Servesc patria. Valiza de lemn

Ţi-a venit rândul. Nu te simţi mai bărbat decât alţii, nici măcar decât cei care au reuşit s-o fenteze cu câte un ulcer de ultima oră. Nu te simţi nici mai fraier. Dar ciudă îţi e. Te aşteaptă nouă luni de zile idioate. Pierdere de vreme.

De la V. ţi-ai luat rămas bun acasă. N-avea rost să te petreacă la gară. O să-ţi lipsească. Şi când gândeşti asta, îi simţi încă gustul pe buze, îi simţi mirosul impregnat în tine. A plâns un pic. Tu nu. Tu trebuie să fii bărbat. Doar eşti major, nu?

Tragi valiza. Încerci s-o ţii depărtată de corp. Muşchii îţi sunt încordaţi. Trebuie să pari puternic. Eşti doar un copil nevoit să plece din cuib, dar n-ai recunoaşte asta. Ai obrajii plini de salivă lipicioasă de la aceia care au vrut să te pupe, să te încurajeze. Cu cei mai mulţi atunci te-ai întâlnit prima şi ultima oară.

Până la Simeria, stai cocoţat pe valiză. Mare lucru valizele astea din lemn. Sunt încăpătoare, se pot transforma în scaune, li se poate pune lacăt şi duc la oaste generaţii întregi. Poate fiindcă sunt rare. Chiar, de ce nu s-or găsi la magazin? S-ar vinde.

Peste tot miroase a alcool şi a vomă. Vagonul scârţâie. Auzi asta doar când trag aer în piept canteretii; sau când trag câte-o duşcă. Observi că însoţitorii sunt cei mai activi. Au şi de ce: nu merg mai mult de 2-3 staţii. Recruţii par mai visători, inclusiv aceia deja beţi turtă. Se strâng în braţe, se pupă, trec sticlele de la unul la altul. N-ai încotro: bei şi tu câte o înghiţitură.

În fiecare gară, hărmălaie. Orăştie, Sebeş, Sibiu, Făgăraş, Braşov. La Sibiu, mult după miezul nopţii, fix 26 de persoane îl conduc pe Dudu care nu nimereste scara trenului. Calcă în noapte. Până la urmă, ajunge în tren şi te bucuri pentru el. Te afli într-o stare în care te impresionează părinţii care se despart de flăcăi, fetele care îşi săruta iubiţii, încurajările naive „Las’, c-o să fie bine!”, urările „Armată uşoară!”, promisiunile „Te astept”, „O să-ţi scriu zilnic” şi alte astfel de prostioare.

În gara Ploieşti Vest trenul îţi pleacă de sub nas. Erai atent la un grup de olteni care-şi făcuseră tabără în mijlocul peronului. Mâncau pâine cu praz şi cu parizer şi vorbeau tare, la perfectul simplu. De unde sunteţi, băieţi? „Din Caracal”, răspunde unul din ei, cu gura plină. Râzi, în timp ce zdrăngănesc ultimele vagoane ale acceleratului.

Pe ordinul de recrutare scrie că trebuie să fii la unitate la ora 11 fix. Următorul tren pleacă din Ploieşti la zece jumate. „Doar n-o să mă dea dezertor”, îţi zici, şi cumperi o carte poştală stupidă pe care scrii repede câteva cuvinte pentru cei de acasă.

Anunțuri

9 Responses to “Servesc patria. Valiza de lemn”

  1. Cred că voi începe să public aici niste amintiri din armată. Începusem acest lucru si în Pahico. Au fost vreo zece episoade, apoi am lăsat-o baltă. Sper să duc la capăt povestea asta. Poate, aici. Cu ajutorul vostru, fireste.

    Apreciază

  2. Călin, părerea mea este că bine faci… Astfel de amintiri nu trebuie ţinute în sertar. Îmi aduc aminte cum am plecat – tot cu valiza aceea de lemn – către Mangalia. Am făcut armata la marină, la dragoare de radă. Acolo ne-au luat valizele şi ne-au dat sacii de efecte, tipici pentru marinărie. Valizele le-au pus la păstrare şi pe urmă le-au trimis acasă, prin poştă, împreună cu ţinuta civilă… Ai zugrăvit foarte frumos acea atmosferă cu totul şi cu totul aparte şi acele momente prin care adolescenţii de azi nu vor mai trece. Că este bine sau rău, aceasta poate fi o altă discuţie…

    Apreciază

  3. Valiza de lemn a devenit un simbol al cataniei.
    Cand eram copil am gasit in pod la bunici una care fusese pe front. Daca ar fi putut povesti…
    Mi-a placut si ce ai povestit tu si abia astept continuarea.
    Imi amintesc scene vazute prin gari precum cele descrise de tine si mai ales imi amintesc un iz anume care insotea grupurile de tineri galagiosi care se inrolau…acum imi pare rau ca nu am cascat ochii la intreagul ritual atunci cand se putea, acum s-a ispravit…si, pe undeva, s-a ispravit si cu adevaratii barbati…nu dati cu rosii!

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: