Servesc patria. În turmă

Treaba voastră, cel puţin în prima săptămână, e să adunaţi porumbul care le-a scăpat combinelor. Un fleac? Aiurea. Numai plutonul vostru are de strâns câte 8-10 tone zilnic. Norma, pe care n-o realizaţi nu fiindcă n-aţi avea materie primă, ci pentru că e imposibil, dovedeşte cât de eficiente sunt combinele patriei. ‘Jde mii de tone de porumb vor ierna sub zăpadă, presupui.

Munciţi 7 din 7. Totuşi, duminica e zi scurtă. La patru după-masă sunteţi înapoi la fermă. Apuci să te speli la jgheab, să speli nişte ciorapi, să asculţi la radio „etapa”. Mănânci pepeni în prostie, apoi stai cu burta în sus, ca un gândac neputincios.

Cerul privit prin lanul de porumb e atât de senin încât pare opera unui pictor naiv. Ai parte de o mică pauză. Stai într-o rână, privind cerul străpuns de grămadă galben-roşcată de porumb (păpşoi, cum îi spun camarazii). O furnică înspăimântată ţi se plimbă nesigur pe mână. Cine ştie la câte muşuroaie depărtare vei fi adus-o, fără să vrei?

Noaptea, vă întoarceţi la fermă „cu cântec, înainte-marş!”. O glumă proastă. Totuşi, vă străduiţi. Lălăiţi ceva jalnic. Locotenentul rămâne în urmă, dar mergeţi în formaţie chiar şi după ce nu-l mai vedeţi. E mai simplu aşa, să nu te gândeşti la drum, să te uiţi doar în ceafa celui din faţa ta. După numai câteva zile, ai impresia că pe ei asta îi interesează cel mai mult: ca voi să vă transformaţi în turmă. E foarte comod, de altfel.

Anunțuri

12 Responses to “Servesc patria. În turmă”

  1. Aşa, munci agricole, mare nebunie mai era cu astea… Nu pot să spun că m-am spetit, dar nici n-am scăpat total de ele…

    Apreciază

  2. Povestea ta din armata mi-a adus in minte cum mergeam si noi,oamenii muncii, la cules de porumb.Culegeam,dar ne si distram,iar cand era pauza de masa bagam in noi ca niste sparti!
    Era frumos atunci cu toate greutatile noastre stiam sa ne bucuram de viata!

    Apreciază

  3. Eu sunt din 86 .. si am auzit despre muncile agricole de la parinti/bunici.. Stiu ca-mi povestea mama ca mergea impreuna cu surioara ei (la scoala fiind ) la cules de porumb.. Surioara, mai mica si mai constiincioasa -matusa mea- culegea tot..in schimb mama ajungea mereu prima in capat, sarind peste cativa-mai multi- stiuleti .. jmekera, a? 🙂

    Apreciază

  4. spiritul de turma trebuia invatat de undeva
    Ca si spiritul de… pluton: sprijinirea pe ceafa celui dinainte.
    Frumos fragmentul!

    Apreciază

  5. nici eu n-am scapat de ele, desi am crescut intr-un apartament…
    bunica tot la tara, iar munca o impartea intotdeauna cu noi, nepotii :))

    mi-aduc aminte cu drag …

    Apreciază

  6. @LePetitPrince: E primul refugiu pe care îl afli acolo.

    Apreciază

  7. @Orianda: Munca la bunici e altceva. Cu totul altceva.

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: