Cel mai bun vin rosu. PAfoto

CH 453

Fotografie făcută în vara anului 2008, pe malul stâng al Dunării, la Spitz an der Donau. De pe terasa pensiunii la care am sezut si m-am delectat. Pfuu, rămăsesem dator cu povestea acelei vacante… FOTO: Călin Hera

Aceasta este PAfoto-provocarea etapei a doua.
Vă astept PA-urile aici, până luni, 10.00. Baftă!

Un pahar de fericire  Teodora

După-amiază liniştită şi caldă, în vară. Din ţigla acoperişurilor se ridică, uşor, toropeală cu parfum de argilă înfierbântată, uneori întreruptă de fuioare răcoroase şi umede de vânt dat de-a dura pe spinarea Dunării din preajmă. Pe terasă, un şezlong şi-o măsuţă din bronz, pe tipsia căreia, alături de-o cafea Robusta ce-şi dă văzduhului delicatul ei duh parfumat, e o carafă rece cu vin. Sticla e plină de broboane reci, ce ezită puţin, apoi îşi dau drumul pe toboganul burtos al carafei. Şi jazz-ul somnoros ce se prelinge din odaie…

Menire Leo
Paharul filtră întregul univers prin pantecu-i purpuriu şi zâmbi enigmatic. Niciodată zările nu se mai poleiseră cu aşa zvon de aur, ca la întâiul apus de soare. Cu nara largă, adulmecă toate miresmele pământului împreunate în măruntaiele sale, purtând solemn misiunea cu care-l înnobilase Mâna Divină, că urmaş al Potirului Sfânt. Omul îl va săruta golindu-l, îl va umple iar. Aburii suflului său îi vor tulbura limpezimea. Va primi licoarea în căuşu-i de sticlă, şi se va adânci fericit în beţie.

Priviri în ochi Simion Cristian
– Auzi mamă? Eu cred că Fane mă iubește! Aseară a sunat pe la 7 și a zis că mă scoate în oraș, la restaurant. A venit după 2 ore… Doamne, cât era de frumos, imbrăcat la patru ace!

–Si un’ te-a dus, Gino?

– La un local de fițe! Sarmaua răsucită ii zice. A fost o seară perfectă! Muzică lăutărească în surdină, ceafă de porc la grătar și vin roșu în cană de lut ars. Iar Fane mă privea în ochi! De la ochii lui, sau poate de la vin, m-am emoționat și am vărsat cana pe mine! Păcat de licoare, era cel mai bun vin roșu pe care l-am băut în viața mea!

-Cel mai bun vin roșu e ăla care se curăță și nu lasă pete! Termină cu pălăvrăgeala și spal-o mai cu sârg!

Driblinguri Mariana

Musafirii plecaseră aproape în ordinea în care veniseră.
Cosmin abia se mai vedea de printre jucăriile de pluş. Parcă ar mai fi vrut şi altceva de ziua lui. În sfârşit, găsi o minge. Ieşi tiptil pe balcon, cu gândul de a face acolo câteva driblinguri. Paharul cu licoarea roşie ce stâtea pe marginea balconului îl ademeni. Bău până la ultimul strop sucul acela cu gust ciudat. Se întoarse în cameră. Mergea cam anapoda, driblând fără minge.Când să se urce în pat, i se păru prea înalt, mâinile prea moi…aşa că preferă să se întindă pe covor sub privirile nedumerite ale părinţilor…

Cel mai bun vin starsgates
– Servus vecine..
,,Iar vine să-mi spună cum se lucrează via,, îşi spune bărbatul, privind cu năduf cum se apropie cu paşi târşiţi bătrânul care-şi are via alături de-a lui.
E adevărat via bătrânului era săpată, a lui însă…
– Na, văd că iarba-i cam mare…, zice bătrânul.
– Aşa-i, mormăie vecinul, fără nici un chef de vorbă.
……………………………………………………………………………………
-Vasile, strigă bătrânul, s-a rodit şi via ta? Io nu mai am struguri deloc.
-Păi dacă nu ştii să lucrezi via, trebuie să ştii când s-o sapi şi când să laşi iarba să crească… Uite vezi de aceea îmi iese mie vinul bun, că am de unde să-i pun struguri,răspunde vecinul mucalit.

Meditaţie Leo
Făcea echilibristică-ntr-un picior pe balustradă. Fusese, pesemne, într-o altă viaţă, vreo barză sau vreun cocostârc. Se simţea pe jumătate plin, pe jumătate gol, şi nu era decis ce atitudine să adopte : una optimistă , sau una pesimistă ? I-ar fi plăcut să aibă aripi şi cioc, să aducă nou-născuţi la case tinere. « Vise deşarte. Iar am băut prea mult ! »

Minuscula furtuna paul gabor
M-am urcat din nou in barca. De aceasta data fara prieteni, doar eu si cu sufletul meu. A vrut sa-mi spuna de la bun inceput ca risca si a venit fara vesta de salvare. Acum vasleste fericit si mergem in cerc. Si ne uitam cu spaima cum se ridica, pe langa noi, peretii din cristal de Bohemia. I-am zis sufletului sa se opreasca si sa taca un moment. Pe piciorul paharului venea un sarpe ce dorea sa ne intrebe daca auzisem de ispita…

Preludiu LePetitPrince
Voia sa-i dezlege misterul. Mai intai si-a apropiat cu emotie buzele de el. Descoperirea placuta i-a impins cercetarea mai departe…S-ar fi abandonat in navala lui viguroasa si zburdalnica dar dorea sa-si intensifice placerea, intarziind-o. Sangele ii clocotea. Isi musca buzele ca sa reziste tentatiei de a-l cuprinde cu totul. “Daca tocmai acum s-ar declansa un cutremur?” – se surprinse gandind. Teama ii curma orice rafinament al simturilor.

Desfatari LePetitPrince
Desfatari
Dunarea – simfonie albastra, il insotise o bucata de drum. Incantarea i se citea pe chip cand exuberanta baroca a Melkului ii dadu o noua binecuvantare si un alt albastru: al frescelor divine. Cand ajunse la Spitz, credea ca exaltarea de care fusese cuprins la abatie nu i-a mai lasat loc in suflet pentru nicio alta desfatare. Dar orasul viticol de la poalele muntelui, avea farmecul lui discret. Visul vitei de vie astepta incolacit in pocalul din fata calatorului daruindu-si voluptatea lui rubinie.

Certitudine Mariana
Verticala piciorului de sticlă sfidează orizonturile. Rubinul fluid e statornicit într-o orizontală perfectă ce pune la îndoială arhitectura zonei. Doar povestea lui e o certitudine: bob cu bob, zdrobite pân’ la sângerare, slobod leneş aroma şi gustul soarelui. Ca odinioară Hristos, zdrobit şi-nsângerat pentru a aduce lumii stropul acela de bucurie ce se va prelungi până-n Veşnicie. Vinul bucuriei se dăruie jertfelnic inimii, strop cu strop, încălzind-o şi lărgind-o pentru a încăpea în ea tot Cerul.

Fără titlu LordD’if
Asezat cu grija pe balustrada din lemn de cires, privea, pe jumătate golit în depărtări. Soarele ascuns în spatele colinelor înverzite, scălda orăselul motaind, într-o lumina rubinie. Totii înteleptii lumii căzuseră pradă dulcilor otravuri ce dăinuiau în fiinta lui, încercând zadarnic sa-i dibuiască tainele ascunse… Forma chircită în fotoliu mormai trezindu-l din visare
– Te blestem diavol purpuriu ce încurci mintile firave predispuse păcatelor lumesti, dezlegand limbi si născocind iluzii.

Cum s-a golit jumătatea plină

Domnului Lică îi place vinul roşu. Îşi torna, mereu, în două pahare, deşi e singur. De data asta, e năpădit de pesimism, chiar dacă vinul din sticlă ajunge abia pe la mijlocul etichetei. „Sticla e pe jumătate plină. N-am cu cine”, îsi spune. Atunci, între primul şi al doilea pahar, o vede trecând pe văduva contabilului Fişic. N-are nimic pe sub tricou. „E pe jumătate goală”, îşi spune, devenind optimist.

Anunțuri
Etichete: ,

29 comentarii to “Cel mai bun vin rosu. PAfoto”

  1. Domane, Calin… ce-mi faci ?! Vin rosu, si cel mai bun inca ?!
    😀

    Apreciază

  2. @Leo: Unii asa zic. Mie-mi place.

    Apreciază

  3. Un pahar de fericire
    După-amiază liniştită şi caldă, în vară. Din ţigla acoperişurilor se ridică, uşor, toropeală cu parfum de argilă înfierbântată, uneori întreruptă de fuioare răcoroase şi umede de vânt dat de-a dura pe spinarea Dunării din preajmă. Pe terasă, un şezlong şi-o măsuţă din bronz, pe tipsia căreia, alături de-o cafea Robusta ce-şi dă văzduhului delicatul ei duh parfumat, e o carafă rece cu vin. Sticla e plină de broboane reci, ce ezită puţin, apoi îşi dau drumul pe toboganul burtos al carafei. Şi jazz-ul somnoros ce se prelinge din odaie…

    Apreciază

  4. @Teodora: Multumesc. Mă bucur că iei jocul nostru în serios. Adică, în acest „nostru” esti, deja inclusă.

    Apreciază

  5. Multumesc si eu ca m-ati introdus in „gasca”. Pe acesta chiar l-am luat in serios..in sensul ca m-am chinuit sa ma incadrez in cele 500 de semne :))

    Apreciază

  6. Iaca si eu…. Mie trebuie sa mi se dea de lucru, observ. Multam, Calin. Stimulezi imaginatia cu propunerile tale.

    Menire
    Paharul filtră întregul univers prin pantecu-i purpuriu şi zâmbi enigmatic. Niciodată zările nu se mai poleiseră cu aşa zvon de aur, ca la întâiul apus de soare. Cu nara largă, adulmecă toate miresmele pământului împreunate în măruntaiele sale, purtând solemn misiunea cu care-l înnobilase Mâna Divină, că urmaş al Potirului Sfânt. Omul îl va săruta golindu-l, îl va umple iar. Aburii suflului său îi vor tulbura limpezimea. Va primi licoarea în causu-i de sticlă, şi se va adânci fericit în beţie.

    Apreciază

  7. Calin, rogu-te, in loc de „causu-i de sticlă”, pune „căuşu-i de sticlă”.
    Multumeeesc ! 😉

    Apreciază

  8. @Leo: Servesc patria!

    Apreciază

  9. Patria zice sar’naaaa ! 😛

    Apreciază

  10. Priviri în ochi
    – Auzi mamă? Eu cred că Fane mă iubește! Aseară a sunat pe la 7 și a zis că mă scoate în oraș, la restaurant. A venit după 2 ore… Doamne, cât era de frumos, imbrăcat la patru ace!

    –Si un’ te-a dus, Gino?

    – La un local de fițe! Sarmaua răsucită ii zice. A fost o seară perfectă! Muzică lăutărească în surdină, ceafă de porc la grătar și vin roșu în cană de lut ars. Iar Fane mă privea în ochi! De la ochii lui, sau poate de la vin, m-am emoționat și am vărsat cana pe mine! Păcat de licoare, era cel mai bun vin roșu pe care l-am băut în viața mea!

    -Cel mai bun vin roșu e ăla care se curăță și nu lasă pete! Termină cu pălăvrăgeala și spal-o mai cu sârg!

    PA scris pentru concursul PAfoto, organizat de Calin Hera

    Apreciază

  11. Mi-am făcut curaj pentru al doilea PA din viaţa mea 🙂

    Driblinguri

    Musafirii plecaseră aproape în ordinea în care veniseră.
    Cosmin abia se mai vedea de printre jucăriile de pluş. Parcă ar mai fi vrut şi altceva de ziua lui. În sfârşit, găsi o minge. Ieşi tiptil pe balcon, cu gândul de a face acolo câteva driblinguri. Paharul cu licoarea roşie ce stâtea pe marginea balconului îl ademeni. Bău până la ultimul strop sucul acela cu gust ciudat. Se întoarse în cameră. Mergea cam anapoda, driblând fără minge.Când să se urce în pat, i se păru prea înalt, mâinile prea moi…aşa că preferă să se întindă pe covor sub privirile nedumerite ale părinţilor…

    PS. Poate fi şi proză poetică?

    Apreciază

  12. -Servus vecine..
    ,,Iar vine să-mi spună cum se lucrează via,, îşi spune bărbatul, privind cu năduf cum se apropie cu paşi târşiţi bătrânul care-şi are via alături de-a lui.
    E adevărat via bătrânului era săpată, a lui însă…
    – Na, văd că iarba-i cam mare…, zice bătrânul.
    – Aşa-i, mormăie vecinul, fără nici un chef de vorbă.
    ……………………………………………………………………………………
    -Vasile, strigă bătrânul, s-a rodit şi via ta? Io nu mai am struguri deloc.
    -Păi dacă nu ştii să lucrezi via, trebuie să ştii când s-o sapi şi când să laşi iarba să crească… Uite vezi de aceea îmi iese mie vinul bun, că am de unde să-i pun struguri,răspunde vecinul mucalit.
    -Cel mai bun vin-

    Apreciază

  13. cel mai bun vin e ala dupa al patrulea pahar ca pune capac

    Apreciază

  14. Iata o fotografie care spune multe lucruri…(cred ca a fost aranjata special pentru fotopaisi)
    Abia astept sa ma apuc desi mi-e greu sa aleg dintre variantele pe care mi le sugereaza la prima vedere si ceea ce este, de fapt, poza.

    O tema generoasa!

    Apreciază

  15. @Molie pe Creier: Mie îmi place mereu primul pahar.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: