08/04/2021

Soldații de plumb și indienii

Când eram copil, mă jucam „cu indienii”. Niște figurine mici, din plastic, înfățișând cowboy, indieni americani și cavaleri în armuri surprinși de meșterii care îi făceau (acum îmi dau seama că nu știu unde erau produși) în poziții mai mult sau mai puțin războinice.


Eram în stare să îi așez strategic prin camera mea uriașă ore în șir, minuțios, pentru a mă juca apoi de-a ambuscada, recreând bătălia de la Posada, pe care mi-o imaginam grandioasă, ori faze din cărțile pe care le citeam atunci (Al. Dumas, Karl May etc.).

Aveam peste o sută de „indieni”, poate două sute, dacă pun la socoteală și caii interschimbabili, pe care îi țineam într-o pungă de plastic mare și îi dețineam împreună cu Sandu. O săptămână erau la el, una la mine și ne jucam împreună. Citeam aceleași cărți, ni le împărtășeam, inclusiv prin joc. Era fain.

M-am mirat un pic atunci când am aflat că și tatăl meu se juca, în copilărie, „cu indienii”. Atât că el copilărise în timpul războiului, în vremuri grele, și „indienii” lui erau… boabe de fasole. Albe, negre, maro, cafenii, cu picățele – mai mici, mai mari sau de-a dreptul uriașe.

Și el se inspira din cărți, cam din aceleași, și din grozăviile din realitatea imediată, de care nu putea fi ocolit. Bunicul meu cred că se juca cu soldați de plumb. Dar nu știu. Și el a prins un război adevărat în copilărie…

Când mă jucam eu, tata mă privea uneori. Cu drag, sunt convins de asta. Cred că pentru a retrăi cumva jocul. Cred că îi venea să mă ia în brațe, dar se mulțumea să mă privească și să își mute ochii atunci când, Doamne ferește, i-ar fi venit vreo lacrimă. Uneori se întindea pe canapea sau chiar pe covor, lângă joaca mea, și adormea. Era somnul lui cel mai liniștit și bun, știindu-ne acolo, la joacă, fericiți și în siguranță.

Când se juca tata, bănuiesc că mai trăgea cu ochiul la el vreo mătușă. Tatăl lui era plecat. La război, la anchete pentru care era luat pe sus de tovarășii noului regim, sau cu cine mai știe ce treburi importante. Cred că atunci când avea ocazia, bunicul meu tot așa se uita la fiul lui, cu nețărmurită dragoste. Adică știu asta.

O știu pentru că am avut norocul să îl cunosc pe tatăl tatălui meu și fiindcă am, la rândul meu, copii. Diferența e că vin în fiecare zi acasă, uneori mă joc eu însumi cu ei și deseori le spun cât de mult îi iubesc. Când adorm lângă joaca lor, sunt fericit.

Mai e o diferență. Așa cum am spus, nu doar că îmi vine să mă joc cu ei; o fac de multe ori cu pasiune, mă forțez să îi întrec. Vreau jocurile lor.

Copiii de acum rareori se joacă „cu indienii”. Nu mai e vremea plasticului. Acum se fac războaie pe laptop sau pe telefon sau pe tabletă.

(Text început în urmă cu mai mulți ani, pe când mă mai jucam cu copiii. Și pentru că, din cine știe ce pricini, nu am terminat textul, l-am programat să apară cândva, într-un viitor nedefinit și îndepărtat. Adică azi)

16/04/2020

Astăzi ne-am despărțit

Azi am oficializat o despărțire produsă de câțiva ani. Cel puțin trei. Poate patru. Nu contează câți. Am stat sub același acoperiș ani buni, frumoși. Cândva mă făcea să mă simt special. Apoi s-a rupt ceva. Iremediabil. Definitiv. Așa au fost vremurile. Nu caut scuze. Nu e cazul. Îmi asum. O asumare e și aceea că am suportat toate costurile lună de lună, fără să cârtesc. Nu fiindcă aș fi vreun gentleman sau de dragul anilor buni petrecuți împreună. Nu. Doar că nu m-am prins că plătesc pentru ceva ce nu-mi mai folosea. Iar azi am reziliat contractul. Ironic, am făcut-o la telefon. La smartphone, mai precis. Telefonul fix a devenit istorie.

Etichete:
23/05/2019

Să mori ucis de tocul unei doamne

Când plouă noaptea, la crăpatul zilei, trotuarele dintre blocuri se umplu de melci. Zeci, sute, mii de melci chemați de ploaie, irezistibil, într-o călătorie ciudată de la un capăt la celălalt al trotuarului. Mecca melcilor de oraș asta este: să traverseze trotuarul măcar o dată într-o ploaie. Provocarea supremă.

Citește în continuare

Etichete:
08/04/2019

Un om sclipitor

– Ce om mare!

– Uriaș.

– Colosal.

– O adevărată legendă vie.

– Un monument.

– Și ce minte-brici! Citește în continuare

29/03/2019

noaptea lucrează imaginația

noaptea toate imperfecțiunile sunt estompate
palatele din centru iluminate feeric

toate pisicile sunt negre
noaptea
și toate femeile sexy

noaptea lucrează imaginația
oamenii de la salubritate și muncitorii
din schimbul III

noaptea e cald sub plapumă și rece singurătatea

Citește în continuare

28/03/2019

Povestea Omului cu Cărți de Colorat

Era odată un om bun, care umbla prin lume. La șes și la munte. Îi plăcea la munte, deși trăia la șes. Sau poate tocmai de aceea. Și acestui om, întrucât era un om bun, îi plăcea să facă bine. Să-i ajute pe cei care aveau nevoie de ajutor și să-i bucure. Nu prin giumbușlucuri, ci prin fapte bune. Așa știa el.

Citește în continuare

14/01/2019

Destinul omului cu părul blond

Era odată un om cu părul blond. Asta era o problemă, deoarece locuia în Țara Oamenilor cu Părul Grizonat. Toate drepturile, onorurile, privilegiile, le reveneau grizonaților. Cine nu avea norocul să se nască direct cărunt (un caz la un milion), era lipsit de orice șansă socială, politică, profesională. Era ostracizat până la vârsta senectuții. Pe care puțini o atingeau fiindcă lipsea speranța. La ce bun?, se resemnau tinerii. Tot ce aveau de făcut era să tragă de timp. Să trăiască-n doru’ lelii. Abia aceia care ajungeau (deja blazați) la primele fire albe de păr începeau să-și facă unele calcule, dar nu mai prea aveau cu ce.

Citește în continuare

13/01/2019

întâlnirea pescărușilor de limbă engleză

…a seagull see a river gull. A downtown river gull. Flies over the Mirror River. Looks on it’s own eyes. The seagull’s eyes of a downtown river gull.

Citește în continuare

Etichete: ,
12/01/2019

zbucium subtil

…și dacă totul e un zbucium subtil
ca un sentiment ce-ți dă târcoale tiptil
dincoace de norii ca o cortină
așezată între două lumi (fără urmă de vină)

Citește în continuare

11/01/2019

tinerii, între ei

…pe mal
puiet de pește
o rață salbatică tânără
ce întâlnire apetisantă
în amurg

Citește în continuare

10/01/2019

river

… told me not look at you when you’re naked
without your waved clothes
as empty as a painful truth
because seeing your secret
I will never forget you
river

Citește în continuare

09/01/2019

tăioasă e lumina dimineții

pescărușii de oraș se încălzesc zburând
prin aerul înghețat
zborul lor lasă în urmă ace de gheață

ochii pescărușilor vâjâie prin aer
atât de tăioasă e lumina dimineții

oamenii trec apăsat pe pod
au căciuli groase

dacă va începe să ningă
oare cât de albastru ar deveni cerul?

Citește în continuare

08/01/2019

legea atracției universale 2

și dacă douiă drepte paralele totuși se vor întâlni
ca o curiozitate aparte a legii atracției universale
și dacă noi doi nu ne-am fi întâlnit niciodată
chiar dacă suntem contemporani unul cu celălalt
ca două coloane grecești gemene

Citește în continuare

Etichete: ,
07/01/2019

unele zile sunt ca o lumină intermitentă

unele zile sunt ca o lumină intermitentă
care sclipește între vârste
(diferitele vârste ale orașelor)

ziua în care nu există colțuri de stradă
nu există drum înapoi
(iată-ne)

ne privim în ochi unul pe celălalt
eu și orașul
tu și cu mine

viața e dincolo de colț
trecutul e diferit
viitorul a rămas același

Citește în continuare

06/01/2019

pistrui

acesta este ultimul apus de soare
văzut de la ultimul etaj
hei ce pistrui jucăuși ai
mi-ai spus)
sunt de la apusul de soare
am răspuns)
dar bucuria care îmi strălucește în ochi e de la tine
apusule de soare

Citește în continuare

Etichete: ,
05/01/2019

atunci când cuvintele ustură și mesteci gumă

acesta e locul în care mă trezesc în fiecare dimineață
dincolo de câteva sute de ferestre tăcute
aici trăiesc oamenii pe care îi întâlnesc în tramvai
nu-mi cunosc vecinii nici după nume nici după figuri
unul dintre ei s-a fript cu cafeaua prea fierbite în această dimineață (se grăbea)
îl ustură fiecare cuvânt pe care îl schimbă cu domnișoara violet

eu prefer cafeaua neagră și fierbinte
aburul de cafea
scrâșnetul tramvaiului
fata cu părul roșu
guma de mestecat

Citește în continuare

Etichete: ,
04/01/2019

lumea bazată pe conceptul de tine

…și dacă gândinu-mă la tine
s-ar coborî cerul asupra mea
Raiul adică
o lume perfectă (un Rai)
bazată pe conceptul de tine

lumea din care singura piesă lipsă
ești tu

Citește în continuare

Etichete: ,
03/01/2019

dragostea ca un pescăruș care mă privește în ochi

dragostea e ca un pescăruș care zboară
deasupra râului de oraș
l-am fotografiat de sute de ori
am căutat cel mai bun cadru
acela în care pescărușul pare că mă privește în ochi
că se gândește la mine
le-am șters pe toate celelalte
am postat fotografia pe Instagram
am primit o grămadă de like-uri
dragostea e ca o zi glorioasă deci

Citește în continuare

Etichete: ,
02/01/2019

dragostea ca un castel

dragostea e ca un castel
care încearcă să taie o mică felie de cer
ca o rachetă tăcută
născută astfel încât să nu părăsească niciodată Pământul
niciodată de una singură

Citește în continuare

<span>%d</span> blogeri au apreciat: