31/08/2016

Romantism pe malul râului Huangpu

Cuplu având în background Centrul financiar din Shanghai. Foto: Calin Hera

Cuplu în The Bund, pe malul rîului Huangpu, având în background Pudong, Centrul financiar din Shanghai. Foto: Calin Hera (MfC)

24/08/2016

Nori de Apuseni

Nori deasupra orașului Abrud. Foto: Calin Hera

Nori deasupra orașului Abrud, Munții Apuseni. Foto: Calin Hera (MfC)

19/08/2016

Cele două-trei clipe de uitare ale domnului Lică

E aproape târziu. Doamna Meri stă într-o rână, cu părul desfăcut, și se gândește la soțul decedat anul trecut. Sânii ei, eliberați de sutien, par de nestăvilit. Lor nu le pasă de soțul decedat. Ei sunt atenți la dl. Lică, venit în urmă cu o oră în apartamentul de la Scara B. Distinsul domn e descumpănit, ca unul care n-a mai văzut de multă vreme așa minune. Pentru o clipă, două sau trei, din mintea domnului Lică, ai cărui ochi strălucesc, dispare Fosta. Fără ca el să-și dea prea bine seama anume de ce.

Etichete:
18/08/2016

Dl. Lică se complică

În sufletul lui, dl. Lică e tânăr. În inima lui e o lipsă. În mușchii lui, încă nefleoșcăiți, e viață. Și dor. Dor de Fosta. Ar vrea să o strângă în brațe. S-o mângâie, s-o dezmierde. Să-i simtă buzele. Dl. Lică e și el om. Om bun, o știu toți vecinii. Iar Fosta e departe. E altundeva. În schimb, doamna Meri locuiește la Scara B. Doamna Meri e o văduvă tânără și aproape veselă. De trei ori l-a chemat la o cafea. În această seară, a zis „fie ce-o fi!”. Dl. Lică, la el mă refer. Și totul se complică.

17/08/2016

Ce-ar fi marea dacă n-ar sta oamenii cu ochii pe ea

kerkyra4

Insula Corfu. Imaginea mea preferată din Keykira. Foto: Calin Hera

Continuarea

10/08/2016

Lumea din geamantanele lui Gaudi

Îmi iau geamantanul şi plec. Interior din Casa Mila, Barcelona. Foto: Călin Hera (mai 2011)

Geamantane folosite de Gaudi în călătoriile lui prin lume. Fotografiate în Casa Mila, Barcelona. Foto: Călin Hera (MfC)

03/08/2016

Bicicleta care m-a lăsat fără cuvinte. Pe muntele Olimp

olimp 948

Cu bicicleta pe țancurile munților Olimp. Foto: Calin Hera (MfC)

30/07/2016

Haine. Săpun

…  căci vorbim-vorbim. Mâncăm-mâncăm. Dar mai și bem. Înainte de asta, mergem frumos la dulăpior și alegem un tricou curat, mirosind a săpun. Vă amintiți, cei născuți mai demult? Cum stăteau la loc de cinste, printre hainele bune, săpunurile „străine”, pe care nu te încumetai să le consumi, le țineai acolo, să fie hainele parfumate. Continuarea

28/07/2016

Cum scapi de caniculă

Treceam. Era cald. Mă rog, ceva mai mult decât cald. Caniculă XXL. Se ridica din asfalt căldura. Din blocuri. Oamenii pluteau în căldură. Se scurgeau. Se luptau să treacă mai departe. Ne luptam. Treceam. Continuarea

28/07/2016

Sărbătoarea papilelor gustative

Altă măsuță pregătită pentru clienți, la o terasă de pe faleza Balcic.  Foto cu telefonul: Călin Hera

Măsuță pregătită pentru clienți, la o terasă de pe faleza Balcic. Foto: Călin Hera

Partea bună a zilelor noastre, pe lângă alte părți bune ale zilelor noastre, care te fac să dai deoparte (dacă nu ești prost) părțile nu atât de bune ale zilelor noastre, este că poți găsi aproape oriunde, dacă ai puțin noroc, e drept!, un loc blagoslovit unde să mănânci și să bei de parcă de aceea au fost date orele serii. De parcă ar merita și ele, papilele gustative, și el, Înăuntrul, o sărbătoare. Și de ce nu ar merita?

Continuarea

Etichete: ,
26/07/2016

Cum mă jucam în timpul liceului

Struț care descoperă ce se întâmpla dacă bagi capul sub apă. Desen de Calin Hera

Continuarea

26/07/2016

Tati, mâine mă înveți și pe mine stelele?

Desen pe asfalt. Casă cu gard. Foto: Sorin Stanciu

Desen pe asfalt. Casă cu gard. Foto: Sorin Stanciu

De ce tot farmecul e dincolo de gard, stând turcește în jurul pietroiului? De ce dincoace de gard parcă nici nu se mai văd stelele pe cer? Doar câteva abia de se disting. De ce dincoace de gard copiii vin agale, chemați de părinți răgușiti și de cocoși matinali și încep să își simtă picioarele grele? De ce adorm butuc, cu pleoape groase, deși adineauri, dincolo de gard, sporovăiau vesel, ținând satul treaz? Tati, mâine mă înveți și pe mine stelele? Deci, ce ziceam?

Continuarea

Etichete:
25/07/2016

Biserica domnitorului jecmănitor

Imagine din biserica Mănăstirii Arnăuta. Foto: Călin Hera

Imagine din biserica Mănăstirii Arnota. Foto: Călin Hera

Un domnitor cam mitocan a luat colb pe haine și nădușeala de cal i s-a impregnat în piele. Dar a meritat. Fuga e rușinoasă, dar (firește) sănătoasă! Turcii voiau să-i pună pielea pe băț fiindcă își jecmănea prea mult poporul. Om hain. Dacă îți achitai cuminte tributul, Înalta Poartă te lăsa în pace. Numai să nu sari calul cu plătitorul de taxe. Poporul. Sari calul, ai pus-o. Sau ajungi să miroși a nădușeală de cal. Partea bună e că domnitorul hulpav a făcut o biserică în vârful muntelui unde și-a găsit scăparea. Legenda nu consemnează cât a stors din supuși ca s-o dureze, că doar nu a dat de la el. Cu turcii a căzut la pace. Iar biserica mănăstirii Arnota e frumoasă și azi. Atât că e mult colb până acolo.

Continuarea

24/07/2016

Apă rece. Simți păstrăvul

Râu de munte. Foto: Călin Hera

Râu de munte. Foto: Călin Hera

Alt râu.  Alt vuiet ușor.  Altă bălăceala. De data asta, concretă. Apă rece. Simți păstrăvul. Dacă i-aș fi cumpărat de la păstrăvărie,  i-aș fi eliberat aici, unde le este locul.

Continuarea

Etichete: ,
22/07/2016

Despre prostie

Prostia este răspândită. E vastă. Desăvârșită. Prostia poate fi simpatică. De prostie se rânde cu poftă. Uneori, proștii rând de prostie incredibil de mult. Câteodată, își dau seama că râd de ei înșiși. Aceștia sunt proștii care mai au o șansă. Continuarea

Etichete:
22/07/2016

Scurtă descriere a unei biserici din lemn

Biserică din lemn, jud. Vâlcea. Foto: Calin Hera

Biserica Grămești, jud. Vâlcea. Foto: Calin Hera

Ca să ajungi la biserica din lemn de la Grămești trebuie să lași mașina în drum, lângă troiță, și să urci o pantă ușoară, pe lângă pădure. În curte, meșterii își fac de lucru cu o minibetonieră. Poate au dezlegare duminicală, poate că în timpul săptămânii trudesc prin cine știe ce gospodării. Pereții din lemn ai bisericii poartă, de sute de ani, inscripții chirilice. Cele mai vechi, de pe la 1700, sunt în slavonă. E și înăuntru ceva cool, dar nu poți intra decât dacă ai aranjat chestia asta în prealabil cu preotul. Are două telefoane mobile, dar acum e ocupat. Sau nu are rețea. De preot zic. Continuarea

21/07/2016

Zodia aforismelor

Zice lumea bună că în ultimii ani a crescut pofta de aforisme a românilor, ceva de speriat! Nu contrazic. Mai ales că lumea bună înseamnă, în acest caz, echipa de la Citatepedia, care mă anunță (și nu țin pentru mine, vă zic și vouă) că vineri, 22 iulie, vom avea parte de o dublă lansare: a unei edituri și a unei cărți.

Continuarea

Etichete: ,
21/07/2016

Măgarul, înainte de a o lua la goană

Măgar în satul Costești, Vâlcea. Foto: Călin Hera

Măgar în satul Costești, Vâlcea. Foto: Călin Hera

La păstrăvărie nu e pește. Scrie pe poartă. Varză aveți? Nu au nici varză. Viezure, bursuc, brânză, mânz? Nimic. Gest de lehamite. Insul. Eu sunt entuziasmat. E o zi bună. Pe mânz l-am găsit ceva mai sus. Păștea împreună cu familionul. S-a speriat când am oprit mașina să-i fac poză. A luat-o la goană răgând. Ne-a știut tot satul. Toate satele, probabil. S-a dus vestea, fiindcă nu am mai întâlnit picior de măgar. Mânz îi spune fiului de măgar, nu-i așa? Continuarea

20/07/2016

Selfie lângă lacul Bucura

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 1,147 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: