Archive for iulie 14th, 2009

14/07/2009

În genunchi

 nu întrebaţi genunchii mei nimic
 priviţi fotografiile, citiţi scrierile
 bucuraţi-vă, împreună cu mine
 dar nu-ntrebati genunchii mei nimic

 zeii de aceea sunt zei
 pentru că nu le pasă de genunchii oamenilor
 important e sufletul care pune în mişcare totul
 îi aduce pe muritori la casa de piatră

 măreţia zeilor trebuie contemplată şi atât
 abia între norii de jos şi norii de sus înţelegi 
 abia atunci ai fost aproape de zei
 acolo capeţi linişte fiindcă i-ai prins în toane bune

 aşadar, bucuraţi-vă împreună cu mine
 grăbiţi-vă să urcaţi în casa de piatră a zeilor
 dacă nu altfel atunci cu gândul
 dar nu întrebaţi genunchii mei nimic

Reclame
Etichete:
14/07/2009

Olimp. Câteva flori

Le păstrasem pentru finalul povestilor din Olimp. La final vi le arăt. (Însă nu veti scăpa de câteva PA-uri si poezii cu care m-au miluit muzele de acolo, atât cât m-am priceput eu să mă las miluit.) Trebuia să fie o bucurie. Sunt flori pe care vi le-am adus de acolo, de la peste 2.700 de metri altitdunie, vouă, doamnelor si domnisoarelor care treceti pe aici, pe la mine. (Au voie si domnii să-si bucure ochiul, numai să nu-i vadă nimeni!)

flori1

Flori fotografiate în timpul urcusului spre Skala (2.866 m, dacă nu cumva am nevoie de lecitină)

flori2

Pe acelasi drum pe care se adunaseră pietre măruntite (ce-au fost, odată, stânci), am văzut pe marginea cărării acest buchet

flori albe

N-am găsit flori de colt, dar le-am găsit pe astea. Undeva, pe „curba de nivel”

 

lori lynx

Câteva pur si simplu frumoase, as zice. Dar ceea ce mi s-a părut interesant a fost prezenta lynx-ului cu cochilie. În urcusul spre creastă am întâlnit nenumărati lynxi tristi, în pilea goală, ca să zic asa. Ăsta îsi pusese fundul într-o cochilie. O fi fost vreun fel de rege de-l lor. Un zeu. Zeul lynx

flori albe1

Ultimul buchet de astăzi. Flori albe de stâncă.

Etichete:
14/07/2009

Poezia (II)

 

am dat pagina şi s-a făcut
dintr-o dată lumină
de parcă nopatea ar fi alcătuită
numai din versuri scrise mărunt

Etichete:
14/07/2009

Poezia (I)

 

am amorţit gândindu-mă la tine
ca într-o împrejurare fericită
mi-au luat mâinile foc
şi poemele nescrise tâmplele îmi ard
parcă focul acum câţiva ani s-ar fi născut

şi tu iar şi iar supărată firesc
pe nepriceperea mea de a te aşterne
frumos pe hârtie
ca pe un castel de nisip
cu intrări anume pentru vuietul mării

%d blogeri au apreciat asta: