O americancă la Bucureşti

Am asteptat-o pe W. la aeroportul Otopeni (Henri Coandă, pe nou, pentru cititorii mai tineri). Avionul a aterizat la timp, dar a durat ceva mai mult de o oră până când ea a apărut. Zâmbea. Se bucura că ajunsese si că-si revede sotul (e vorba de văru-meu, C.). I-am lăsat să se pupe, apoi m-am prezentat si i-am atras atentia că bagajele trebuia să si le ia mai înainte de a se întâlni cu noi.

– Bagajele? Haha, s-au pierdut pe la Londra, eu am fost mai rapidă decât ele si am prins avionul.

Nicio urmă de stres. Stiti cum sunt americanii.
Am vorbit cu o voce, la un interfon. Si-a cerut scuze, în treacăt, si m-a întrebat la ce adresă să aducă bagajele, la miezul noptii, când vine următorul avion de la Londra.

În parcare am spus:
– Credeam că masina mea va fi prea mică pentru bagaje. Acum văd că e ok.
Am arătat spre poseta ei. Am râs cu totii. Apoi am plecat înspre oras.

– Nu mi-e foame, nu sunt obosită, nu vreau la shopping, nu vreau să fac turism. Vreau să fac ceea ce fac oamenii, în mod normal, în după-amiaza asta, mi-a spus.
– OK, am răspuns.

Am făcut o tură cu masina, spunând, din când în când, „aici e Casa Presei, unde erau cele mai multe redactii si edituri, pe vremuri”, „ăsta e Arcul de triumf, varianta Bucuresti”, „aici e guvernul” si d-astea. Prima chestie care a impresionat-o a fost Mănăstirea Casin si acoperisul verde. Atunci mi-am dat si eu seama că e verde. Poate l-au vopsit în ultima vreme. Apoi, s-a zgâit la căsoaiele de pe Kiseleff (îmi plac si mie), palatul în care e Muzeul Tăranului Român, Ateneu, fost Palat Regal, fostul sediu al CC, Casa Armatei, sediul CEC. Am mers apoi pe splai, în sus, până la Operă, apoi la Palatul Cotroceni si înapoi pe la Academia Militară si înapoi, pe splai, si pe lângă Casa Poporului, care a impresionat-o.

Apoi am luat pipetis fostul bulevard Victoria Socialismului.
– Asta fac bucurestenii în mod normal, la ora asta, stau blocati în trafic, am spus.

Am povestit mult, am râs si mai mult. N-a adus nicio clipă vorba despre bagajele pierdute. Nu s-a plâns de nimic. Câti dintre noi, oare, nu ar fi făcut-o?

Am parcat apoi lângă Banca Natională, am trecut prin Pasagiul Villacrosse (unde se fuma narghilea, însă doar înăuntru) si ne-am odihnit oasele la Caru cu bere. La început, mi s-a părut că n-a încântat-o prea mult. Era cam zgomot, ca într-un film românesc. Spre final, mi-a dat impresia că ora de la Caru cu bere a fost mai mult decât o cireasă pe tort.

În fine, la putin timp după aceea, au decolat spre Cluj. A doua zi, au primit acolo bagajele rătăcite la Londra de British Airways.

Două întrebări, pentru cei care au avut răbdarea să ajungă până aici:

1. Ce „program” ati fi făcut dacă trebuia să organizati cele aproximativ patru ore?
2. Ce program ati face pentru o zi întreagă, dacă ati avea de arătat Bucurestiul cuiva din SUA?

Anunțuri

11 comentarii to “O americancă la Bucureşti”

  1. Calin, eu zic ca a vazut cam ce era de vazut, excluzand vizita prin muzeele nationale si alte lacasuri de cultura.
    Carul cu bere este si dupa parerea mea un relax specific de bun gust 🙂
    Iar strazile aglomerate din traficul Bucurestiului nu spun chiar totul despre efervescenta vietii sociale a orasului.

    In ce priveste bucuria ei de a-si revedea sotul mi se pare absolut firesc atunci cand esti despartit geografic de oceane. Iti garantey ca ai fi reactionat exact la fel ca si ea 🙂

    Apreciază

  2. @gabi: Probabil că în weekendul următor vom si intra în ceva biserici, muzee si-n ce-am mai văzut din masina. În Casa Poporului nu vreau, dar nu cred ca ma pot fofila.

    Apreciază

  3. depinde de persoana…am patit odata cu o tipa (galinacee) n-a impresionat-o nimic pana la mall…”aaa, aveti si voi?”…cam asa!

    eu sugerez curtea sticlarilor…

    Apreciază

  4. eu sunt din provincie, cred ca turul Capitalei a fost binevenit, putina relaxare in ambuteiaje, fara politica, just love. Esti un ghid bun.

    Apreciază

  5. @LeP: E mişto la sticlari, încerc să punctez, danke.

    Apreciază

  6. @Alecs: Am făcut şcoala de ghizi 😉

    Apreciază

  7. cu placere!
    daca se poate si in afara Bucurestiului si totusi aproape…Palatul Mogosoaia, Manastirea Snagov, etc

    Apreciază

  8. @LeP: Palatul Mogosoaia… Da.

    Apreciază

  9. Biserica Antim…din cate stiu singura din tara cu catapeteazama din piatra…daca ajungi acolo cauta…melcul

    Apreciază

  10. @LeP: Cred că nu va fi timp de detalii, mai ales din cele care nu-mi par atât de spectaculoase pt cineva care îsi propune sa afle cât mai multe lucruri importante in timp f scurt.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: