Archive for mai 29th, 2009

29/05/2009

Cea mai ploaie mocănească (tocană de melci)

Povestea pietrei miscătoare mi-a amintit alta, ceva mai veche.

Eram student şi-mi luasem câteva zile libere. Am zis să dau o raită prin munţii Vrancei, împreună cu un prieten, Nicu V. Tura a fost neaşteptat de faină, cu băut apă minerală din izvor, cu peisaj lunar, înnoptat într-o baracă de muncitori în care auzeam purecii cum sar şi şoarecii cum se împerechează, cu ursoaica întâlnită la coborâre (noi, în poziţia nemişcat, am lăsat-o să se adape, ea, în poziţia nu-mi pasă, bă, de voi, şi-a văzut de drum).

Cam după faza cu ursoaica, a început să plouă. Temeinic, mărunt. Mocăneşte. Eram grăbiţi, trebuia să prindem nu ştiu ce autobuz, în nu ştiu ce sat, care să ne ducă la nu ştiu ce tren, că aveam de ajuns la nu ştiu ce treabă importantă. Iar ploaia mocănească ne-a grăbit şi mai tare.

Atunci l-am văzut. Era departe şi ne-a atras atenţia din cauza mersului de om beat. Nu avea o traiectorie dreaptă. Era un fel de zig-zag. În principiu, mergea la vale. Uneori se întorcea niţel la deal. O fi diliu, ne-am spus.

– Bună ziua.
– Bună ziua.

Ne-am dat seama că, în orice caz, nu e diliu. Era, însă, foarte ponosit. Cu cizme de cauciuc. Nebărbierit. Cu un sac în spate şi o bâtă în mână. La vreo 40-50 de ani, apreciez. N-a trecut mult timp până ne-am dat seama că sacul era partea cea mai importantă a poveştii. Sacul şi vorbele lui.

Omul culegea melci. Adunase vreo trei kile, cred. Şi-a păstrat mersul ciudat şi în timp ce l-am însoţit. Ochea melcii de la distanţă şi se ducea glonţ la ei. Îi culegea cu evlavie, îi punea în sac şi ochea alţii.

L-am urmat hipnotizaţi. Pentru că, în timpul operaţiunii, omul a început să ne descrie cum îi prepară. Cum îi fierbe până se înroşesc puşin, cum, între timp, într-un ceaun, topeşte untură, iar în untura topită topeşte ceapă tăiată mărunt şi cel puţin 4-5 căpăţâni de usturoi. Cum în pasta aia aruncă la vreo zece roşii, nişte felii subţiri de ardei, cum stinge totul cu o juma’ de vin şi cum, în bolboroseala care urmează după ce mai ţine ceaunul două minute deasupra focului, aruncă melcii roşii, să se pătrundă.

Se vedea că omul avea o pasiune. Că, pentru el, nu era vorba doar de a se alimenta. Vagabondul acela, ca să-i zic aşa, trăia într-o colibă, departe de sat, care s-ar fi dărâmat cu siguranţă peste el dacă, din când în când, omul nu şi-ar fi povestit acolo, sieşi şi dulăului lui, mâncărurile pe care şi le gătea. Ne-a invitat la masă. Se vedea că-i face plăcere că-l ascultăm. Se bucura să nu fie singur la masă, se bucura să aibă oaspeţi, se bucura să împărtăşească secrete culinare.

Regret şi acum, după 22 de ani, că n-am dat dracului treaba urgentă care ne gonea înspre un Bucureşti mohorât, înspre o mâncare sleită la R3, cantina din Regie.

Nu mi-a mai plouat niciodată în gură așa cum s-a întâmplat atunci, temeinic, cu stropi mici, mocăneşte. Şi n-am mâncat niciodată melci. Pur şi simplu nu mi s-a mai ivit ocazia. Poate că atunci a fost momentul. Habar n-am.

Reclame
29/05/2009

Piatra care se mişcă

Fiu-meu mi-a povestit că, la ora de sport, s-a odihnit un pic la marginea terenului de fotbal. Tot odihnindu-se el, a văzut o piatră ciudată, portocalie, care a început să se miște. Dar cum să se miște o piatră?, s-a întrebat. A observat că piatra are formă de ou. Și-a dat seama că e ou. N-a apucat însă să-l studieze, pentru că un coleg a venit, a luat oul şi l-a aruncat cât colo.
– Cred că era ou de melc, a presupus fiu-meu, cu candoare. Ce, melcii nu fac ouă?, m-a întrebat atunci când l-am contrazis.

29/05/2009

Setea

Am pătit ceva. Mi s-a făcut sete. Sete rău. Atunci când mi-am pus probleme să-mi astâmpăr setea, primul gând care mi-a trecut prin minte a fost la o halbă de bere. Un gând vinovat, desigur. Eram la birou. Am băut cu nesat trei pahare cu apă. Oricum n-aveam bere prin preajmă.
Apoi am făcut un mic sondaj printre colegi. Care e primul lucru care-ti trece prin gând atunci când ti-e sete? Cu ce-ti astâmperi setea, ce nu dă gres niciodată? Cei mai multi au spus, aproape pe negândite: apa! Doar unul dintre ei a venit mai apoi la mine si mi-a zis, confidential: „Ca să fiu sincer, asa ar rade o bere!”.
Vă întreb, voi, prietenii mei de PA-uri, mirări si poezii, cu ce preferati să vă astâmpărati setea?

NOTĂ. Minitehnicus iar a făcut ceva. Nu știu ce, știu doar că a dispărut poll-ul. Oricum, sunt în măsură să vă spun că aproximativ 71% dintre cititorii acestui blog preferă să-și astâmpere setea cu apă, și în jur de 7-8% au spus că ar merge o bere, un ice-tea sau altceva (fără să precizeze ce). Consider studiul încheiat. Învingătoare la puncte: APA.

29/05/2009

Copilul are colici

Copilul are colici. Plânge rău. Pardon, urlă. Îl iau în braţe. Îl plimb prin cameră. N-am mai făcut de multă vreme mişcare. Copilul se mai linişteşte. Nu mai urlă. Acum plânge. Mi se rupe sufletul. Nevasta încălzeşte un scutecel pe calorifer. Scutecelul cald face minuni.

Copilul adoarme în braţe, calm. Îl aşez în pătuţ. Urlă iar. Refacem procedura. De trei ori. A patra oară, punem copilul între noi, în pat. Doarme neîntors până dimineaţă.

S-a dus dracului ideea de dormitorul părinţilor.

29/05/2009

Variante

Autor: LePetitPrince

Daca esti cinstit ai sansa sa fii sarac. Daca esti sarac ai mai multe posibilitati: sa nu cumperi, sa cumperi putin si bun, sa cumperi mult si prost. Mai exista si alte variante: sa cumperi putin si prost; sa cumperi mult si bun. Ultima e pentru saracii cinstiti smecheri.

NOTĂ. Public acest PA aici, întrucât
a) autorul l-a postat ca simplu comentariu la un articol de aici
b) autorul nu are (încă) un blog personal, asa că îi apartine si lui acest blog, ca vouă, tuturor.

%d blogeri au apreciat asta: