o noapte

stau cu mâinile sub cap şi privesc în tavan
pe stradă trece un tramvai scoate scântei
o săgeată de lumină intră în casă pe geam
ţi se vede piciorul gol peste plapumă hei

e atât de linişte încât aş putea să fumez în gând
să fac rotocoale de aici până la peretele presupus
moleculele nopţii s-ar ciocni cu gândurile mele pe rând
s-ar întoarce apoi la mine ca şi cum nici nu s-ar fi dus

în interiorul liniştii orice mişcare are un cântec foarte sonor
uite aud cum îţi tremură degetele în somn şi pleoapele
pari o pradă timidă aşa cum dormi respirând uşor
de parcă în noapte gândurile s-ar fi limpezit ca apele

o astfel de noapte e un exerciţiu de imaginaţie
ce visezi iubito cum ai vrea oare să te trezeşti
îmi vine să-ntreb şi atunci deschizi ochii şi fără somaţie
te întorci leneş arunci plapuma cu mine te înveleşti