Băiaşii. În limba lui Tudor Vladimirescu

Fotocopie a articolului despre băiaşi, primul de acest fel din presa românească, apărut în revista Expres în anul 1994. Scris de Călin Hera şi Dan Necşa.

Am descoperit, în vremea revistei Expres, împreună cu Dan Necşa, o comunitate fascinantă: băiaşii. O comunitate de ţigani care a părăsit teritoriul actualei Românii pe vremea lui Tudor Vladimirescu. S-a aciuat în Ungaria, zona Pecs, şi a păstrat o cultură ciudată, un amestec de cultură românească veche, cu grai de acum 200 de ani, cultură ţigănească şi accente ungureşti.

Ştiu că atunci când am scris despre ei (era anul 1994) a fost oareşce vâlvă (dar nu erau televiziuni). Prin 1998-1999, am fost de-am făcut un reportaj la băiaşi, pentru ProTV. Nu mai am caseta.

Acum, am redescoperit povestea printată din Expres. Nu mă pot apuca s-o culeg, încer să o redau fotografiată.

 

Le mulţumesc celor care au ajuns aici cu lectura. Sper că n-a fost imposibilă (n-am găsit altă modalitate de arhivare…)

Anunțuri

18 Responses to “Băiaşii. În limba lui Tudor Vladimirescu”

  1. Cred că ,,averea lor cea mai de seamă,, este acea limbă veche românească asta pe lângă muzica şi dansul lor.
    Mi-ai incitat curiozitatea.:)

    Apreciază

  2. @starsgates: Au o lume fascinantă. Mi-e teamă însă de deteriorarea din ultimii ani. Cred că mult din ceea ce ei au păstrat 200 de ani s-a dus în ultimii 20…

    Apreciază

  3. Astfel de comunităţi mai sunt numite şi buzunare civilizaţionale – comunităţile amish din America -termen tradus, nu sunt sigur de prezenţa sa în literatura antropologică românească.
    Influenţele culturale desigur pot schimba relativ peisajul. Dinamica socială, schimbarea, sunt certitudini. Dar un factor important este şi cel de coeziune internă a grupului. Ca minoritari ai minoritarilor e foarte posibil să îşi fi păstrat din specific. O mândrie a apartenenţei.
    Oricum ar fi, fără o revenire în comunitate, un nou studiu, aceste perspective sunt doar supoziţii.
    Altfel, a meritat să îmi chinui ochii pe fotocopia documentarului tău. Mulţumesc.

    Apreciază

  4. @Andrei: Multumesc pt efort si pt precizări. Da, intentionez sa pun la cale pt o revenire in comunitate.

    Apreciază

  5. Mulţumesc pentru informaţii. Pentru mine sunt o noutate – nu mai auzisem de băieşi.
    Ar fi fost plăcut dacă ar fi reuşit să supravieţuiască şi aici, unde îşi au obârşia – păcat că au fost nevoiţi să se refugieze pe alte meleaguri. Şi de-abia cum, când ai „au alţii” le redescoperim valoarea…

    Apreciază

  6. @Iguana: Subiectul mi se pare, si azi, fascinant. Cred că au plecat atunci profitând de o dezrobire.

    Apreciază

  7. @Andrei: Mă bucură dialogul cu tine. Sper să devină o rutină a acestui blog.

    Apreciază

  8. Reportaj adevarat…multu ca ai pus tot, se poate citi si aici se pot si copia si lipi in word apoi mari – pentru cine vrea sa le aiba.

    Io zic ca e mare pierdere…mi-ai amintit ca am trecut odata prin Pecs nu mai stiu mare lucru, poate am notat ceva, o sa caut si sa-mi amintesc zona si ce am vazut pe acolo…oricum de baiasii din Pecs nu stiam, acum stiu…cea mai frumoasa perioada din viata ta cred ca a fost cea cand ai fost reporter…te invidiez, stiu, nu-i frumos.

    Apreciază

  9. @LePetitPrince: Slava Domnului, am o perioadă frumoasă si acum!
    PS Eu n-am curaj să recitesc. În momentul ăla am fost ba multumit, ba nemultumit. Pur si simplu n-am ochi să recitesc acum…

    Apreciază

  10. Sunt bucuros sa aflu mai multe despre Baiesi in aceasta vara eu am vizitat 5 comunitati in Croatia ,daca detineti mai multe informatii sau documente despre ei sunt si eu interesa de acestea .Baiesi sunt raspanditi in toata fosta Iugoslavie cu cea mai mare concentratie in Croatia asezati pe malurile raului Drava.Eu chear vreau sa ma implic in a face ceva pentru aceste comunitati din Croatia.Ca si romin am datoria morala de a ma implica in viata lor deoarece vorbesc limba mea .

    Apreciază

  11. Señor, am dat mai demult de băiași și acum că i-am gugălit, am dat de dumneavoastră.
    Povestea lor pare interesantă, și cum în Albania sau Macedonia nu prea voi ajunge prea curând, iar în Ucraina, mai greu, cred că n-aș greși prea tare dac-aș zice c-o să încropesc cumva un drum până la ei anul acesta (presupunând, desigur, c-aș reuși s-o amăgesc pe mama cu Mallurile Pecs-ului or so).
    Îmi trec multe chestii prin cap acum(a), dar aș prefera să continuăm aceasta discuție în privat, și pentru asta îmi trebuie o adresă de email. Binevoiți să-mi dați și mie una (preferabil nu peste moacă)?

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: