Servesc patria. Scrisoarea II

Dragii mei,

Am înţeles de ce e frumoasă câmpia: pentru răsărit şi pentru apus. Trebuie să trăieşti răsăritul în mijlocul câmpiei ca să înţelegi cât de extraordinar este. Şi nu mă refer numai la izbucnirea de lumină, la soarele roşu prelung, la aerul ca un luciu de apă zgâlţâit uşor, proaspăt, încă fără praf, încă nedogoritor. Mă gândesc şi la droaia de vietăţi care zumzăie, unele mergând la adăposturi, altele plecând la vânătoare. (Dar tot muntele îmi place mai mult.)

Ieri a fost crâncen. Adevărul e că am pierdut numărul remorcilor. Eu cred că mecanicii de pe combine sabotează. Sau îşi pun deoparte porumb, să vină peste câteva săptămâni să adune, cu sacii. Nu pot să cred că poate să rămână aşa multă recoltă în urma unor maşinării, oricât ar fi ele de depăşite tehnic. Ieri a fost crâncen şi fiindcă am primit prânzul abia la 17.30, la douăsprezece ore după ce ajunsesem în lan. Până atunci am mâncat înjurături şi soare năucitor. S-a dat şi supliment.

Dragii mei,

Eu nu sunt făcut pentru viaţa asta. Nu mă plâng, ce rost ar avea? V-o spun pentru că vreau să nu înnebunesc. Trebuie să mă descarc cumva, să povestesc. Cu cine altcineva pot vorbi deschis? Băieţii sunt simpatici, trăim aceleaşi drame. Dar am învăţat că nu poţi avea încredere în nimeni. Am impresia că dacă l-aş înjura pe Mitran cu voce tare, m-ar putea turna oricine, în schimbul unei jumătăţi de oră de repaus, la umbră.

Anunțuri

17 Responses to “Servesc patria. Scrisoarea II”

  1. Uf, groaznică viaţa asta de soldat. Mă gândesc cât de norocos e fiul meu şi toţi băieţii din ziua de azi din acest punct de vedere.

    Apreciază

  2. Ce a fost supliment, soldat Candid? 🙂

    Apreciază

  3. Viaţa de soldat avea, uneori, şi momente în care îţi venea să îţi iei câmpii… Bine că treceai repede peste ele…

    Apreciază

  4. si totusi scrisorile nu erau verificate sau cittite inainte de a ajunge catre destinatari?

    Apreciază

    • @Cristina: Asa stiam si eu. Cel putin în ceea ce mă priveste, nu-mi amintesc de vreo scrisoare care să nu fi ajuns la destinatar. E o realitate clară si aceea că citeau scrisorile pe care puneau mâna, am avut destule dovezi. De câte ori aveam ocazia, foloseam căi civile de expediere: părinti care ne vizitau, colegi care pleau în permisie samd.

      Apreciază

  5. „PATRIA este un alt nume, pe care si-l ia statul, cand trimite pe cineva sa moara pentu el” a zis un elvetian al carui nume imi scapa…

    Apreciază

  6. daca nu era asa de greu si frumos cateodata,acum nu ne-ai fi povestit si noua despre viata de catana in armata romana.

    Apreciază

  7. @g1b2i3: Sunt destule lucruri interesante dar pe care nu le-as poveesti dacă pretul ar fi să le trăiesc pe pielea mea.

    Apreciază

  8. mi-ai scris odata:

    „Sfat: Fa rost cit mai repede de o batista, si plingi cit mai e timp. Se poate si pe furtun.” semnat Hic

    Apreciază

  9. Am transcris 100% corect, asa ai pus virgula..
    „tehnica literara” banuiesc ori oboseala de planton

    Apreciază

  10. @tibike: Tehnică literară, desigur. Deci, le ai. Trebuie să facem o tranzactie.

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: