Servesc patria. Scrisoarea III

Dragii mei,
Ştiţi că lipim plicurile cu pastă de dinţi? Cristal e pasta cea mai lipicioasă. În clasament urmează Diadent. Optima, preferata mea, e abia pe locul trei.

În zilele în care nu plouă, nu apucăm să vedem soarele din fermă. Îi studiem traiectoria, de pe câmp. Ieri am avut parte de o privelişte: şapte tractoare au început să gonească nebuneşte pe câmp, în cerc. O cursă de tractoare în care nimeni nu voia să depăşească pe nimeni. M-am dumirit abia mai târziu, după ce făcuseră douăzeci, treizeci de ture: aveau oamenii normă la număr de kilometri parcurşi! Nu-i vorbă, pe noi nu se gândesc să ne transporte în remorcă la şi de la fermă.

Azi plouă, spre bucuria multora. Plutonierul a spus ceva citabil: „M-am rugat de două ori să plouă şi a apărut coniacul”. E un citat bun de motto. Spre mirarea tuturor, noroaiele au putut fi străbătute. Toţi ne-am crucit: părinţii lui Angheluţă au ajuns până la fermă, cu un Aro. Au pus în mijlocul dormitorului o pungă mare cu sticksuri şi o droaie de mere. Ce festin!

Trebuie să închei pentru că a venit nea Gică, individul care se ocupă cu aprovizionarea. Zice că sunt noroaie imense la un kilometru de fermă şi că nu crede că vom putea să le străbatem. Mai degrabă a fost parşiv, mă gândesc, fiindcă lui Mitran i-au sclipit imediat ochii. Bănuiesc că vom mânca repede şi vom porni la o nouă luptă.

Ceea ce s-a şi întâmplat, însă mai către prânz. Chiar dacă nu s-a oprit ploaia, s-a terminat coniacul… Mitran nu s-a dezminţit: a dat ordin de încolonare. Am înotat, efectiv, până la o tarla ceva mai apropiată de fermă (aflată la cel mult trei kilometri distanţă). Acolo erau împotmolite două remorci; lângă ele, trei grămezi de porumb care mă mir că nu încolţise cu atâta umezeală.

Am lucrat cel mult o oră, apoi ne-am enervat: am întins nişte foi de cort între remorci şi ne-am ghemuit, ca oile, dedesubt. Am stat aşa, zgribuliţi, unul în altul, până seara, când Mitran a coborât din cabină, ne-a încolonat, apoi ne-a ordonat, cu un limba grea: „Spre fermă, rupeţi rândurile!”. Am ajuns la Gemenele înaintea multora şi am reuşit să prind un loc la jgheab. Am apucat să-mi spăl cizmele, care erau ca nişte bulgări de noroi.

Anunțuri

22 Responses to “Servesc patria. Scrisoarea III”

  1. de la tine adunata:
    ” Prea multe cred ca nu mai am ce-ti spune acum. E tirziu (9 Iunie) si au trecut 9 luni de cind plecam de acasa. Probabil ca noi aia am plecat pentru totdeauna.”

    Apreciază

  2. @tibike: Să nu anticipăm.

    Apreciază

  3. Pentru Ţară, niciun sacrificiu nu trebuie precupeţit!

    Apreciază

  4. căline, ştii ce am observat? că numai militarii de carieră nu au poveşti despre armată. în rest, odată porniţi bărbaţii care au făcut armată sunt de neoprit din povestit. încă nu înţeleg care e clenciul diferenţei expuse mai sus, dar trebuie că e unul… se vor pierde oricum poveştile de cînd armata nu mai e obligatorie. nu-i păcat, totuşi? parcă au un parfum cu care dacă te-ai întîlnit şi nu te-a omorît, te-au făcut, nu mai puternic, dar mai nuanţat. 🙂

    Apreciază

  5. Despre Baiazid …numai de bine;)

    Apreciază

  6. cand patria face chemare
    stai zgribulit pe-ogoare!

    Cumplit!

    Apreciază

  7. In cele 6 luni de armata (Radna -Lipova, cu bucatarese ardelence…), nu am fost la munci agricole. In ultimii ani ai comunismului ne duceau din intreprinderi la CAP-uri, iar conditiile si batjocura erau identice cu cele prinse in articol. Suplimentar, amenintari ca ne detaseaza la carbune in Vale Jiului…

    Apreciază

  8. Domnule, bine zis, alte amintiri… Şi eu lipeam plicurile cu pastă de dinţi… Mică lumea cazonă…

    Apreciază

    • Cristian Lisandru: O explicaţie e aia că lipiciul de pe plicuri era prost (dar dulce). Alta, că nu se găsea lipici, iar ăla de se găsea, era prost (dar dulce!). Iar cea de a treia: că pastă de dinţi oricum aveam în dotare.

      Apreciază

  9. „M-am dumirit abia mai târziu, după ce făcuseră douăzeci, treizeci de ture: aveau oamenii normă la număr de kilometri parcurşi!”

    Roamanii sunt inventivi la chestii de genul asta …

    Apreciază

  10. Plutonierul ala, mare smecher sau mare fraier. Ca si cum Dumnezeu il asculta pe el, ha…
    Iar Mitran nu se dezminte, e o mare scarba 😛

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: