Archive for mai 27th, 2009

27/05/2009

Exercitiu de rostogolire

Pornind de la mirarea asta si o discutie cu Roxana, m-am întrebat ce anume face un text să circule. Mă refer la textulete din astea gen „dă mai departe”, „test de inteligentă”, „leapsa” sau altele pe care le primim zilnic pe mail sau pe mess.
Care o fi, oare, punctul zero? Si ce face ca Punctul zero să devină Punct 1, Punct 2, ce face ca textuletul ăla sau fotografia să se rostogolească?
Azi am primit pe mail textul de mai jos. Contine o informatie interesantă. Credeti că e un text care va face carieră? L-ati primit deja? L-ati citit deja pe vreun blog?

Iată:

A se nota în calendar,

Oriunde te vei afla pe 27 august 2009 la miezul nopţii şi 30 de min., nu uita să ridici ochii spre cer. Vor fi două luni pe cer. Planeta Marte va fi cea mai strălucitoare pe cerul înstelat şi va fi la fel de “grasă” ca luna plină. Marte se va afla la 34,65 milioane de mile faţă de Terra.
Evenimentul se va mai produce în anul 2287.
Împarte această informaţie cu prietenii tăi pentru că nimeni în viaţă azi nu va mai vedea fenomenul a doua oară. ”

Reclame
27/05/2009

efectul străzii Mântuleasa

cu fiecare cuvânt aveam sentimentul că te sărut
de aici şi sporovăială mea neîntreruptă
ca o gâfâială necuvenită (atunci aşa ţi s-a părut)
ca un fel de înfruptare abruptă

când ploua mai ales atunci îţi vorbeam
învăţam cuvintele să te caute iscusit
ca într-o conversaţie în care te-am
atras fără pic de ruşine ca un joc abia desluşit

cuvintele aflaseră cum să te găsească
coborau de la lobul urechii pe gât şi apoi
ca într-o întoarcere de frază firească
se năpusteau temeinic către buzele tale moi

într-o doară am privit mai atent peisajul aflat
de jur împrejur ca o barbă căruntă
(observasem deja felinarul suspendat
de lumina rămasă în ploaia măruntă)

noaptea însăşi devenise un verb
fiecare zid aducea în discuţie câteun mister
știu mă purtam ca un adolescent imberb
de parcă atunci aş fi învăţat să vorbesc să cer

și totuşi inventasem dialogul perfect
cuvintele noastre erau singurul amănunt
care conta fără semne de punctuaţie ca un efect
al străzii Mântuleasa la nouă seara când plouă mărunt

27/05/2009

Adevărul despre moartea contabilului Fişic

Când s-a mutat în blocul de lângă parc, domnul Lică avea 37 de ani. Cu Fişic, vecinul de la trei, se saluta civilizat şi rece. Odată, acesta l-a întrebat, aluziv:
– Lucraţi la Fabrica de Ace?
A doua zi, i-a adus o pungă cu ace, proaspete.
Seara, dl Lică a ieşit pe balcon, să respire. Cânta o mierlă, prin frunziş. Fişic, în pijamale, aplecat peste balustradã, trăgea cu praştia după vrăbiuţe. Lui Lică i-a părut rău că i-a furnizat muniţie, atât de rău încât, două ore mai târziu, când a auzit bufnitura, a zâmbit. Desigur, regretabil.

%d blogeri au apreciat asta: