De la Baleia la Pietrele (5)

Episodul 1
Episodul 2
Episodul 3
Episodul 4

Velicu şi-a dat seama primul că ăla mic scânceşte, dar s-a prefăcut că nu observă acest detaliu. Era, ce-i drept, atent să prindă un semn, să recunoască ceva, să poată spune „Ştiu precis unde suntem!”.

Fara a abordat problema un pic diferit:
– Ce eşti tu, bărbat sau chilot de damă? Hai, mergi!

N-a ţinut. Nici povestea despre ceaiul fierbinte, de zmeură, de la cabană, nici cea despre cracii lui tanti Florica, fierbinţi şi ei, nu l-au încurajat pe copil prea mult. Micuţul era gata să accepte că e, mai degrabă, chilot de damă decât, ehe, bărbat!, când au auzit zgomotul apei. Apoi au zărit, printr-o spărtură a pădurii, coasta de munte care era tot mai aproape. Apoi au ajuns la pârâu.

Dacă ar fi făcut cineva fotografii atunci, ar fi fost o minunăţie! Apa pârului era ba sloi de gheaţă, gros, ba spumă nervoasă, ba ochi prin zăpadă. Dar cum să treci dincolo? Bolovanii imenşi erau ca nişte bulgări netezi de gheaţă. Au bâjbâit în sus şi-n jos minute bune până când lui Velicu, probabil un pic mai nebun chiar şi decât Fara, i-a venit ideea să facă o punte din schiuri.

Istoria nu reţine detaliile tehnice, altfel destul de complicate, ci doar amestecul de groază şi încredere pe care l-a încercat puştiul cu ţurţuri la nas în timpul celor patru sau cinci paşi pe care i-a făcut, pe schiurile de lemn, suspendat la câţiva metri deasupra vâltorii îngheţate.

Etichete: , ,

8 Responses to “De la Baleia la Pietrele (5)”

  1. Teribil…vara mai treaca mearga dar iarna…

    Intr-o iarna demult am tras si eu de un puiut sa mearga ca altfel ingheta…era mic, mic, l-am mai luat si in brate dar ca sa nu inghete trebuia sa mearga, l-am convins…a fost extem de greu, n-as mai vrea sa trec prin ce am trecut atunci si sa nu treaca nimeni

    Apreciază

  2. Sperăm că băiatul nu a alunecat… 🙂

    Povestea cu bărbat – chiloţi de damă îmi aminteşte de o întâmplare cu nepotul meu, care avea vreo 7 ani şi i se întâmplase ceva afară. Intră plângând în casă, iar cumnată-mea îl întreabă:
    – Ce eşti tu, bărbat sau căcat?
    La care el, plângând şi mai tare:
    – Sunt un căcaaaaat! [bu-hu-huuu]
    🙂

    Scuze de limbaj.

    Apreciază

  3. @LePetitPrince: Hehe, e mai misto sa fii puiutul, cred.

    Apreciază

  4. @cell61: Cred că nu.

    Apreciază

  5. :)tipic pt.Velicu sa gaseasca o solutie la orice problema,mai ales la tehnici de supravietuire

    Apreciază

  6. @romeo: Era o gască de inventivi gasca salvamontistilor hunedoreni pe care am cunoscut-o eu.

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: