Concursul de PA-uri, după prima etapă

S-a încheiat prima etapă a concursului de PA-uri, etapa Mură-n gură.
PA-uri trimise până la deadline (deci care pot intra în clasamentul de etapă):

Amintire
Murăngură
mura, în sfârsit, în gură
Mura-n gură
Iubirea noastră serpuită
Grupul culegătorilor de fructe de pădure vă salută!

Le multumesc frumos celor care au scris PA-uri pentru acest concurs, celor care au vrut să scrie, celor care le citesc.

Vă rog, pe cei care doriti, să mă ajutati să ordonez aceste PA-uri, conform regulamentului acestui Concurs. Astept voturile voastre, la ticorosu@yahoo.com, până duminică, 12.00. Multumesc.

Anunt acum etapa 2: Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea
Deadline, marti, 8 septembrie, 12.00.
Notă. Facem o mică schimbare de regulament: PA-urile trebuie scrise pe blogurile voastre, iar mie îmi trimiteti, prin mail sau aici, sub formă de comentariu, linkul. 😉

Amintire

Autor: ?

Stateam pe marginea prapastiei, cu picioarele atarnand in gol. Ai venit langa mine, te-ai asezat fara sa spui vreun cuvant, mi-ai luat mana intr-a ta si ai inceput sa batai usor din picioare. Dupa cateva minute n-ai mai rezistat si m-ai intrebat ce caut acolo.
Ti-am spus ca te asteptam, dar ca acum nu mai aveam curajul sa ma ridic.
M-ai privit cu repros: „Tu chiar vrei sa-ti dau mura-n gura, nu simti ca deja te-am luat in brate?!?”.
Asa era, pluteam deasupra norilor si totul parea atat de indepartat…

Murăngură

Autor: ?

Murăngură se trezeşte mereu cu sprânceana ciufulită, pentru că doarme pe aceeaşi parte toată noaptea. Şi, cu faţa mototolită, aruncă vreo trei-patru felii de pâine în cuptor. Tre’ să mănânce şi el ceva.

Şi se culcă la loc.

Îl trezesc vecinii – pereţii sunt subţiri – care strigă : „Iar ai ars, bă, prostu’ satului, pâinea ? Ne gazezi ca la Auschwitz, bă… ! Mai bine am face colectă de posmagi, bă, că-n povestea aia pe care tu n-ai de unde s-o ştii, incultule ! Să ţi-i dăm mură-n gură, băăă…!”

mura, în sfârsit, în gură

Autor: ?

gura bantuia flamanda pe dealuri, dupa ce batuse campii.
gasise la poale fragi, zmeura, si chiar mure in cosulete vandute de copii ciocolatii, dar nu, nu, ei ii trebuia doar mura aceea.
asa ca batea in continuare campii, dealurile, muntii, uscata si crapata de dor in soarele de septembrie, stiind ca, la un moment dat o sa o gaseasca.
si in clipa anume, cand a zarit-o, si-a dat seama ca soarele era prea puternic: pentru ca erau doo, la mica distanta, una de alta, amandoo tremurand la fel de ispititor si la fel de capabile sa o faca sa simta luna plina, sa se simta plina…
apuca si strivi delicat una din ele, si deasupra lor, alte doo se inchisera de placere…

Rolls-Royce cu pisică

să vezi numai cum dormeam în poziţia mea preferată
şi inevitabil te-am visat
erai mai frumoasă decât în realitate

te priveam aşa dintr-o parte zău
şi parcă-mi venea să cobor coboram

să vezi maşina parcată în curte era un Rolls-Royce
aşa că m-am grăbit să închid poarta am închis-o
şi atunci a apărut un fel de pisică

urcam repede scările până la etajul patru descuiam
încet şi intram tiptil înăuntru
erai a naibii de frumoasă aveai ochii închişi

ţi se zbătea luna sub pleoape uite-aşa
te visam când deodată m-am trezit
şi am început să scriu versuri tembele