Cântec de seară

ca o lăcustă neadormită
de focul rece din lumânare
arbori nebuni prin ceaţa topită
taie cărare

albi cai pur-sânge
aleargă sălbatic prin balta de fum
jar de copite care se stinge
în colbul tăcut de pe drum

jos e căruţa cu oiştea căzută
iar un păianjen adorame pe roţi
sorele-apune şi luna e mută
doar o lucire aleasă de sorţi

paie aduse de pretutindeni
sforăie-n lemnul care-a murit
când căruţaşul cu-n sac de merinde
a coborât şi caii-au fugit

către păşuni necunoscute
unde cosaşul cu stele în păr
strânge în cântec zăpada din munte
şi-mbracă tot fânul în haine de măr

NOTĂ. Am scris aceste versuri, în gând, în timpul satisfacerii stagiului militar (sic!) la o aplicaţie, într-o dimineață de aprilie, lângă Bacău. Eram impresionat de un tablou al lui Ion Dumitru (de altfel, am găsit recent un caiet în care această poezie îi era dedicată pictorului). Apoi le-am transcris şi i le-am trimis lui Al. Cistelecan care le-a publicat, în anul 1987, în revista „Familia”. Un coleg de pluton şi, ulterior, coleg de facultate, mi-a făcut într-o zi o surpriză. Eram prin anul doi de facultate şi m-a chemat la clubul Ing (cred că de club se ocupa atunci Mihai Godoroja). Şi a cântat un cântec (care mi-a plăcut), pe versurile Cântecului meu. Nu ştiu ce mai face fostul meu coleg, dar mi-ar plăcea să mai cânte, din când în când.

Anunțuri

6 Responses to “Cântec de seară”

  1. iata un motiv pentru care ar trebui ca stagiul militar sa devina din nou obligatoriu…frumoase versuri!

    Apreciază

  2. Hehe, aici intervine teoria aia, că nu poti scrie bine dacă n-ai cunoscut cu adevărat Suferinta. Oare câti ar prefera să scrie bine, în conditiile astea?

    Apreciază

  3. oleaca de suferinta nu strica la casa poetului!suferi bine, scrii bine. Suferi rau, scrii rau? Na, ca m-am incurcat!

    Apreciază

  4. Ceva care umbla,
    Octavian Paler spunea ceva de genul ” de ce trebuie sa ajungem la adevaruruile noastre numai plini de rani?” si cred ca e o intrebare buna. Se pare totusi ca trebuie sa existe ceva mobilizator, benefic pentru muza 🙂 De fapt sursa suferintei se afla undeva in perioada copilariei iar ce se petrece ulterior este doar un remind al ei.
    Si acum urmeaza alta enigma: daca fericirea copiilor nostri va fi necreativa si lipsita de originalitate ? 😛
    Cine are vreo idee in sensul asta ? Credti ca ei vor fi pragmatici si atat ?

    Apreciază

  5. …fiindca n-au avut motive de suferinta ?
    Se stie ca indivizii care au avut o copilarie fericita si plina de iubire se integreaza foarte bine si usor mai tarziu in orice structura sociala, sunt veseli, buni, optimisti…dar nu stiu cat sunt de creativi…nu cunosc exemple. Si poate ca pana la urma, suferinta nu e totul in creativitate.
    Mi-a placut joaca ta din final „Suferi rau, scrii rau? Na, ca m-am incurcat!” 😉
    Numai bine

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: