Archive for septembrie, 2009

30/09/2009

Creion

creion

Am zis să rup, un pic, ritmul, arătându-vă acest creion fără nicio pretentie. Îmi place înclinarea corpului si-mi place capul sucit. Adică, nu stiu dacă îmi plac astea. Poate că-mi place atmosfera. Sau poate nimic. Dar stiu, cu certitudine, că-mi place să vă întreb: ce-a vrut să spună autorul?

Reclame
30/09/2009

E greu la deal (niciun PA banal)

Greu la deal cu boii mici (Autor ?)
Isi dorea un copil.
Nu-i placeau greutatile.
Asa ca facu un bou mare

nu de boi, ci de hrănirea lor… (Autor ?)
Greutatea vieţii nu e chiar greutatea. Ci lipsa bună a simţirii. Pentru că greutatea dătătoare de satisfacţie, prin realizare şi împlinire e benefică. Aşa că tema boilor mici e de fapt tema propriei neputinţe. Şi boii aceştia pot creşte, prin exerciţiu personal şi dezvoltare. Doar dealul, urcarea, ţelul şi atingerea acestuia dau un sens trăirii şi instincului de conservare.

Sansă de nesansă (Autor ?)
Doamna Vaca si domnul Bou erau obisnuiti cu greutatile vietii. Trageau in jug de dimineata pana seara.
In acest timp, Vitel, fiul lor, statea in grajd si manca tot fanul din iesle.
Seara doamna Vaca il dezmierda spunand: barem tu sa ai viata usoara.
Timpul a trecut. Doamna Vaca si domnul Bou au imbatranit si puterile le-au scazut.
Urcau tot mai greu dealul tragand dupa ei carul.
Era vremea ca Vitel sa traga la jug dar lui nu-i pasa: pastea si statea tolanit la umbra cat era ziua de lunga.
Ajunsese mare.

Sub papuc (Ajutor ?)
Ia ! Dă-ncoa’ plasa, să văd ce-ai luat ! Ia uite ! Morcovi plini cu pământ ! Cât ai dat pe ăştia ? O avere ! La salariul tau… De care ceapă ţi-am zis eu să iei ? Roşie ! Asta-i roşie ? Şi pâinea, parcă-i coaptă alaltăieri ! Ai să mănânci mămăligă rece deseară ! Şi o să dormi pe preş ! De nimic nu eşti bun ! Iar ai luat leuştean în loc de pătrunjel ? De câte ori ţi-am explicat care-i diferenţa dintre ele ? Un neispravit ! Creier cât o nucă ! Of ! Greu la deal cu boii mici ! Treci si spală vasele!

(Autor ?)
Am un proiect. Vreau să fac un partid. L-ar vota toată lumea. M-aş instala la putere. Aş reforma ţara. Aş provoca o creştere economică fără precedent. Aş dezvolta învăţământul. Aş încuraja cultura. Aş face autostrăzi, căi ferate, hoteluri, pârtii de schi. Aş merge la Bruxelles. Aş merge la Moscova, la Washington, la Beijing. Aş merge la ONU. Aş reduce poluarea. Aş răcori încălzirea globală. Aş iriga Sahara. Aş trimite oameni pe Lună. Aş găsi planete pe care le-aş popula. Apoi aş muri liniştit. Domnul Lică stă pe banca din faţa blocului. E mort de beat.

Jucării (Autor ?)
Pe la vreo 5 ani, fratele lui mai mare îl învățase să citească. Tatăl lui a văzut în asta un semn bun: era băiat deștept, trebuia să ajungă cineva. Așa că l-a pus la învățat.
– Învață, băiete, învață, că numai așa o să ajungi cineva. Uită-te la mine unde am ajuns, dacă n-am învățat când eram mic. E greu la deal cu boii mici, îți zic eu, că-s mai trecut prin viață..
Și el învăța. Era un băiat liniștit, iar tatăl părea mulțumit când îl vedea cu cartea în mână. Când lua vreo notă mică, tatăl scotea cureaua. Și-l îndârjea să învețe mai mult.. Cărțile au fost singurele lui jucării.

Tată, îți mulțumesc, am ajuns cineva. Dar de-ai ști cât de mult îmi doream și eu măcar o jucărie ca a celorlalți copii…

Uneori, e greu (Autor ?)
De ce dispare dragostea după un timp , de ce doi oameni care s-au iubit ajung să se urască, să-şi creeze zile negre unul altuia ori să cunoască suferinţe interioare de neimaginat ?Poate că nu-i aşa de important să iubim, de vreme ce iubim vreo doi-trei ani şi apoi ne întoarcem la apatie, la singurătate, la instabilitate emoţională şi la dorinţa de a întâlni din nou iubirea ?De fapt, dragostea nu dispare, dar dispare cu certitudine capacitatea minţii de a o percepe.

Usor la vale cu vacile mari in Tara Micului Paris (Autor ?)
In tarisoara despre care pomenim mai sus topul celor o suta de personalitati e dominat de Stefan cel Mare dar Scund la Stat. Aici au fost propusi micii Cocosatului ca alternativa la carnatii bavarezi si a fost lansat pe piata Lastunul pentru a eclipsa simbolul capitalismului desantat: Mercedes 500, zis balena. Aici a fost promovat Adi Minune ca antidot al sunetelor inalte de la Opera. Ca un corolar, tara asta l-a facut vedeta pe Piticul Porno intr-o industrie in care, cu adevarat, doar marimea conteaza.
Acestea fiind zise, vom intelege cu totii de ce noua ne e atat de greu la dealul abrupt al redresarii si preferam sa lenevim in pitoreasca vale a crizei de toate felurile.

Chipul care plânge (Autor ?)
Oare de ce ne stârneşte nelinişte un bărbat înlăcrimat ? Putem vedea într-o femeie care plânge un aspect neobişnuit, însa sensibil şi trist al vieţii noastre aşa încât ne lasam impregnaţi de el, cu sinceritate şi dragoste. Un bărbat care plânge ne umple însa inima de un sentiment de neputinţă. Într-un asemenea bărbat ajuns parcă la capatul pamântului sau a tot ceea ce se vădeşte omeneşte posibil, aşa cum se întâmplă la moartea unei fiinţe dragi sau în situaţia în care universul său este presat de o latură care nu se armonizează cu propriul univers privim terifiaţi, harta chipului său.

din nou la deal (Autor ?)
ultima data cand coborase in vale isi pierduse boii prin iarba inalta.
nu indraznea sa urce fara ei.
a vrut sa-i cheme dar nu le stia limba. nu margea ca la alte animale mici, nici cu pis-pis sau cutzu-cutzu…
daca at fi fost tauri, ar fi fluturat macii campului sau fustele pe toata pajistea… dar cum sa chemi o pereche de boi spre tine?
– boilor ce sunteti!!!!
– …
boii radeau la picioarele ei pascand fericiti iarba. stiau ca atunci cand vor fi gasiti vor fi pupati si luati in brate pana sus, pe varf.

Fara cuvinte (Autor ?)
Cand se privea in oglinda vedea un chip frumos dar marcat de trecerea anilor.
Cand urca scarile obosea. Inima ii batea sa-i sparga pieptul.
Glumea cu ea insasi, in gand: ” greu la deal cu boii mici!”
Si se prindea de bratul lui, firesc, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
Nu voia ca el sa observe ca obosise. De efort, obrajii i se imbujorasera.
-Cum poti sa ramai asa de frumoasa mereu? – ii spunea el.
Ea ii multumea cu un zmbet.

Etichete: ,
30/09/2009

Barza de la etajul opt

Să-mi trag niţel sufletul, îşi zisese. Nu că ar fi obosit, deşi zbura deja de două zile. Atât trecuse de când plecase de pe casa bunicii. Barza cu inel de argint văzuse pentru prima oară Marele Oraş în urmă cu mulţi ani, dar numai acum se abătuse să vadă, totuşi, cum e. Cum să fie? Înspăimântător! Era să-şi piardă sufletul printre nişte cabluri, îngrozită de forfotă şi fierbânţeală. De aceea schimbase altitudinea. Aici, la etajul opt, părea mai linişte. Deşi aflase deja secrete cam fără perdea, care aproape o înmărmuriseră.

 

bucov 189
Am observat-o îndelung. La început, am crezut-o ornament, aşa nemişcată era. Apoi am văzut că se mişcă, ca şi cum ar face exerciţii de desţepenire. A stat acolo, pe balustrada ruginită a balconului de la etajul opt, preţ de mai bine de-o oră. Apoi a plecat, nu ştiu unde. Dar sper c-a ajuns.

30/09/2009

Cum să agăţi fără să-ţi dai seama

Am aşteptat studenţia ca să merg la teatru, să mă plimb cu barca pe lac, să cunosc studente. Ciudat, n-am visat niciodată să desenez roţi dinţate.
Mi s-a spus că primul an de facultate ar trebui să mă şocheze. Aiurea! Singurul lucru care m-a marcat în anul întâi a fost atunci când m-am dus să donez sânge ca să scap de nişte absenţe. Am leşinat pe bune, deşi asistenta care mă înţepase a crezut, avea să-mi spună în aceeaşi seară, la film, că n-am ştiut cum altfel s-o agăţ.

29/09/2009

Bilete la U2

Scrisesem un text despre un neica-nimeni de cartier care enerva pe toată lumea cu mintea lui îmbâcsita, cu aerul atotştiutor şi cu incredibila-i necioplire. Un dobitoc, ca să fiu concis. Într-o zi, necioplitul s-a lăudat că are pile peste tot, că rezolvă orice. Atunci, un personaj secundar l-a întreabat pe dobitoc: Da’ bilete la U2 poţi să faci rost?
Am pus textul pe blog cu un titlu gen „Bilete la U2”. De atunci, am blogul cel mai citit din ţară. Zilnic sute şi mii de naivi caută pe google bilete la U2 şi cred că le-ar putea găsi la mine.

29/09/2009

Un preot tânăr şi sufletist

Grupul pe care l-am fotografiat astă-vară în curtea mănăstirii Suceviţa m-a impresionat. Câteva femei în vârstă, sătence de prin judeţul Neamţ, fuseseră aduse într-o excursie de preotul de acolo. Un tânăr cu figură senină, cu chip de om bun. Genul de preot cu vocaţie, îmi place să cred. I-am urmărit câteva minute. L-am auzit explicând scenele pictate pe pereţi, răspunzând la întrebări, calm, cu un entuziasm de dascăl pasionat. Apoi, când femeile l-au chemat să se fotografieze cu ele, am comis această indiscreţie: i-am fotografiat şi eu, de departe, cu zoom in, ca un jurnalist indiscret. Le doresc pace şi sănătate!

babe sucevita

29/09/2009

A crăpat până s-a ordonat. Clasamente

Iată clasamentul de etapă

1. Pe cord deschis (gabi) 11v
2. Unde dai şi unde crapă (Ioan Bistriteanul) 8v
3-4. Grijă ce-ţi doreşti (Leo), Bilete la U2 (Călin) 6v
5. zeii, la team-building. jocul de-a crapatura cenusie (ajnanina) 4v

Au mai participat următoarele PA-uri (care le aduc autorilor* bonusul de 1p în clasamentul general):
Mirela (cell61)
Bentiţa (gabi)
Romantism (LePetitPrince)
Traseul painii (LePetitPrince)
Directorul si secretara pe mess (gabi)
Din jurnalul unui politist rural ** (dragoselu)

*
Gabi primeste puncte în clasamentul general doar pentru „Pe cord deschis”, cel mai bine plasat PA al autorului
LePetitPrince primeste bonus pentru un singur PA
** dragoselu primeste bonus de participare.

Avem următorul

Clasament general
1. Leo 50p
2. Călin 42p
3. Gabi 37p
4. cell_61 34p
5. ajnanina 23p
6-7. LePetitPrince, Ioan Bistriteanul 15p
8. dragoselu 11p
9-10. Laurean, eugenipi 8p
11. LordulJohn 6p
12. Cristina 3p

Etichete: ,
29/09/2009

Mă mir: viaţa e frumoasă

IMG_0625

De ziua ei, îi voi cumpăra un aparat de fotografiat. Va împlini, în curând, cinci ani. Îi place să fotografieze. E doar o joacă, poate ceva mai interesantă decât altele. Ştiu asta. Dar, de ce nu?  Privesc această fotografie şi am o revelaţie, aceeaşi pe care o am zilnic: împreună cu frăţiorul ei, fetiţa mea mă face mereu să descopăr că viaţa e frumoasă. Uneori, asta scrie pe mine, dar cine ştie să citească înăuntru-i aşa, de unul singur?  

29/09/2009

Al treilea infinit

Devenise dintr-o dată foarte atent. În încăperea în care tocmai intrase se află un răspuns. Habar n-avea care e acela dar simţea că răspunsul există.
Să recapitulăm. Pe un birou lung, printre planşe colorate şi recipienţi din sticlă trona un microscop. Îi curăţase lentilele, îl ştersese cu grijă. Lucea.
Mai încolo, lângă fereastră, era aşezat bătrânul telescop prin care îi place să privească, uneori, a opta stea din Carul Mare.
Iar între cele două instrumente – el, ca un univers de legătură.

28/09/2009

Cum dai cu votul, să crape clasamentul

A crăpat ce-a crăpat, până s-a terminat. Etapa, vreau să zic. Aici sunt PA-urile. Vă astept votul până mâine, marti, 13.00. Asa cum zice regulamentul, care-i sfânt!

Etapa următoare: Greu la deal cu boii mici
Deadline: joi, 11.00. Baftă!

Etichete:
28/09/2009

Berea domnului Lică

În acea după-amiază, domnul Lică era supărat. Era o supărare din acelea care nu te îndeamnă să bei bere, care nu-ţi fac chef să bei nimic. Prietenii domnului Lică i-au respectat supărarea şi, în seara aceea, n-a băut niciunul nimic. Patronul terasei de lângă Fabrica de Ace s-a mirat. Apoi s-a înfuriat niţel. Pentru că, în seara aceea, n-a venit nimeni să bea. E drept, după dărâmarea Fabricii de Ace, erau mai puţini cei care se cinsteau sub umbrelele lui, acum decolorate.
– La ce bun să mai cumpăr alte umbrele?, şi-a zis.
Atunci a luat marea hotărâre. A închis terasa, a concediat barmanul şi cele două ospătăriţe, şi s-a mutat la ţară.
De supărare, una dintre ospătăriţe a făcut chiuretaj. Se încurcase cu barmanul, dar acum, observând că-i naşpa fără slujbă, nu mai avea chef de familie. Au anunţat dezvoltatorul imobiliar că nu mai achiziţionează apartamentul cu două camere.
L-au prins pe individ într-o pasă proastă. Omul i-a înjurat. A zis că-şi bagă picioarele. Oricum, muncitorii furau în draci materiale de construcţie.
– Am muncit destul, am câştigat ce-mi trebuie, gata, plec să mă distrez. Dacă nu acum, atunci când?, a zis, şi a plecat într-un concediu mai lung, suspendând lucrările.
Blocul a rămas neterminat, şantierul în paragină şi muncitorii pe drumuri, ceea ce a dus inclusiv la închiderea altor trei cârciumi de lângă Fabrică de Ace.
Acum, domnul Lica ar bea o bere, dar n-are unde. Şi nici pensia nu-i mai ajunge pentru toate berile pe care le-ar bea.

Etichete:
28/09/2009

Altă fotografie pentru blog. Foto: Sorin Stanciu

Sorin Stanciu mi-a trimis o nouă fotografie. Presupun că e făcută în Arad.
„Uite o alta fotografie pentru blog”. Asta e tot ce mi-a spus. Asadar, uite!

 

wc sorin

Această fotografie are un titlu: „Ocupat”. Foto: Sorin Stanciu

28/09/2009

Mandela

Aveam o pisică neagră. Mandela. Pisică de bloc. Curăţică. Felină. Într-o zi, am găsit-o dezmierdând rămăşiţele unei vrăbii rătăcite fatal în balcon.
Mai puternică e altă amintire: seara când s-a făcut domnişoară şi când era evident că îşi dorea să devină doamnă. În părculeţ se pornise o hârjoneală drăcească. Cum s-o laşi afară, cu derbedeii?
Am rezolvat-o cu nişte beţişoare de urechi. Atunci m-a zgâriat întâia şi ultima oară. Spre dimineaţă s-a liniştit. În seara următoare n-am mai găsit-o. Sper, doar, că a căzut în picioare. Locuiam, totuşi, la etajul patru.

27/09/2009

Decalogul înflăcărărilor

1 Patriotismul e poem, dar sună fals în ode
2 Patriotismul e inteligent, dar dă bine la prostime
3 Patriotismul e contemplativ, dar provoacă acţiuni bizare
4 Patriotismul hrăneşte, dar nu dă mâncare
5 Patriotismul te încredinţează, dar nu e sigur cui
6 Patriotismul se poate regenera, dar nu la nesfârşit
7 Patriotismul cere, dar nu imploră
8 Patriotismul exaltă, dar nu exultă neapărat
9 Patriotismul îi animă pe microbişti, dar nu joacă fotbal
10 Animă şi nemicrobistii, dar ei nu se pun

27/09/2009

Crapă piatra-n PAtru. Etapă nouă

zeii, la team-building. jocul de-a crapatura cenusie (Autor ?)
zeul cel mare, albastru, arunca fulgerele din miscarea pletelor in mari si oceane. din crapaturi ies insule care se raspandesc rapid, crescand pamantul si piatra in mare.
zeul rosu arunca sageti pe insule si acolo unde cad, pamantul crapa si izbucnesc rauri de lava, apoi munti.
zeul verde arunca sageti-seminte si creste padurea pe coamele muntilor vulcanici.
zeul alb si cel negru isi arunca sageti intre ei. din picaturile lor de sange ies oamenii care se raspandesc ca furnicile prin padure.
in final, ultima sageata trece prin mintea fiecaruia, deschizand crapatura cenusie dintre emisferele cerebrale.

Pe cord deschis (Autor ?)
Într-o zi, din prea multă iubire, ai scos sufletul din mine şi l-ai pus pe-al tău în locul lui. De atunci, mă doare într-una când plângi sau doar ţi-e rău. Operaţia e fin lucrată, la suprafaţă n-a mai rămas nici urmă, nici cel mai mic semn. Dar înăuntru e mult zgomot şi furtună şi frica ta de a nu fi devorat.Când o să vrei să mai loveşti din patimă şi iubire multă, te rog ai grija, fiindcă te va durea mai mult pe tine.

Mirela (Autor ?)
Mirela e o fată tare simpatică, veselă și inimoasă.. Are și un mic defect – e puțin văzduhistă. Nu știți ce-i aia? Să vă zic. Acum vreo 2 zile un amic de-al nostru se plimba prin curtea proprie citind o carte. Cufundat în lectură, a uitat de jumătatea de groapă săpată pentru fosa septică. A căzut în ea și și-a rupt un picior! Ieri l-am vizitat în spital un grup mai mare, printre care și Mirela.
L-am întrebat de sănătate, cum se simte, dacă îl putem ajuta cu ceva. Întrebări normale într-o situație de genul ăsta. Mirela nu zicea nimic, deși se vedea că o neliniștește ceva. Într-un final își ia inima-n dinți și întreabă pe nefericitul nostru amic:
– Auzi, dar ce carte citeai?

Bentiţa (Autor ?)
În liceu eram obligaţi să purtăm bentiţă pe cap fetele şi şapcă băieţii iar eu am intrat într-o zi în şcoală fără bentiţă.Directorul m-a luat imediat în primire: „Ştii sau nu că bentiţa este obligatorie ?” Eu am răspuns: „un lucru precum bentiţa nu poate fi obligatoriu. Cum să fii obligat să pui ceva pe cap ?” Directorul surâse încurcat: „Tu fată eşti tare încăpăţânată. O să ai necazuri şi n-o să te „încadrezi” nicăieri. „Foarte bine” – i-am răspuns – „mai bine să nu-mi găsesc locul decât să fiu o tâmpită şi să mă „încadrez” oriunde.Dacă a purta sau nu bentiţă are vreo legătură cu inteligenţa, eu prefer să nu risc.Capul e obligatoriu nu şapca sau bentiţa. Eu am venit la şcoală cu capul, dar poate dumneavoastra aţi venit numai cu sapca.”

Bilete la U2 (Autor ?)
Scrisesem un text despre un neica-nimeni de cartier care enerva pe toată lumea cu mintea lui îmbâcsita, cu aerul atotştiutor şi cu incredibila-i necioplire. Un dobitoc, ca să fiu concis. Într-o zi, necioplitul s-a lăudat că are pile peste tot, că rezolvă orice. Atunci, un personaj secundar l-a întreabat pe dobitoc: Da’ bilete la U2 poţi să faci rost?
Am pus textul pe blog cu un titlu gen „Bilete la U2”. De atunci, am blogul cel mai citit din ţară. Zilnic sute şi mii de naivi caută pe google bilete la U2 şi cred că le-ar putea găsi la mine.

Grijă ce-ţi doreşti (Autor ?)
Mi-am dorit să scap de şcoală. Aşa că ai mei m-au trimis la muncă. Aveam fraţi mici şi bani puţini. Mi-am dorit să devin bărbat şi m-au luat la război. Acolo am devenit bărbat de mai multe ori. După război, mi-am dorit să întâlnesc cea mai frumoasă femeie din lume. Am întâlnit-o, dar n-a avut ochi pentru mine. M-am însurat cu Ina, o fată urâţică. Mi-am dorit o viaţă liniştită cu ea. Am avut-o. Într-o casă fără copii e tare linişte.
Toate dorinţele mi s-au îndeplinit. De le-aş fi formulat mai clar…

Directorul si secretara pe mess (Autor ?)
Bombonica85: Augustus unde umbli ? Am stat toată ziua să apari. Am luat bilete la Bănică pentru diseară,chiar nu te bucuri ?
Augustuss77: Sunt soţia. Scuze. Augustus a plecat urgent în delegaţie şi a uitat laptopul acasă. Messul s-a deschis automat.
Bombonica85: Aaaa…daaa ? Păi să vedeţi doamnă, eu sunt de fapt soţul şi-am vrut să vă înştiinţez că nevasta mea e cam răcită şi de când cu porcina asta… E în pat.Sper să se descurce domn director în seara asta fără ea.
Augustuss77: Oh, regret.Şi biletele ?
Bombonica85: Ăsta e un cod între bărbaţi când vrem să ieşim şi noi la şpriţ. Dar dacă vreţi să mergeţi, eu pot să vă însoţesc, că ea facuse rezervare să meargă cu-o amică din liceu. Bărbatee…iar s-a îmbătat porcul ăla de director. Îmbracă-te şi du-o tu pe nevasta-sa la Bănică la concert. Lasă că vede el când s-o trezi, ce caimac îi pregătesc.

Romantism (autor ?)
In linistea noptii de dupa o zi fierbinte de vara se auzeau doar greierii sfaraind ca pe o plita incinsa. El si ea, asezatii unul lang altul, sprijina bolta instelata cu pupilele dilatate de intuneric. El ii povesteste despre planete si constelatii. Ea il asculta, impresionata.
– Uite, iubito, stelele sclipesc doar pentru noi. Acolo, vezi? E carul mare si dincolo carul mic. Mi-ar placea sa ne plimbam impreuna pe calea lactee.
– Si mie, iubitule! Ar fi asa minunat… mai ales cu masina! Fiindca veni vorba, ce masina ai?

Traseul painii (Autor ?)
– Crapelnita! zise si arunca pe masa o paine mare si rotunda cu un miros atat de imbietor incat privirile celor cinci copii se lipira instantaneu de ea. Nu pentru mult timp. Reprimandu-si pofta, privirile tuturor se mutara ca la un semnal spre un colt al incaperii, unde, pe un fotoliu cu marginile rupte motaia cu capul in piept un batran. Ritualul mesei impunea ca al batran sa imparta bucatele si abia apoi sa se apuce de mancat. Un bot de fetita cu ochii ce pareau mai mari din cauza fetei slabe se duse pana la el si incepu sa-l traga de maneca stinghera ca o zi de duminica. Mosul nu simtea nimic de parca isi incheiase socotelile cu lumea.
Salvarea nu intarzie sa apara odata cu vorbele aducatorului painii:
-Luati si crapati, ce va uitati ca mortu’ la lumanare? Si lua el insusi o bucata si infuleca caznindu-se sa-si aminteasca de unde spunea frate-sau , fantanarul, ca o capatase. Fantanarul, om bun, si fara copii, i-o dadu lui.

Unde dai şi unde crapă (Autor ?)
Dai de obicei mai aproape de propria înţelegere, dai subtil pentru a nu-ţi afecta propria axă pe care viaţa ţi se învîrte cu viteză constantă. Scopul ascuns al subtilei lovituri sunt semenii, cei ce nu prea înţeleg acţiunea. Aşa că finalitatea nu e la ei, ci tot la tine. Şi axa se mişcă puţin, suficient însă pentru a ţi se conturba propriul confort. De aici toate urmările, neplanificate, ce îţi schimbă viaţa.

Din jurnalul unui politist rural * (dragoselu)
In comuna noastra e liniste, oamenii-s gospodari si-si vad de lucru, n-au vreme sa fure stiuleti sau sa se omoare intre ei cu securea, asa ca eu stau toata ziulica si citesc. Ne-au dat de la centru bani de haine, da’ eu mi-am luat laptop de ei, ca vreau sa citesc pe internet. Vreau sa citesc tot internetul, asta-i ambitia mea. Dau link dupa link, navighez, cum ar veni. Uneori imi iau notite in carnetul de amenzi, am gasit atatea lucruri interesante… Uite, in dimineata asta am vazut un filmulet pe-un site despre un coleg de-al meu, sef de post undeva prin Ialomita, i-au adus in sectie o soferita beata si ala, nervos c-a gresit la solitaire din cauza spetei, i-a ars o palma dupa ceafa impricinatei. Betiva n-a gasit altceva de facut decat sa-si dea jos pantalonii si sa-i arate organului sezutul. A iesit balamuc mare, au bagat-o la ultraj, dar eu mi-am notat ceva interesant din treaba asta, ma preocupa subiectul. Femeia aia beata e incarnarea unei zicale.

*PA trimis după deadline.

Etichete: ,
27/09/2009

Cum se aranjează mâţele. Clasamente

Avem un clasament de etapă (cred că a fost etapa cu cele mai multe PA-uri). Iată-l:

1. Mita blinda zgirie rau (eugenipi) 13v
2. Horoscop (Gabi) 7v
3. Joc de rol (Leo) 6v
4. miauuuuu (ajnanina) 5v
5-8. Avertisment (LePetitPrince), Oare am facut bine? (Cristina Airinei), Cartela (LordulJohn), Mandela (Călin) 4v

Au mai primit puncte pentru clasamentul general (adică bonus de 1p)
Mâta speriata (LePetitPrince), Mîţa (Ioan Bistriteanul), Karina (Gabi), Mmm…daaa… (cell61) si Posesia (dragoselu)

Notă.
LePetitPrince punctează în clasamentul general doar pentru „Avertisment”, iar Gabi doar pentru „Horoscop”.

A rezultat următorul

Clasament general
1. Leo 45p
2. Călin 37p
3. cell_61 33p
4. Gabi 29p
5. ajnanina 21p
6. LePetitPrince 14p
7. dragoselu 10p
8. Ioan Bistriteanul 9p
9-10. Laurean, eugenipi 8p
11. LordulJohn 6p
12. Cristina 3p

Observatie.
Practic, primele 7 locuri în clasamentul general rămân neschimbate. O concluzie? Constanta din concurs, participarea regulată constituie cheia succesului 😉

Îndemn.
Nu uitati că se află în plină desfăsurare etapa Unde dai si unde crapă.

Etichete: ,
27/09/2009

Separarea părerilor în sat

Preferam să nu se certe, zice cheliosul lunganul. Dacă tot s-au certat, era bine să se împace, zice moşneagul. Dacă nu s-au împăcat, măcar să nu se fi despărţit, zice ţigănosul. Dacă s-au despărţit, să fi păstrat decenţa, zice ochelaristul. Dacă decenţă nu e, măcar să fie show, zice bărbosul. Dacă e show, să fie cu strigături, zice tanti Floarea. Dacă e cu strigături, să se audă hăt-departe, zice grăsanul. Dacă se aude în toată valea, măcar să vuiască, zice lunganul cheliosul. Dacă vuieşte, asta e, zice cheliosul lunganul.

26/09/2009

Viaţă de student

“O bere, o bere
stomacul nostru cere.
Poto-ol, poto-ol;
stomacul nostru e gol!”.
Băieţii cântă ca să uite de foame şi de sete. Dar nu uită. Foamea o potolesc cu pâine uscată, muiată în uleiul care rămăsese în tigaie de la ultima porţie de cartofi prăjiţi, cea de ieri. O bucată mică de pâine uleioasă, o înghiţitură mare de apă. Reţeta asta face minuni. Dar nu e suficient.
Rezolvarea vine odată cu vecinii de la 323, atraşi de linia melodică, pasemite. “BR RC 323 1 l pt. 2 lei” scrie la ei pe uşă şi pe bileţelele care împânzesc căminul. Bere după bere după bere.

25/09/2009

Final de etapă PApisicească

Ciudat, dar s-a mai încheiat o etapa a Concursului de PA-uri. Una fructuoasă, as mentiona. Aici găsiti PA-urile participante.

Iar mai jos e o listă a celor douăsprezece PA-uri:
Avertisment (Autor?)
Mâta speriata (Autor?)
Oare am facut bine? (Autor ?)
Mita blinda zgirie rau (Autor?)
Cartela (Autor ?)
Horoscop (Autor ?)
Mandela (Autor ?)
Mmm…daaa… (Autor ?)
Joc de rol (Autor ?)
Karina (Autor ?)
miauuuuu (Autor ?)
Mîţa (Autor ?)

Ca să fie 13, mai e un PA, în afara concursului de etapă:
Posesia (Autor ?)

Cei care doresc să voteze, o pot face prin e-mail la ticorosu@yahoo.com, până duminică, ora 10.30, asa cum zice regulamentul, care-i sfânt!

P.S. Văd că n-am apucat să experimentăm pollul wordpress, asa că amânam asta pentru o dată care va fi, cum se spune, comunicată ulterior.

Iar acum,

iată

tema

etapei

următoare

Unde dai si unde crapă

Deadline lung: luni, 27 28 septembrie, ora 19.00.
Baftă!

Etichete:
%d blogeri au apreciat asta: