresia că m-am întâlnit cu fiul lui! Nu ştiu ce înseamnă asta.

Am cunoscut, cu această ocazie, alţi câţiva prieteni pe care doar îi citisem, în cărţi, pe bloguri, pe forumuri de discuţii, în comunităţi online. A fost un sentiment ciudat, ca o întâlnire aranjată. Este ceva întotdeauna ciudat. Pentru că, vrei sau nu, dai mereu un chip celui/celei cu care conversezi. Probabil că e mai simplu aşa, să-ţi imaginezi o înfăţişare. Probabil că niciodată „chipul” nu e la fel, în realitate, cu acela imaginat. Poate că acel chip vizibil ochilor e doar un înveliş al „chipului” pe care îl arată scrisul nostru, sufletul nostru.

Cert e că am descoperit, abia ulterior, că la acest eveniment au participat cel puţin doi prieteni buni de aici, cu care însă nu am avut priceperea să îmi dau seama, atunci, că mă aflu faţă în faţă. Îmi este atât de ciudă şi atât de ruşine! Îmi doresc din suflet să-mi ierte lipsa impardonabilă.

În orice caz, am realizat, încă o dată, că eu nu sunt, nici pe departe, buricul pământului. Fiecare dintre noi încearcă să comunice câte ceva. Fiecare are ceva de spus. Fiecare suntem importanţi, fiecare merităm mai mult decât primim şi primim, în acelaşi timp, enorm. Atunci când am spus că e ceva ce m-a iscat, în urmă cu un an, să revin la poezie, cred că, fără să ştiu, m-am referit într-o foarte bună măsură, la voi toţi, prietenii mei văzuţi şi nevăzuţi, la fiecare dintre voi. Dacă n-aş fi experimentat-o eu însumi, aici, pe blog, sau acolo, în Pahico, n-aş fi ştiut şi n-aş fi crezut niciodată câtă forţă poate fi în aceste prietenii dezinteresate, legate în jurul pasiunii pentru cuvântul scris, împărtăşit.

P.S.
Fotografii de la eveniment nu am încă. Eu nu am făcut. Sunt câteva pe mediafax, sunt la cell61, am văzut în Pahico şi la Breb. Sper că le voi primi şi eu. Sper să reuşesc să urc şi ceva imagini, pentru că lansările mele „s-au dat” şi pe la teveuri.

29/03/2010

Bătrânul şi marea de guvizi

Preţuiesc mai mult o unghie tăiată sigur şi lăcuită, decât un guvid agăţat în cârligul undiţei, în amurg. Dar nu pot spune asta. Măsluite sau nu, zarurile au fost aruncate. Gura ştirbă şi mirosind a veceu neodorizat a bătrânului care îmi cere bani de-o cinste valorează cât toate amintirile cu tine. Îmi golesc portofelul în palmele lui murdare. Nu unghiile lui murdare nu-mi întorc stomacul pe dos. Vomit la gândul că, odată, mă îmbrăcam la patru ace. Am pantofii murdari. Am solzi pe carne. Râd.

%d blogeri au apreciat asta: